O altă absurditate este legată de banii europeni care se dau, pe de o parte, pentru defrișarea suprafețelor de pășune, prin APIA, iar pe de altă parte, pentru împădurirea pășunilor, prin PNRR. Pășunile împădurite natural, de pe lista defrișărilor, se întindeau, anul trecut, pe o suprafață totală de aproape 500.000 de hectare, cam cât două județe. Acolo unde s-au făcut defrișările s-au produs deja pagube din cauza inundațiilor și se așteaptă alunecări de teren.
Exploatarea forestieră este blocată, începând de ieri, pentru o perioadă între 8 luni și trei ani, în funcție de birocrație. Specialiștii în exploatări silvice estimează că se va ajunge la blocarea a peste 70% din totalul amenajamentelor silvice, în curând. „Începând de acum, peste 30% din amenajamentele de la Romsilva intră în revizuire. A mai apărut o lege care prevede că amenajamentele silvice trebuie să fie publicate în Monitorul Oficial. Aceste documente sunt studii tehnice de circa 400 de pagini, cu anexe, tabele etc. Nu se poate publica așa ceva în Monitorul Oficial, dar în lege au scris că amenajamentele nu intră în vigoare până nu se publică. Acum iar stăm și ne uităm unii la alții, pentru că sunt amenajamentele aprobate, dar totul e blocat, dacă nu sunt publicate. La Romsilva sunt 107 amenajamente care intră în revizuire, retroactiv, ceea ce înseamnă 33% din suprafața administrată de Regie, deși acestea au primit aprobarea chiar și cu 7 ani în urmă. Asta înseamnă că nu se mai recoltează masă lemnoasă și vom vedea consecințele. De exemplu, în județul Bacău, din 11 ocoale silvice, 6 sunt blocate”, a explicat, pentru Jurnalul, Cătălin Tobescu, președintele asociației proprietarilor de păduri Prolemn.
Amenajamentele silvice nu se mai aplică, retroactiv, inclusiv cele care erau în vigoare, până când se va face o evaluare de mediu. Aceasta este o procedură foarte birocratică ce poate dura până la trei ani. Ordonanța privind evaluarea de mediu a amenajamentelor silvice este inatacabilă. Absurd este și faptul că prin această ordonanță se creează inclusiv o problemă de mediu, pentru că nu se vor mai tăia copaci, nici măcar acolo unde pădurile trebuie să fie regenerate.
Vom importa lemn de foc mai scump
Acest nou blocaj va aduce prejudicii statului român, dar și proprietarilor de păduri, însă cel mai mult vor avea de suferit românii săraci care se încălzesc, în mediul rural, cu lemne de foc, pentru că în mod inevitabil va crește foarte mult prețul lemnului și se va găsi foarte greu, neputând fi făcute exploatări forestiere.
Singura soluție este ca România să importe lemne de foc sau pentru industria mobilei, însă nici situația la nivel internațional nu este bună, în ultimii ani. Specialiștii din domeniu preconizează că prețurile vor crește cu mult peste valoarea din prezent și, astfel, costurile pentru încălzirea cu lemne de foc vor deveni insuportabile pentru populație.
Nu se va mai aplica nici plafonarea prețurilor, ca anul trecut. De altfel, măsurile de plafonare a prețului pentru lemnele de foc au fost de la început ineficiente și inaplicabile, dar nici nu e nevoie să fie, pentru că de acum au devenit irelevante.
Aproape jumătate din numărul total al gospodăriilor din România, respectiv 3,5 milioane de gospodării din totalul de 7,5 milioane, au încălzire pe bază de lemne, fiind locuite de aproape 10 milioane de români, cei mai mulți reprezentând populația săracă din zonele defavorizate. Strategia energetică anterioară anului 2022 presupunea trecerea treptată la sisteme de încălzire pe gaz, dar în actualul context al războiului din Ucraina s-a modificat strategia europeană, România rămânând la vechea formulă, care devine inaplicabilă, în timp ce noile proiecte sunt cu semnul întrebării.
Chiar și dacă s-ar fi făcut această trecere, nu luase nimeni în calcul anul 2023 pentru renunțarea totală la lemnele de foc, ci se presupunea că vor trece maximum 200.000 de gospodării din 3,5 milioane la centrale pe gaz, cu investiții de un miliard de euro, până în 2030.
