Nu trebuie, neapărat, să fii membru sau măcar simpatizant al PSD pentru ca să urmărești, cu interes și, de ce nu?, chiar cu o serioasă îngrijorare, frământările din acest partid. Mă refer la tensiunile la vârf care, se pare, că au ajuns până la o împărțire a taberelor, între pro și contra Liviu Dragnea, respectiv pro și contra Mihai Tudose.De unde și scenariile, care de care mai alarmiste și mai dătătoare de fiori reci românului obișnuit. Adică celui care nu are chiar nici-o vină pentru faptul că deasupra cerului scumpei noastre patrii se adună alți nori negri, amenințători, prevestind o remaniere dacă nu chiar o nouă cădere de guvern.
În aceste împrejurări este de înțeles de ce sunt așteptate cu un crescând interes deciziile ce vor fi luate, azi, la CE-xul PSD, decizii care, cu siguranță, vor avea, cu siguranță, importante consecințe și la nivelul coaliției de guvernare. După cum de înțeles este, de asemenea, faptul că oamenii de bună credință urmăresc atent ceea ce spun analiști avizați ai mediului politic, dar,în același timp, nu se mai inflamează atât de ușor după ce s-au dumirit cam ce lansează în spațiul public niște scenariști pricepuți doar să toarne gaz pe foc. Pentru ca, după asta, să îi pună pe alții să scoată castanele, rezervându-și, pentru ei și pentru ai lor, consistente beneficii, inclusiv șansa de a reveni la borcanul cu miere de unde au plecat ei înșiși sau au fost puși să facă pași pe covoraș…
Dacă de asemenea colportaje cu țintă s-ar ține numai zvonacii fără altă meserie nu ar fi un lucru atât de îngrijorător, numai că discuția se complică atunci când vedem că printre piromanii de ocazie sau, după caz, printre băgătorii de băț printre uluci se găsesc persoane de la care am fi avut cu totul alte așteptări. Neplăcuta surpriză fiind cu atât mai mare cu cât, în primele rândui, îl aflăm pe Victor Ponta, despre care, până nu cu multă vreme în urmă, aveam serioase motive să credeam că reprezintă o șansă reală pentru ieșirea noaastră din coșmarul deceniului blestemat al dictaturii lui Traian Băsescu și al șlehtei sale. Pentru ca, treptat-treptat, să vedem că am fost pur și simplu trași pe sfoară de un ins- abil, nu contest-, care s-a dovedit a fi lipsit de un elementar respect față de ceea ce se numește Interesul Național, ca și de așteptările legitime ale majorității covârșitoare a cetățenilor de pe aceste cam foarte mioritice meleaguri. Cel care, bunăoară, pe când noi, cetățenii cu drept de vot, ne duceam, la referendumul din 2012, să îl demitem pe Amiralul Dezastrului Național, uitase(?) să ne spună că, în vie la amicul său Ghiță (și el, pe atunci, o tânără stea în ascensiune a partidului), a petrecut numeroase și delicioase ceasuri, dacă nu chiar zile, în compania Laurei Codruța Kovesi și a altor fețe grele din protipendada arondată aceluiași personaj de odios renume. Așa după cum, tot Victor Ponta a uitat- sau, mai rău, nu a socotit că este dator să ne spună!-, care au fost motivele, interne sau, poate, mai ales externe, pentru care a semnat umilitorul pact de coabitare cu Traian Băsescu! Pact cu care, după aceea, Traian Băsescu a defilat în fața șefului Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, lui Victor Ponta revenindu-i doar rolul de a nota conștiincios prețioasele indicații ale mai marelui de la Bruxelles.
Pentru ca, mai târziu, adică după ce a pierdut (ajutat sau pe mână proprie?!) bătălia de la alegerile prezidențiale din 2014,Victor Ponta să își deie demisia din funcția de premier. Făcând acest pas nu printr-o declarație publică, în fața Parlamentului sau a camerelor de televiziune, ci pur si simplu pe o pagină de socializare. Ceea ce, iertat să fiu, cam tot a lipsă de respect pentru conaționali seamănă, dacă nu chiar a lașitate sadea! Ce a urmat nici nu cred că mai este nevoie să recapitulăm, acum, pas cu pas. Important rămâne, însă, faptul că, după ce și-a pierdut, rând pe rând, înaltele posturi din partid și din stat, Victor Ponta, în loc să se consacre unei serioase analize a cauzelor și împrejurărilor datorită cărora a ajuns în acea situație, a ales exact cea mai necorectă manieră de comportare. A ales coteria, can-canul și,mai ales, atacul la persoană împotriva celor care i-au succedat la conducerea partidului. Fără, însă, a dovedi același patos vindicativ și împotriva celor care, atenție mărită vă rog!, au preluat frâiele guvernării cu aparență de tehnocrați, în realitate ei fiind doar niște foarte prost mascați militanți politici de rit sorosist. Sau, dacă Victor Ponta va fi făcut și asemenea gesturi polemice, acestea nu au avut încărcătura destructivă pe care o aveau cele îndreptate împotriva foștilor săi colegi de partid. Gândindu-se, foarte probabil, că, în criză de far călăuzitor și copleșiți de pathosul său polemic, marea masă a pesediștilor își va pune cenușă în cap și îl va chema la cârmă, pe post de salvator.
