O echipă de cercetători a descoperit într-un muzeu din oraşul italian Torino o mumie egipteană care dovedeşte că procesul de mumificare are o vechime mult mai mare decât s-a crezut anterior.
O doză de ulei vegetal sau de grăsime animală, o bucată de răşină de conifere încălzită, extracte din plante aromatice şi puţin zahăr vegetal - aceasta era reţeta utilizată pentru îmbălsămare cu 3.500 de ani înaintea erei noastre, potrivit unui studiu publicat în Journal of Archaeological Science.
Vechii egipteni credeau în reînviere şi în viaţa veşnică, iar pentru aceasta mumificau cadavrele înainte de a le plasa în morminte împreună cu tot ceea ce considerau că le era necesar ulterior, precum îmbrăcăminte, diverse accesorii sau animale.
Corpurile persoanelor decedate erau iniţial conservate prin deshidratare naturală sub acţiunea nisipului fierbinte şi uscat. Apoi erau utilizaţi agenţii de îmbălsămare, despre care se credea anterior că au fost folosiţi începând din jurul anului 2.400 î.Hr. Însă, o mumie egipteană, denumită "S. 293", expusă la Muzeul Egiptean din Torino, datată în perioada 3.700 - 3.500 î.Hr., tulbură istoria.
Cadavrul, în poziţia fetală, este prezentat vizitatorilor expus pe nisip, înconjurat de diferite obiecte, precum fragmente textile într-un coş împletit, o pereche de sandale din fibre vegetale, un sac de piele de struţ şi săgeţi.
Conform cercetătorilor, doar câteva zeci de mumii egiptene se găsesc dispersate în diverse muzee din lume, însă cele mai multe prezintă urme de tratamente de conservare realizate de vânzători sau chiar de muzee. Din fericire, mumia "S. 293" a scăpat intactă, "ceea ce constituie o oportunitate unică pentru analiză", au subliniat oamenii de ştiinţă.
Pe baza unor procedee chimice şi genetice, dar şi a datării cu carbon, experţi de la universităţi din Marea Britanie, Australia şi Italia au reuşit să stabilească faptul că mumia prezintă "dovezi ştiinţifice fără echivoc ale agenţilor de îmbălsămare utilizaţi în tratamentul funerar al cadavrelor". O reţetă foarte similară "în ceea ce priveşte componentele şi proporţiile ingredientelor cu cea utilizată în preistorie", au notat experţii.
Aşadar, "egiptenii stăpâneau mumificarea artificială cu un mileniu mai devreme decât se credea anterior", au anunţat cercetătorii. Şi aceasta nu este tot. "Această reţetă conţinea agenţi antibacterieni utilizaţi în proporţii similare cu cele puse în practică la apogeul mumificării faraonilor, circa 2.500 de ani mai târziu", se mai arată în concluziile studiului. Răşina de conifere, de exemplu, are proprietăţi antibacteriene şi de conservare.
Muzeul din Torino dispune de foarte puţine informaţii despre circumstanţele în care a fost descoperită mumia. Doar într-un singur inventar se stipulează că Ernesto Schiaparelli, un arheolog italian care şi-a dedicat întreaga viaţă studierii Egiptului antic, a achiziţionat-o de la un vânzător anonim la începutul secolului XX. Mumia putea să fi fost adusă din Gebelein, Qena sau Luxor.
Analiza susţine concluziile unui alt studiu, publicat în 2014, care a raportat descoperirea unor urme de grăsimi, răşini şi uleiuri pe materialele textile funerare datând din perioada 4.500 - 3.350 î.Hr. AGERPRES