Baroque all over: 12 mai 2024, ora 19, în Sufrageria Regală (Muzeul Național de Artă al României)
La notte: 26 mai 2024, ora 19, în Sala Auditorium (Muzeul Național de Artă al României)
Baroque all over reprezintă, conceptual, o călătorie prin Europa Barocului muzical. Călătorul este clavecinul iar ghidul este clavecinista Raluca Enea.
Călătoria pornește din Germania lui Johann Sebastian Bach cu o imersiune în spiritul profund al creației sale. Preludiul în do major - piesa care constituie introvertitul debut al „Clavecinului bine temperat” poate fi considerată un „pars pro toto” al creației lui Bach. Și o minunată introducere în lumea clavecinului, în particular. De la cel mai cunoscut compozitor al Barocului muzical european vom trece către „reprezentantul absolut" al clavecinului în Europa, mai exact francezul François Couperin - cel care a rafinat la maximum arta clavecinistică. Cum între Franța și Anglia au existat întotdeauna conexiuni, în multe domenii (cultural, politic, economic), vom poposi, pentru al treilea moment al recitalului în spațiul britanic. Aici vom face cunoștință cu Henry Purcell - cunoscutul creator de operă și lucrări vocal simfonice de mari dimensiuni dar și un surprinzător compozitor dedicat clavecinului. Istoria ne învață că Anglia (secole de-a rândul, o mare putere în Europa) avea legături strânse și cu spațiul iberic. Influențele celor două culturi sunt ambivalente, determinând consecințe în multe direcții. Între acestea, cel al muzicii se remarcă în mod deosebit iar moștenirea rămasă în plan compozițional are o valoare inestimabilă. Din păcate, deși multe dintre aceste comori au pierit în nenumăratele dezastre dictate de timp, o parte esențială a lor a supraviețuit până în prezent. Astfel de piese se regăsesc cu prisosință în creația muzicală din spațiul iberic. În mod particular în cazul celor doi importanți reprezentanți ai acestuia: Carlos Seixas și Antonio Soler. Recitalul revine în arhipelagul britanic și continuă călătoria cu una dintre cele mai spectaculoase suite dedicate clavecinului, compusă de Georg Friedrich Haendel. Revendicat atât de spațiul german cât și de cel britanic, Haendel excelează, ca și H. Purcell, în domeniul operei. Amândoi sunt neașteptat de sensibili și introvertiți compozitori pentru clavecin. Ce îi apropie și ce diferențiază, vom vedea pe parcursul recitalului.
Din orice călătorie prin Europa, nu poate lipsi Italia. Drept care, facem și aici un scurt popas, cu două dintre „miniaturile” lui Domenico Scarlatti. Dacă Bach este un remarcabil „creator de muzică”, atât din perspectiva sonorităților și diversității muzicii sale, cât și din punctul de vedere al cantității uriașe de partituri ce i-a supraviețuit, Scarlatti creează, prin cele 555 de sonate ale sale, un „univers clavecinistic”. Un veritabil ecosistem, incitant pentru interpreți, o sursă de inspirație pentru muzicologi, un patrimoniu cultural inestimabil pe care cei interesați nu îl termină de explorat într-o viață de om. Ne întoarcem în Franța, în Paris, orașul luminilor. De această dată, ajungem aici în a doua jumătate a secolului al XVIII lea, cu una dintre lucrările lui Jean Baptiste Antoine Forqueray - fiul celebrului Diable, așa cum era cunoscut la Curtea regală a lui Louis, Regele-Soare. O transcriere a suitelor sale de viola da gamba, realizată de fiul său; o ilustrare a clavecinului francez, în toată plenitudinea sa, un stil aproape decadent, aflat către final. De ce către final? Deoarece în doar câțiva ani, Revoluția franceză așternea tăcerea peste clavecine, în mod particular, peste toată această „frumoasă nebunie” a spiritului baroc francez. O ghilotină ce a „redus” totul la libertate, egalitate și fraternitate.
Revirimentul clavecinului și spiritul acelei călătorii a fost reluat peste aproape două veacuri, în a doua jumătate a secolului XX. Iar noi, , din fericire, noi suntem martorii și contemporanii acestei redescoperiri.
Recitalul este susținut de Raluca Enea, poate cel mai valoros clavecinist al generației sale.
Raluca Enea s-a născut în Bacău. Este absolventă a Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti – secțiile Pedagogie instrumentală – pian și Interpretare muzicală- clavecin, la clasa profesoarei Ogneanca Lefterescu. Din anul 2005 și-a continuat studiile de clavecin în Germania, sub îndrumarea profesorilor Harald Hoeren, Glen Wilson şi Ketil Haugsand, la Hochschule für Musik und Darstellende Kunst Frankfurt am Main și Würzburg şi Hochschule für Musik und Tanz Köln. În cadrul studiilor din Germania, specializările principale au fost clavecin și basso continuo, în cadrul secției HIP (Historische Interpretationspraxis - interpretare istorică, muzică de cameră, sisteme de acordaj istoric, improvizație, sintaxă și retorică muzicală). Raluca a obținut nota maximă la recitalul solo de la finalul studiilor de master (Hochschule für Musik Frankfurt am Main) iar tema lucrării de dizertație a fost ”Follia among the ternary dances of the Baroque suite”. A urmat cursuri de perfecţionare susţinute de Menno van Delft (Olanda), Frédérick Haas (Belgia), Malcolm Bilson (SUA), Ketil Haugsand (Norvegia), cursurile Academiei din Sablé, sub îndrumarea prof. Françoise Lengellé şi Howard Crook (clavecin şi canto baroc) și cursuri de muzică de cameră cu Jan de Winne, Marcel Ponseele și Hervé Douchy (Belgia).