Încă mai sunt și instituții publice care se încălzesc tot cu lemne, adică școli, grădinițe, primării, secții de poliție, gări etc. Astfel, o mare parte din populația României va avea dificultăți cu încălzirea, începând de acum.
Nu există soluții pentru încălzire
Alternativă nu există. Chiar dacă s-a vorbit mult despre posibilitatea de a se înlocui lemnul de foc tăiat din pădure cu „biomasa”, care înseamnă inclusiv deșeuri de masă lemnoasă, dar și brichete și peleți, criza precedentă de pe această piață a arătat ce se întâmplă în astfel de situații: în mod logic, declanșarea crizei a dus la scumpirea și dispariția acestor alternative: au dispărut peleții și brichetele.
Și din acest punct de vedere este o absurditate, pentru că schimbarea combustibilului afectează mediul, deșeurile fiind mult mai poluante și cu eficiență redusă, adică produc mai mult fum și mai puțină căldură decât lemnul din pădure.
În România se taie anual circa 20 de milioane de metri cubi de lemn în mod legal, jumătate fiind din pădurile administrate de stat, prin Romsilva, cealaltă jumătate din cele private. S-a vorbit, în ultimii ani, inclusiv la nivel de Guvern, despre tăieri ilegale de până la 18 milioane de metri cubi anual, însă pădurarii spun că ar fi până la 50.000 de metri cubi la Romsilva și cam tot atât în pădurile private, adică cel mult 100.000 de metri cubi pe an, peste cele 18-20 de milioane de metri cubi care se taie legal, pădurile fiind permanent în proces de regenerare, mai ales pe cale naturală.
Defrișăm ca să împădurim, pe bani europeni
Una dintre cele mai mari aberații din țara noastră este cerința Ministerului Agriculturii de defrișare a suprafețelor de pășune împădurită, pentru acordarea subvențiilor. Încă de anul trecut, prin aplicarea simultană a două proiecte de finanțare din fonduri UE, defrișăm într-o parte ca să plantăm în alta, pe milioane de euro.
La începutul anului trecut, 500.000 de hectare de pădure crescută în 30-40 de ani pe pășunile alpine a fost pusă pe lista defrișărilor obligatorii, la cererea Ministerului Agriculturii. Specialiștii din domeniul silviculturii se întreabă de ce a fost nevoie să ni se impună defrișarea tuturor suprafețelor de pășune care s-au împădurit natural, pentru a ni se impune apoi păstrarea aceluiași procent de suprafață împădurită la nivel de țară – o altă situație aberantă care arată că nu este vorba despre protecția mediului, ci despre blocarea piețelor și creșterea prețurilor la masa lemnoasă, la care se va adăuga monopolul celor care vor putea vinde atunci când noi nu vom mai avea voie să tăiem nici măcar lemne de foc.
„Este o bâlbâială, pe care nu ne-o explicăm. Pe de o parte se dau bani ca să se curețe de vegetație forestieră pășunile, pe de altă parte se dau bani pentru împădurirea pășunilor. Banii care se iau prin PNRR se pot duce mai ales către zonele aproape deșertificate din Oltenia”, mai spune Tobescu.
Acolo unde s-au tăiat aceste păduri crescute natural pe suprafețele de pășune au venit și inundațiile și alunecările de teren. Un bun exemplu este comuna Runcu, din nordul județului Dâmbovița, unde chiar Primăria a făcut licitație pentru tăierea copacilor, oamenii au protestat, dar nu au fost luați în seamă, iar defrișarea s-a făcut legal. Apoi au fost primele inundații, în vara acestui an. Câteva case au fost distruse de viituri, una fiind spulberată în câteva secunde. Acum se așteaptă și alunecări de teren, fiind o zonă de deal.
Plantăm copaci pe 1.000 ha și defrișăm 1 milion ha
De la APIA se dau anual 300 de euro la hectar pentru amenajarea pășunilor – care înseamnă și defrișări, acolo unde au crescut, în mod natural, păduri care au deja 30-40 de ani. Ar fi vorba de circa 1 milion de hectare.
„Curățatul pășunilor este o aberație, pentru că sunt sute de mii de hectare de terenuri care nu se mai folosesc în agricultură, iar banii pentru întreținerea pășunilor presupun defrișări. Cei de la Agricultură spun că nu au pășuni la care să renunțe și care să fie împădurite. Am făcut o analiză din care reiese că pe țară avem peste 2 milioane de hectare de teren fără folosință agricolă. Sunt pârloage. Nu produc nimic și sunt terenurile care ar trebui să fie împădurite”, mai spune președintele Prolemn.
