Şi sigur că se poate face o paralelă între cum s-a micşorat numărul credincioşilor la nivel european şi faptul că sistemul e mai puţin capitalist, cu tranzacţii derulate natural, prin intermediul mâinii invizibile a pieţei, despre care discuta Adam Smith. Dar mai important mi se pare ca habotnicia să fie direcţionată spre a induce idei care să primenească clasa politică şi să o facă să aducă a elită. Altfel, numărul enoriaşilor se împuţinează, deoarece Biserica îşi pierde credibilitatea.
Cu alte cuvinte, în prezent, când Biserica se mărgineşte să preia rugăciunile unor liceeni ce-l imploră pe Dumnezeu să ia bacalaureatul, fără a fi pregătiţi, aceasta nu permite nici restructurarea, nici dezvoltarea societăţii.
Dacă însă individul în formare, pe lângă solicitarea ajutorului divin la examene, ar avea şi acumulări educaţionale, s-ar atenua cultul violenţei care-i făcea în anii ’90 pe muncitorii manipulaţi să scandeze: “Nu ne vindem ţara!” sau “IMGB face ordine!”. S-ar reduce rata criminalităţii.
Din păcate, când incidenţa nu scade, se poate afirma că Biserica se complace într-un mod formal de a acţiona şi nu reprezintă o instituţie ce ridică nivelul de conştiinţă. Iar cauza pentru care nu o face e că funcţionează pe baza unor interese.
De aceea, până când nu se va dezbăra de ele, Biserica va fi doar un instrument de control asupra maselor. Ceea ce-i o mare eroare. Doctrina religioasă e nevoie să fie privită ca un act educaţional, care nu trebuie exploatat în vederea manipulării conştiinţei. Prin intermediul Bisericii se încearcă câştigarea încrederii, dar acest lucru nu-i posibil fără să existe în societate o ierarhizare corectă a valorilor.
Iar cei care nu cred că rolul Bisericii ar fi acela de a ridica conştiinţa, e bine să se uite mai atent la discursul Papei. El doreşte ca Biserica să nu mai fie o instituţie politică, ci un mod de a învăţa lucrurile. Şi lasă să se înţeleagă că educaţia e extrem de importantă.
Credinţa ocupă un loc important în evoluţia fiinţei umane şi în afara ei omul îşi găseşte foarte greu o cale de a evolua. De aceea, încercarea de a acapara un element atât de important şi a canaliza evoluţia societăţii într-un mod netransparent, dogmatic, ce urmăreşte anumite interese, e extrem de periculoasă.