Din păcate, pentru el și pentru ambițiile sale, lui Victor Ponta nu i-a reușit manevra. Și nici nu cred că ar mai avea șanse să îi reușească! Fapt pe care îl confirmă, dacă mai era nevoie?, extrem de scăzuta cotă de interes pe care o înregistrează cele mai proaspete ieșiri la rampă ale sale pe tema de stringentă actualitate de la care am pornit în însemnările de față. Motivul fiind, și de această dată, lipsa unei alternative, consistente, realiste și fezabile, cu care Victor Ponta vine în agora. Or, după cum prea bine se cunoaște, există, la nivelul opiniei publice, o reală și din ce în ce mai accentuată rezervă- ca să nu spun mai direct: adversitate, reacție de respingere- față de un astfel de discurs exclusiv negaționist și vindicativ. Un tip de discurs speculat și ultra-speculat de Traian Băsescu și pe care anumite segmente ale spectrului politic se încăpățânează să îl mai practice. Cu ce eficiență, cu cât de puternic impact social?- asta se vede cu ochiul liber.
Nu mă hazardez, desigur, să îi dau sfaturi lui Victor Ponta, dar asta nu mă împiedică să spun că, în mod cert, cu totul altul ar fi fost ecoul și efectul luărilor sale de poziție, mai ales în situația tensionată cu care se confruntă PSD și coaliția aflată la guvernare, dacă domnia sa și-ar fi folosit expertiza politică incontestabilă și aptitudinile de mediator pentru a contribui la depășirea acestui impas. Fie și dacă, din motive despre care nu aș vrea să discutăm acum, el se află în afara partidului. Mai mult, cred că această situație ar fi de natură să îi facă pe foștii săi colegi de partid să aprecieze cât de util le-ar fi fost, azi, prezența lui Victor Ponta în rândurile partidului. Dar așa, alegând să asmută și să împroaște cu venin, Victor Ponta nu face decât să ne demonstreze că el însuși este primul și cel mai periculos sabotor al ,,scenariului Victor Ponta redivivus!’’
La toate acestea se adaugă și faptul că, întărâtând, cu mână calificată, starea conflictuală din PSD, Victor Ponta dă o zdravănă mână de ajutor celor care au tot interesul să aducă aceste tensiuni și confruntări în prim planul atenției publice și, în acest fel, să treacă într-un prelungit con de umbră subiecte-cheie ale actualității, cum ar fi adoptarea Legilor justiției, respectiv Raportul Inspecției Judiciare realizat în urma controlului la DNA. Ambele subiecte vizând-o, într-un fel sau altul, pe multilateral -medaliata Laura Codruța Koveși. Pe care, să nu uităm, Victor Ponta a reevaluat-o și înscăunat-o la butoanele CSM, operațiune de care nu a fost străină Elena Udrea în persoană! De aceea, oricât am încerca să aplicăm,în această situație, faimoasa Lege a consecințelor neintenționate, vrem sau nu vrem și ajungem tot la încheierea că, de fapt, Victor Ponta îi ridică, Zeiței anticorupției, mingea la fileu. Și la propriu și la figurat!
Aș putea, firește, să găsesc, în comoara folclorului nostru, o sumedenie de ziceri înțelepte care să îl convingă, pe Victor Ponta, că butadele ironic-șmecherești cu care bate la porți închise și-au trăit traiul și și-au mâncat mălaiul. Dar, respectându-i pregătirea, meritele și calitățile intelectuale incontestabile, aleg să închei cu tulburătoarele versuri ale lui Mihai Eminescu din poema atât de sugestiv intitulată „S-a stins viața falnicei Veneții’’: „Nu-nvie morții-e-n zadar, copile!’’