Partenerii dialogului social sunt stabiliți prin lege, iar în Consiliul Economic și Social (CES) ar trebui să aibă aceleași drepturi și obligații toți partenerii. Legislația din România s-a modificat, după 2016, când s-au produs schimbări și la nivelul Uniunii Europene, astfel încât au fost introduse ONG-urile ca parteneri CES și CESE (Consiliul Economic și Social European), numai că declarațiile de avere și de interese le depun doar sindicatele și patronatele, nu și ceilalți parteneri, adică membrii ONG-urilor. De atunci, sindicatele au încercat să modifice legea, astfel încât să-i oblige și pe partenerii lor să respecte aceleași reguli, dar singurul parlamentar care a depus o astfel de inițiativă legislativă a fost eliminat din viața politică, proiectul fiind „uitat”. Procedura pentru depunerea unui proiect de lege este foarte complicată pentru sindicate, astfel încât e aproape imposibil de făcut modificarea fără voință politică. Până la o eventuală schimbare, patronatele și ONG-urile nu sunt obligate să declare nimic, nu dau socoteală nimănui, dar pot cere și face orice, primii beneficiari fiind chiar politicienii care se folosesc de societatea civilă.
După modificarea structurii CESE și CES, din 2016, ONG-urile au primit un nou statut, dar numai pe jumătate, pentru că în legislația românească nu s-a modificat și Legea dialogului social, astfel încât să le impună noi reguli și obligații. În acest fel s-a creat un vid legislativ pe care nu l-a rezolvat nimeni, în ultimii 8 ani.
Mulți directori ai instituțiilor publice au început să se plângă de faptul că sunt vizitați de anumite ONG-uri care le cer socoteală pentru activitatea lor, fără a avea o bază legală. Faptul că legislația nu prevede clar ce drepturi și ce obligații au aceste organizații nonguvernamentale, dar ele participă la dialogul social după ce au fost introduse în CES și în CESE, le dă dreptul să participe și la activitățile instituțiilor, nefiindu-le restricționat.
Primii care s-au revoltat au fost sindicaliștii, care au cerut o reglementare clară pentru toți partenerii din CES și CESE, inclusiv pentru ca ONG-urile să aibă aceleași obligații de a depune declarații de avere și de interese, de a transparentiza sursele de finanțare și de a respecta reguli similare cu ale celorlalți parteneri, la constituire și la îndeplinirea criteriilor luate în considerare pentru reprezentativitate.
Nimeni nu vrea să clarifice situația
Singurul proiect de lege care a fost depus în Parlament nu a mai ajuns la vot, iar sindicaliștii spun că de fapt nimeni nu își dorește să se clarifice situația ONG-urilor din punctul de vedere al legislației, pentru că aceste organizații pot fi folosite atât de partidele politice, cât și de Guvern și de serviciile de intelligence, pentru a susține diverse cauze, chiar dacă societatea civilă nu își declară apartenența politică. Cel mai bun exemplu este USR, partid care s-a înființat având la bază un ONG și ale cărui proiecte au fost întotdeauna susținute de un grup de ONG-uri.
„ONG-urile nu se supun Legii dialogului social care se referă la sindicate, patronate și Guvern. ONG-urile funcționează în baza Legii asociațiilor și fundațiilor și nu înțeleg de ce unele ONG-uri se implică în dialogul social, mergând la instituții. Au fost introduse în CES și în CESE, structura tripartită care înainte era formată din Guvern, patronate și sindicate, iar acum i s-a schimbat structura, după modelul european, din 2016, Guvernul fiind înlocuit cu societatea civilă”, explică liderul Blocului Național Sindical (BNS), Dumitru Costin.
Absurditatea din punct de vedere legislativ este că statutul organizațiilor nu s-a modificat și în Legea dialogului social după ce s-a schimbat structura CESE și CES, iar ONG-urile au căpătat, de fapt, un nou statut care nu a fost reglementat complet. Ele au drepturi egale cu ale celorlalți parteneri de dialog social, din perspectiva CESE și CES, dar nu se supun Legii dialogului social, la fel ca toți ceilalți parteneri.
Deși inițiativa de modificare legislativă ar fi trebuit să vină de la Executiv, chiar după schimbarea structurii CES, niciunul dintre guvernele din ultimii 8 ani nu a făcut-o. Sindicatele au încercat să o facă, dar e foarte complicată procedura.
Ca să se schimbe legea, inițiativă legislativă pot avea membrii Parlamentului, Guvernul sau societatea civilă, din care fac parte inclusiv sindicatele, însă trebuie să îndeplinească foarte multe criterii: elaborarea unei note de fundamentare, publicarea în Monitorul Oficial a unui comitet național de inițiativă, verificarea, prin consiliul legislativ, a legalității și constituționalității proiectului de lege, culegerea de semnături de la cel puțin 100.000 de cetățeni cu drept de vot, care trebuie să fie validate de primarii localităților unde semnatarii au domiciliul stabil.
„Am făcut așa ceva în 2014, pentru modificarea Codului muncii și de atunci e proiectul de lege în Parlament, iar Victor Ponta a modificat prin OUG această lege și a pus condiții suplimentare”, a mai explicat liderul de sindicat.
Structura tripartită a eliminat Guvernul
Sindicatele sunt de acord cu introducerea reprezentanților societății civile în aceste structuri, în locul Guvernului, dar cer reglementări clare, pe principiul egalității.
