Au nevoie de orice: de pături, de mâncare, de haine. Unii își caută copiii, rudele și toți speră să fie salvați. De frica unor alte cutremure, cei mai mulți dintre ei locuiesc acum pe străzi, în mașini. Singura lor speranță să suporte frigul sunt focurile pe care le aprind chiar în stradă și le alimentează cu resturi din clădiri distruse.
Una dintre cele mai afectate zone este Hatay. De acolo sunt așteptate vești de către rude din toate colțurile Turciei și nu numai. Zadarnic! Nu mai este curent electric și oamenii au rămas fără baterii la telefoanele mobile. Cei care încă pot comunica se folosesc de încărcătoare de mașină, atât cât mai au combustibil. Toată viața lor s-a mutat în autoturisme, iar cei care nu au stau în cele ale vecinilor, dacă este loc. Pe stradă, în corturi, sub copertine rămase întregi, au aprins focuri. În unele zone, Guvernul a putut trimite încălzitoare și materiale de foc. În altele, nimeni nu poate interveni încă.
„Familia mea are 4 membri și toți stăm în mașină la fel ca și vecinii. Pe străzi, fiecare e pe cont propriu. Ne-am făcut rost de pâine și apă tot după cum ne-am descurcat. Suntem pe străzi de două zile, plouă, este frig. Plouă și ninge! Nu putem să mergem în case pentru că mai sunt cutremure. Am trecut pe lângă moarte de două ori, casa surorii mele a fost distrusă. Disperarea este la cote maxime în Islahiye și Maraș”, ne-a povestit un locuitor din Maraș, Sevinc Tarim.
Turc originar din Hatay, Baris Cam spune că și-a pierdut toți cunoscuții sub dărâmături și că mama și frații lui sunt acum pe străzi. Și pentru ei singurul refugiu este mașina. „Nu știu cât mai putem suporta. Când crezi că s-a terminat, nu e așa. Cele mai multe cunoștințe ale mele sunt îngropate sub apartamentele prăbușite, au murit toți alături de copiii lor. Cei patru frați ai mei sunt căsătoriți și au copii, mama și tata, atâtea persoane în mașini. Fac focul în stradă și mai pun o pătură pe ei. Sub apartamentele distruse sunt încă oameni, mulți oameni, dar la ei nimeni nu trimite ajutor. Nu au curent și nici apă, toată lumea stă afară, este frig, toți copiii sunt murdari și îngroziți.
Fără mâncare și doar cu hainele de pe ei
Din Hatay, Sebiha Ozhan caută familia fiicei ei. Ne spune că din casa ei toți au scăpat, dar despre socri nu știe nimic, nu pot lua legătura cu nimeni. Dormeau toți când a fost primul cutremur și doar o minune a făcut să poată ieși toți. „Spuneți dumneavoastră întregii lumi că avem nevoie de ajutoare, orice ajutoare. Dacă pot trimite o pătură, atunci asta să fie”.
Același strigăt de ajutor vine de la Pelin Selcuk Yilmaz. „Spuneți tuturor că trebuie să fim uniți în orice dificultate, indiferent de origini și de religie. Oamenii de aici au nevoie de adăpost și de mâncare, mai ales că vremea este foarte rea. Au nevoie de încălzitoare, de haine, tot ce aveau pentru bebeluși sau copii mai mari este pierdut, nu mai au haine și nici mâncare pentru ei. Se strâng donații de peste tot, fiecare dă atât cât poate și nimeni nu se gândește să plece din țară. Într-o asemenea situație, tot ce vom face va fi să rezistăm”, a spus, pentru Jurnalul, Pelin Selcuk Yilmaz.
„Ne-am făcut rost de pâine și apă tot după cum ne-am descurcat. Suntem pe străzi de două zile, plouă, este frig” - Sevinc Tarim, din Maraș
„Cele mai multe cunoștințe ale mele sunt îngropate sub apartamentele prăbușite, au murit toți alături de copiii lor” – Baris Cam, Hatay
„Au nevoie de încălzitoare, de haine, tot ce aveau pentru bebeluși sau copii mai mari este pierdut, nu mai au haine și nici mâncare pentru ei”
Pelin Selcuk Yilmaz, Hatay