Când trenurile luau viteză după ultimele macazuri ale Gării de Nord, defilau pe la geamurile vagoanelor blocurile Giuleştiului şi totul era dominat de peretele tribunei a doua a stadionului Rapid, pe care era scris cu litere cât statura omului îndemnul “Nicio masă fără peşte!”. Iubirea de Rapid şi patima suporterilor din Giuleşti erau o boală nevindecabilă, o boală care se lăbărţează şi fanii vişiniilor nici nu vor să audă de vreo vindecare. Temperamentul giuleştenilor se simte cel mai bine în iubirea pentru Rapid. Stadionul de lângă şinele de cale ferată a atras totdeauna mai zdravăn ca un hotel de cinci stele. Atât de îndrăgitul actor Colea Răutu de zeci de ani se ducea în tribuna din Giuleşti, fie că sărea sudoarea din piele de caniculă, fie că se transforma în om de zăpadă de viscol. Uneori, jocul capricios al fotbaliştilor giuleşteni îl exaspera pe Colea Răutu, dar nu pleca la pauză, doar scăpa printre buzele îngheţate câte un reproş: “Zarzavagiilor, jucaţi ca nişte negustori de conopidă fără gust!”. Colea Răutu venise din provincie să urce pe scenă în Bucureşti, un prieten se oferise să-l găzduiască la el în casă, dar nea Colea a preferat să doarmă în vestiar sub peluză: “Mă culcam pe plasa de volei şi mă înveleam cu plasa de tenis!”. Nimeni nu juca roluri de dur, de ienicer otoman, de năvălitor tătar ca Răutu, nimeni nu zicea ba şoptit, ba cântat: “A ieşit coşaru-n drum, o să ai ce vrei de-acum, griji, nevoi, necaz, durere se vor duce ca un fum!”. Vestiarul de sub peluza stadionului de lângă Podul Grant l-a adăpostit şi pe atacantul Neagu, marcatorul de goluri ajuns în ghearele sărăciei atât de tare de nu mai avea de nici unele. Băuse şi mult. S-a prăpădit locuind pe culoarele stadionului şi de copilul lui a avut grijă cu luminoasă generozitate Săpunaru. L-a mistuit dorul de potcoava din Giuleşti pe fundaşul fără teamă şi reproş Dan Coe. S-a mutat în Germania, dar nu şi-a găsit rostul şi, alunecat în adâncă depresie, s-a spânzurat într-un WC public dintr-o gară nemţească. În ăst timp, când Rapidul ieşea campion sub bagheta fermecată a lui Mircea Lucescu, peluzele vişinii scandau: “George Copos, chiar tu eşti Berlusconi din Giuleşti!”.