Raluca Enea este doctor al UNMB cu teza „Creația pentru clavecin a lui Jean Philippe Rameau: erudiție, inspirație, viziune” elaborată sub îndrumarea Prof. Univ. Dr. Dana Borșan. După întoarcerea din Germania, Raluca Enea colaborează în plan didactic cu Universitatea Națională de Muzică București și Universitatea Transilvania Brașov iar când nu predă sau nu cântă la clavecin, ea este artist liric al Filarmonicii „G. Enescu” Bucureşti și director artistic al Festivalului de Muzică Veche București (încă de la fondarea acestuia). Desfășoară o intensă activitate solistică și este fondatorul și conducătorul muzical al ansamblului de muzică barocă SEMPRE. Începând din anul 2006, coordonează proiectele educative și de formare în domeniul muzicii vechi susținute de Asociația Culturală Antiqva în România şi este, în permanenţă, mama Letiției și a lui Petru.
La notte este o construcție a ansamblului de muzică barocă SEMPRE în jurul universului nocturn.
Noaptea este, conform Dicționarului explicativ al limbii române, „intervalul de timp cuprins între apusul Soarelui și răsăritul lui, când este întuneric”. Caracterizată prin absenţa luminii, noaptea a fost întotdeauna definită prin opoziţie cu ziua. Si totuși, cum totul este relativ, lumina nu este cu desăvârșire absentă pe timpul nopţii, iar opoziţia cu ziua e mai degrabă o continuitate, o consecinţă firească a ei.
Pornind de la această idee a continuității între noapte și zi, proiectul „La Notte” reunește piese aparținând „registrului nocturn al muzicii baroce” cu scurte „extensii” către trecerea de la întuneric la lumină și, invers. Iar cum ideea acestei succesiuni „noapte - zi” ni s-a părut extrem de ofertantă din punctul de vedere al explorării muzicale, a fost foarte simplu să facem o extrapolare către ideea trecerii de la întuneric la lumină sau de la moarte la viață. Am ales ca și context de expresie câteva dintre cele mai cunoscute partituri ale Barocului muzical european: extrase din ”The Fairy Queen” opera lui Henry Purcell, compusă pe baza piesei „Visul unei nopți de vară” a lui William Shakespeare și trei dintre cele mai cunoscute concerte ale lui Antonio Vivaldi: „Noaptea”, „Primăvara” și ”Toamna” (trad. rom.).
Prin această „țesătură muzicală”, pe cât de contrastantă, pe atât de unitară, încercăm să redăm ideea nopții, în context extins. Pentru că fără zi, nu am realiza că a venit noaptea, fără întuneric nu ne-am da seama ce înseamnă lumina iar fără moarte, nu am realiza ce este, cu adevărat, viața. Iar între toate acestea, Primăvara și Toamna exprimă exact momentele de trecere de la o extremă la alta, de percepere a căldurii sau frigului, de conștientizare a raționalului în opoziție cu iraționalul. Pentru că, dacă Ziua a fost de-a lungul timpului asociată cu Soarele, lumina, claritatea și căldura, Noaptea a fost guvernată, în imaginarul colectiv, de Lună, întuneric, obscuritate și răceală.
SEMPRE
Ansamblul de muzică barocă SEMPRE a fost fondat în anul 2020 de clavecinista Raluca Enea și reunește muzicieni specializați în interpretarea muzicii vechi. Repertoriul abordat este, în principal, cel al Barocului muzical de secol XVIII dar programele de concert abordează și piese aparținând sec. al XVII-lea sau lucrări din perioada premergătoare Clasicismului muzical. Preocupările membrilor ansamblului se referă la autenticitatea interpretării (atât din perspectiva stilisticii muzicale cât și din cea a instrumentelor utilizate – copii după originale istorice) și la cercetarea muzicologică minuțioasă, aspecte ce permit abordarea unor concepte repertoriale originale. Muzicienii ce formează ansamblul s-au specializat în domeniul muzicii vechi, prin intermediul unor cicluri de master, studii de licență sau cursuri de măiestrie, în cadrul unor instituții de prestigiu din Europa și au o activitate de peste 20 de ani în domeniul interpretării muzicii vechi.
Ansamblul SEMPRE are o structură modulară, adaptabilă mai multor tipuri de repertoriu, mergând de la formule camerale de duo sau trio, până la formule extinse, de tip orchestral. Deși înființat de curând, ansamblul are o activitate intensă fiind prezent până acum la cele mai importante evenimente de profil din țară, precum Festivalul Internațional „George Enescu”, Festivalul de Muzică Veche București, Festivalul de Muzică Veche Miercurea-Ciuc, etc.
Printre producțiile din ultimii doi ani ale ansamblului se numără: „Sempre Vivaldi”, „Haendel vs Haendel”, „Les Caractères”, „Baroque unknown”, „Sparkling Haendel”, „Bach by night”, „To B or not to B”, „Soli e tutti”, „Sempervivum”. Ansamblul SEMPRE colaborează cu muzicieni importanți din domeniul muzicii baroce precum violonista Mira Glodeanu. Între proiectele următoare ale ansamblului se numără două colaborări cu violonistele Petra Müllejans și Martyna Pastuszka și finalizarea albumului audio „Sempre Vivaldi”.