Dar prin PNRR se dau și mai mulți bani pentru împădurirea pășunilor, într-un proiect de mediu. Până acum nu s-au corelat cele două proiecte, nici la nivelul UE, nici în Guvernul și în Parlamentul României.
„Împădurirea se face la scară foarte mică. Anul acesta se împăduresc doar 1.000 de hectare, iar în România avem 4 milioane de hectare de pășuni pentru care se dau bani de la APIA, pentru întreținere. Împăduririle care se vor face până în 2026 nu vor schimba cu nimic situația pădurilor din România. Prostia românească este că în loc să se ia pășunile împădurite natural, să se lase așa, fără costuri, doar să se dea o compensație ca oamenii să le lase pădure, se fac împăduriri cu costuri foarte mari. De împăduriri este nevoie, dar în zona de câmpie din sudul țării”, mai explică Tobescu.
Semnele unei premeditări cu scop electoral
Românii cu venituri foarte mici au mai fost victimele unei astfel de crize și anul trecut, tot din cauza blocajelor provocate de evaluarea amenajamentelor silvice. Exact cu un an în urmă erau blocate exploatările pentru circa 10-12% din totalul amenajamentelor silvice. Acum este o suprafață de trei ori mai mare, ceea ce înseamnă și o criză mai accentuată.
Exact în perioada în care erau deja probleme, Guvernul a dat o nouă Ordonanță de Urgență care e aplicabilă acum și despre care se știa că va crea probleme mult mai grave, exact în perioada când se votează bugetul în Parlament, înainte de anul electoral 2024.
În astfel de situații se pune întrebarea legitimă dacă Ordonanța nu cumva a fost dată de guvernul anterior chiar cu scopul de a crea revolte sociale, înainte de alegeri, într-o perioadă oricum critică din punct de vedere economic. Specialiștii în exploatări silvice atrăgeau atenția încă de atunci că intrarea în vigoare a acestei OUG va duce la un adevărat dezastru socio-economic și va fi imposibil de oprit.
Proiectele de la Agricultură și Mediu nu s-au corelat
UE ne cere să păstrăm aceeași suprafață de teren împădurită, din totalul suprafeței țării, astfel încât statul investește peste 11.000 de euro pentru împădurirea unui hectar de viitoare pădure, dar nu există garanția că vor crește acei copaci în următoarele patru decenii. Ar fi putut menține pădurile crescute natural pe pășunile alpine.
Costurile pentru plantarea copacilor pe un hectar de teren variază în funcție de soiurile alese, dar și în funcție de sol și alte elemente, fiind foarte mari. „Dacă împădurirea se face cu salcâm, costurile sunt de circa 10.000 de euro la hectar, pentru o perioadă de circa 5 ani. Costurile includ proiectare, plantare, întreținere. Unde terenul permite, se recomandă stejarul și specii precum frasin, paltin, iar costurile sunt mai mari, pentru că întreținerea durează cel puțin 8 ani, pentru a face o suprafață de pădure”, explică președintele Prolemn, Cătălin Tobescu.
Pe de altă parte, dacă s-ar exploata cu precădere copacii crescuți natural pe suprafețele de pășune, dar fără să se defrișeze aceste suprafețe, am avea toți de câștigat. „Pentru biomasă nu ar trebui folosită resursa calitativ superioară care ar trebui să se ducă spre industrie, acesta este un principiu european, ca să nu se consume resursa valoroasă de lemn. România consumă aproximativ 11 milioane de metri cubi de masă lemnoasă cu destinație energetică, din cota anuală de 18 milioane de metri cubi pe an, ceea ce este enorm, pentru că rămâne foarte puțin pentru industrie. Dacă acele sute de mii de hectare de pârloagă ar fi împădurite, ar genera o resursă suplimentară de lemn care ar lua presiunea de pe fondul forestier, mai ales dacă ar fi plantate cu culturi care cresc mai repede, fiind orientate mai mult către producție”, mai spune Tobescu.
Amenajamentele silvice au fost blocate și anul trecut, pentru că nu au primit avizul de mediu. De ieri sunt în această situație de trei ori mai multe ocoale silvice, pentru următorii 3 ani.