La începutul lui 2016, profesorul Daniel Dăianu se întreba dacă nu cumva lumea trebuie să facă față unui nou val de criză. “Dacă euroaria va fi afectată de șocuri, de mari turbulențe, de opriri bruște ale creșterilor economice, de scumpiri ale finanțărilor, atunci da, ne putem aștepta la o recesiune, iar economia României ar fi inerent afectată. Ceea ce unii anticipau pentru 2016 s-ar putea să nu se întâmple în acest an”, scria Daniel Dăianu. Ei bine, ceea ce unii anticipau în 2016 s-ar putea să se întâmple în 2019. Astăzi economia globală pare să fi atins maturitatea ciclului economic, iar economiști de vază avertizează cu privire la iminența intrării în curba descendentă. Firesc atunci să ne întrebăm cât de pregătită este România pentru asta?
Europa este astăzi în derivă. Cauzele, apărute de ceva vreme, se accentuează an-de-an. În volumul “Băncile centrale, criza și postcriza”, prof. Daniel Dăianu scrie că “reziliența sistemelor economice și sociale pare a fi încercată ca nicicând după al doilea război mondial”. Zona euro este o economie în suferință, ordinea democratică din Europa este amenințată de derapaje naționalist-populiste, capitalismul european are facțiuni antagonice: cel democratic (liberalismul)pare a fi împins la o parte de capitalismul autoritarist (sau iliberalismul).
Au mai rămas doar câteva săptămâni până la preluarea de către România a președinției Consiliului UE și nu stăm deloc bine: România este cea mai săracă țară din UE și codașa la ponderea veniturilor fiscale în PIB; România este cea mai afectată țară din lume din cauza imigrării populației în condiții de pace, exodul de capital uman lovind direct mai ales în domeniile care cer înaltă calificare, dar afectând mai nou și sectoarele unde este nevoie de forță de muncă brută, necalificată. România continuă să rateze proiecte de investiții, infrastructura este fie subfinanțatăfie “realizată de mântuială”.
Iar agenda UE este dată de dosare care produc rupturi între statele membre: (ne)acordul pentru Brexit, dialogul privind viitorul uniunii, reformele din zona euro, negocierea bugetului multianual pentru 2021-2027, consolidarea cooperării privindsecuritatea externăși internă, imigrația, relația cu Rusia, cu Turcia și chiar cu SUA. Mandatul - citez din nou din cartea domnului Dăianu - “va fi un test de maturitate deosebit de sever pentru instituțiile României, pentru capacitatea acestora de a se mobiliza și deamobiliza resurse”. Încotro merge astăzi România? Asta este întrebarea de 100 de puncte, pentru o țară de 100 de ani.