După cum era de așteptat, nici până acum guWERNanții nu au avut amabilitatea să ne lămurească în temeiul căror argumente și pe ce criterii au răspuns cu maximă celeritate inițiativei asociației fermierilor germani și au lăsat să plece valuri- valuri de români care să ajute la culesul sparanghelului din patria Baronului de Munchhausen, în condițiile în care țăranul român nu are voie să meargă la muncile agricole de sezon.De aceea, nici nu văd de ce ne-am mai mira dacă, în virtual media sau în conversațiile pe care le purtăm respectând distanța socială, revine atât de des comparația între această situație și campania Zafra. Comparație despre care prietenul Dan Constantin a scris un savuros comentariu apărut în coloanele Jurnalului și care se bucură de o largă și binemeritată apreciere.
Sincer vorbind, nu că aș vrea să mai adaug noi supoziții sau, mă rog,alte suspiciuni rezonabile, dar nici nu pot să nu îmi pun această nevinovată întrebare: oare nu există în Germania suficiente brațe de muncă pentru a efectua recoltarea sparanghelului sau se estimează că în acest an va fi atât de mare producția la hectar și pe cap de locuitor încât s-a recurs la o asemenea campanie, care sparge brusc interdicțiile severe din ordonanțele de urgență? Admit că, la noi, la români, care zice-se, mai aveam de învățat de la poporul german în ceea ce privește lucrul bine făcut, vorba „să vină alții să ne ajute să ne isprăvim treaba” își are schepsisul ei. Că doar nu degeaba, pe vremea Noii Revoluții Agrare, a circulat butada că țărănimea cooperatistă este aceea clasă socială înaintată care, în campaniile agricole, ajută elevii” studenții și militarii…
Lasă, însă, că nici cu Zafra, despre care ne-a povestit Dan Constantin, nu îmi este rușine! Fiindcă, după cum ne aducem noi, cei trecuți de 65 de ani- pe care oamenii legii ne amendează dacă mergem să ne luăm medicamente sau alimente și ne prind fără Declarația pe proprie răspundere completată și datată corect-, ceea ce s-a numit Grande Zafra a fost,în realitate, tot o formă de a face alții ceea ce nu reușim (sau nu vrem?!) să facem noi.
Desigur, în propaganda vremii, era invocat principiul solidarității internaționalist-proletare cu frații cubanezi și Cuba lui Fidel Castro, aflată sub opresiunea imperialismului yankeu. Numai că, ajunși la fața locului, brigadierii voluntari din patria noastră constatau că lucrurile stăteau cu totul altfel. Pentru că, în loc să pună mâna și să recolteze sfecla de zahăr,umăr la umăr cu brigadierii din țările socialiste, frații cubanezi stăteau bine mersi pe marginea plantațiilor și, între două guri de rom, dansau și cântau de zor:”Samba si, trabajo no!”. Ceea ce, pe românește, însemnă: „Samba da și muncă ba!”
Nu o să vă vină să credeți și nici eu nu știu cum s-a întâmplat dar treaba asta l-a scos din pepeni pe activistul CC al UTC care conducea echipele de brigadieri români. Și care,după ce i-a chemat, mai cu frumosul mai cu vorbă răstită, pe frații cubanezi să vină la treabă, a pus, pe ei, tunurile cu apă. „Păi ce-i asta, măi tovarăși și frați cubanezi- le-ar fi spus el de la obraz-, noi muncim și voi chefuiți?”
Bineînțeles că isprava a ajuns la cele mai înalte foruri de partid și de stat cubaneze și era cât pe ce să se lase cu un scandal diplomatic de toată frumusețea. Până la urmă, după intense negocieri și cu toate scuzele de rigoare, conflictul s-a aplanat, iar vijeliosul activist a fost făcut pachet și expediat acasă. În locul său, conducerea organizației trimițând un alt activist înarmat cu înalt spirit de devotament față de cauza solidarității cu lupta dreaptă a poporului cubanez. S-ar prea putea că unii cititori să nu creadă istorisirea asta, dar vă asigur că o cunosc din sursă sigură, adică de la cel în cauză, și numai faptul că el nu mai este printre noi, mă reține să îi fac public numele.
V-am povestit, însă, pățania, stimați cititori,numai și numai pentru hazul ei, doar așa, ca să ne mai descrețim frunțile în aceste zile de amarnică încercare. În nici-un caz,însă, nu m-am gândit să dau o parșivă sugestie harnicelor detașamente de muncitori sezonieri care, în aceste zile, se îmbarcă în cursele aeriene având ca destinații Berlin,Baden-Baden,Karlsruhe,Dusseldorf. Acolo unde sunt așteptați cu brațele deschise și unde freamătă de dorul lor culturile de sparanghel !