Avem patru modele de supraviețuire ce generează robustețe. Copacii – prin fractali. Melcul, cu cochilia sa în spirală, asupra căreia au atras atenția numerele lui Fibonacci. Albinele, cu ajutorul stupului și fagurelui, și aici merită amintite spusele lui Einstein, potrivit cărora la patru ani de la moartea ultimei albine, vor dispărea și oamenii. Iepurii, datorită modului lor de reproducere.
Iar la acest ultim punct e bine să aducem în discuție cartea Liber Abaci (Cartea Abacului – din anul 1202) ce a rezolvat o problemă ce privea creșterea populației iepurilor. Soluția, generație de generație, a dus la o secvență de numere, cunoscută ca șirul lui Fibonacci.
De la iepuri, ajungem la cel ce s-a cocoțat în vârful lanțului trofic, omul, dar și la ceea ce zicea Einstein legat de albine. Felul în care sunt organizați oamenii în prezent face ca anumiți indivizi să conducă specia, fără să indice limpede direcția și fără să transpară metodele.
Această problemă merită pusă pe tapet, fiindcă trebuie să existe un plan raţional, care să se ridice deasupra instinctelor și să-i permită speciei să continue să se plaseze în fruntea lanțului, văzând modul de supraviețuire al albinelor și iepurilor.
Din păcate, după cum evoluează acum lucrurile, specia umană, o dată cu înmulțirea, tinde să-și distrugă și bazele dezvoltării. De aceea e important apelul la rațiune și, implicit, la educație. Iar transparența are rolul său, fiindcă, atunci când lipseşte, sunt contrazise principiile pe seama cărora funcționează rațiunea.
Ca să conchidem, deși ne-am cățărat “la vârf”, arheologii nu prididesc să descopere fosilele unor animale care nu se știe de ce au dispărut. Evoluția din prezent pare a fi logaritmică, ca urmare a percepției noastre asupra vieții, ceea ce poate avea ca și consecință o cădere exponențială.