În realitate, atunci când această anexă este folosită pentru ca un polițist să exercite, pe termen lung, atribuțiile altei specialități, fără îndeplinirea procedurii legale de delegare, nu mai vorbim despre organizarea muncii, ci despre o delegare mascată, care excede cadrului legal incident, potrivit sindicaliștilor.
Ei spun că problema este cu atât mai serioasă cu cât fișa postului nu este o simplă formalitate birocratică. Ea stabilește relațiile de muncă, raporturile de subordonare, atribuțiile, responsabilitățile, indicatorii de performanță, riscurile, timpul de muncă și cadrul în care polițistul poate fi evaluat. Cu alte cuvinte, fișa postului este „harta” funcției ocupate de polițist. „Dacă ești polițist încadrat la o structură de ordine publică, dar ești pus, printr-o anexă la fișa postului, să lucrezi ani de zile ca dispecer, nu se întâmplă altceva decât o delegare mascată, care nu respectă cadrul legal incident și care vulnerabilizează deopotrivă polițistul și instituția”, arată Sindicatul Europol într-o postare pe site-ul său.
„Anexa la fișa postului este un instrument care se uzitează în situații strict delimitate, explicite, nu ca instrument general prin care șeful nemijlocit poate adăuga, după bunul plac, atribuții specifice unor alte linii de muncă sau, mai grav, specifice altor structuri”.
Sindicatul polițiștilor Europol
Sindicaliștii susțin că mecanismul toxic al delegării mascate prin întocmirea de anexe la fișa postului este relativ simplu. Polițistul este încadrat pe o funcție, de exemplu agent la ordine publică și patrulare. Fișa postului lui conține atribuții specifice acestei specialități. Ulterior, apare o „anexă la fișa postului” prin care i se dau atribuții complete sau aproape complete dintr-o altă specialitate, spre exemplu de la dispecerat, relații cu publicul, evidență operativă sau alte activități care aparțin unei structuri diferite.
Această practică ridică cel puțin trei probleme, spun sindicaliștii:
1. Prima este natura atribuțiilor, respectiv dacă atribuțiile aparțin altei specialități, ele nu pot fi atașate artificial unei funcții de ordine publică doar printr-o anexă la fișa postului.
2. A doua este timpul de muncă și anume, dacă fișa postului existentă acoperă deja 100% din activitatea polițistului, introducerea unor sarcini suplimentare înseamnă, practic, că timpul lui de serviciu ar trebui contabilizat dublu.
3. A treia problemă privește evaluarea polițistului, acesta fiind evaluat pe indicatorii profesionali, calitativi și cantitativi elaborați pentru postul său de încadrare, deși în realitate execută sarcini care aparțin altui post. Este ca și cum un șofer de ambulanță ar fi pus, printr-o anexă la fișa postului de ambulanțier, să lucreze ca asistent medical timp de trei ani, iar la final instituția i-ar spune: „Nu contează ce ai făcut zilnic, contează doar ce scria în fișa ta inițială”, iar problema nu este doar morală, ci și funcțională, acuză sindicaliștii.
În cazul delegării, regula este că polițistul își exercită atribuțiile corespunzătoare funcției sale într-un alt loc sau la nivelul altei structuri. Dacă se ajunge la activități dintr-o altă specialitate, aceasta nu se poate realiza fără acordul scris al polițistului și îndeplinirea exclusivă a noilor sarcini, specifice postului pe care este delegat, potrivit Sindicatului Europol.
Costul salarial al anexei
Sindicatul Europol vine și cu un exemplu concret, cel al unui polițist încadrat la ordine publică, dar căruia i s-a elaborat o „anexă la fișa postului” ce conținea, în integralitate, atribuțiile unei fișe de post de dispecer. „Timp de trei ani, colegul nostru a exercitat și aceste atribuții de dispecer. Ulterior, când s-a mutat efectiv la dispecerat, a constatat că salariul său era semnificativ mai mic, deoarece pentru noua specialitate a fost tratat ca și cum ar porni de la zero, fiindu-i eliminată majorarea salarială de specialist de clasă. Când colegul nostru a formulat raport și a arătat că exercitase deja, timp de trei ani de zile, atribuțiile de dispecer conform anexei la fișa postului, răspunsul unității a fost stupefiant, și anume, atribuțiile relevante pentru stabilirea salariului sunt cele din fișa postului, nu cele consemnate în anexa la fișa postului”. Concluzia sindicaliștilor este: „Instituția uzitează complet în afara cadrului legal anexa la fișa postului pentru a efectua, în fapt, niște delegări mascate, care ulterior nu vor fi recunoscute pentru stabilirea drepturilor, inclusiv cele de natură financiară ale polițistului. (…) Pe hârtie, polițistul rămâne într-o specialitate, însă el execută atribuții din altă specialitate. Această situație afectează salarizarea, evaluarea, răspunderea disciplinară, dezvoltarea profesională și chiar siguranța juridică a documentelor întocmite”.