„În CES, Guvernul nu putea să aibă o altă opinie decât să-și susțină propriul punct de vedere, deci era o entitate care nu trebuia să facă parte din CES, procesul de consultare fiind alterat. Este normal să fie înlocuit Guvernul cu societatea civilă. De aici a apărut un nou scandal legat de numirile în CES care se fac prin ordin al premierului, dar ONG-urile au reguli separate”, mai spune liderul BNS.
Cu toate acestea, există și din acest punct de vedere o anomalie, pentru că structura tripartită a CESE și CES presupunea ca una dintre părți să fie Executivul, nu tot o parte a societății civile. Practic, eliminând Guvernul, CESE și CES sunt alcătuite acum doar din trei tipuri de reprezentanți ai societății civile. Dintre acestea, ONG-urile sunt singurele care au rămas nereglementate suficient și care tocmai de aceea pot fi folosite de politic, pentru atingerea unor scopuri, cu ajutorul lor.
Reprezentanții, numiți direct de partide
Practica ultimilor ani a arătat și cum pot fi folosite ONG-urile de către partidele politice. „Sindicatele îndeplinesc anumite condiții prevăzute în Legea dialogului social, dar pentru societatea civilă, politicul și-a băgat coada, profitând de această oportunitate de a numi reprezentanții ONG-urilor în plen și în comisii, astfel încât doar pentru ele se acceptă votul liderilor desemnați pe internet. De exemplu, anul trecut s-au desemnat doi reprezentanți ai societății civile din CSM (Consiliul Superior al Magistraturii - n.r.), dar unul e de la PSD și unul e de la PNL, nu au legătură cu societatea civilă. Ei pot fi niște apendici politici sau pot face trafic de influență pentru a se modifica legislația în favoarea unor companii”, explică Dumitru Costin.
Încercând mai mulți ani la rând să legifereze statutul ONG-urilor, sindicatele au cerut transparentizarea surselor de finanțare ale acestora, dar s-au lovit de aceleași bariere de netrecut. Sindicatele mai acuză și traficul de influență pentru care DNA ar fi putut avea cel puțin suspiciuni rezonabile, până acum, dar nu s-a întâmplat nimic.
S-a legiferat doar pentru sindicate și patronate
BNS a conceput un proiect de lege, preluat un deputat, dar în afara celui care a depus inițiativa legislativă nu a mai fost nimeni care să susțină acel proiect. Sindicaliștii spun că în acest moment nu ar mai fi niciun politician care să vrea să clarifice din punct de vedere al legiferării problema ONG-urilor.
„Nici până acum nu s-a creat registrul național al ONG-urilor prin care să fie obligate să-și declare fondurile și sursele de finanțare. Pentru organizațiile patronale și sindicale, Guvernul a cerut prin lege un astfel de registru, dar nu și pentru ONG-uri. Ei pot să ruleze milioane de euro, fără să declare nimic. Cei care au interese economice directe pot modifica legislația în favoarea lor, dar Guvernul acceptă, pentru că interesele lor sunt comune și ONG-urile pot fi folosite. Au devenit, în acest timp, o putere deasupra statului. Ele pot face orice, pot modifica legi în favoarea unor companii, dar nu-i oprește nimeni. Americanii au legi, din anii ’30, pentru firmele de lobby care trebuie să declare absolut toate veniturile și toate activitățile. În România nu există o lege a lobby-ului și se consideră trafic de influență. Dacă ar exista o astfel de lege, cum e în SUA, ar trebui să se înregistreze, să declare sursele de venituri și portofoliul de clientelă, pe cine susțin, cine îi susține, totul cu exces de transparență. ONG-urile nu declară nimic, pentru că multora din zona politicului și a serviciilor le convine această situație”, mai explică liderul sindical.
Faptele de corupție sunt greu de dovedit
Sindicatele s-au revoltat prima oară chiar înainte de anul 2016, când guvernul Ponta a acceptat Coaliția pentru Dezvoltarea României ca partener de dialog social, deși este un ONG care nu îndeplinește criteriile prevăzute de Legea dialogului social. CDR avea întâlniri lunare cu Guvernului și stabileau agenda de lucru a Executivului.
Dumitru Costin spune că mai mulți miniștri din Guvernul Ponta se plângeau la sindicate pentru această situație, cerând ajutor, deși ar fi trebuit să se reglementeze de la nivel de Guvern. Situația s-a generalizat după 2016, când ONG-urile au intrat oficial în CES și CESE, dar tot fără modificarea Legii dialogului social, ceea ce sindicaliștii consideră că se dorește tocmai pentru a nu li se stabili reguli clare și pentru a putea fi folosite în continuare ONG-urile de către politic.
„Este nevoie de reglementări prin care sursele de finanțare să fie transparentizate. Cei care primesc bani de la anumite companii sau sunt finanțate de stat, să declare. Li se permite orice, pentru că nu există norme clare. Nu este nici ilegal, pentru că legea nu prevede nimic și ei pot face tot ce nu este prevăzut de lege. Dacă legea nu le interzice anumite lucruri, pentru că legile sunt extrem de laxe, ONG-urile pot face orice. Inclusiv multinaționalele au activități de CSR, pe care le fac prin fundațiilor lor și pot să ajungă inclusiv la spălare de bani sau să-și obțină modificări legislative în favoarea lor, fără a fi oprite, pentru că dacă nu scrie în lege că e interzis să se facă aceste lucruri, ei le pot face. Legislația este atât de laxă, încât faptele de corupție, atunci când există, sunt greu de dovedit”, spune liderul sindical.