Mai mult de 25.000 de românii au aplaudat în picioare jocul tricolorilor din generaţia de aur pe Cluj Arena. În faţa lor echipa de foste vedete ale Barcelonei, cei angajaţi într-un proiect de lungă durată cu meciuri demonstrative dese, cu două antrenamente în fiecare săptămână, de unde şi siluetele fără colăcei de grăsime ale barcelonezilor. Firesc, scorul 2-0 în favoarea zvelţilor barcelonezi, dar unul dintre goluri poartă semnătura lui Hagi, care în a doua repriză a schimbat tricoul naţionalei noastre cu tricoul Barcei, unde a jucat după ce s-a mutat de la Real Madrid. Cele mai furtunoase ovaţii le-a primit Hagi, fermecător în fente şi pase de KO pentru adversari. Cu iubire şi admiraţie au fost primiţi de români şi ceilalţi aşi ai fotbalului nostru, Gică Popescu, senor prin alură şi siguranţă, Răducioiu, ca un spiriduş în sprinturi, Dorinel Munteanu, furnica mereu cu treabă. Belodedici a cerut să intre încă o dată pe gazon după câteva minute de odihnă, impresionant prin destăinuirea recentă că se conduce după vorbele bunicului, “mă sfătuia să fiu mereu obosit, să am tot timpul de lucru”! Ireproşabil Chivu, acelaşi fotbalist deştept brici. S-au împlinit acum 24 de ani de la golul senzaţional al lui Hagi, de la 40 de metri, cu care l-a făcut praf pe portarul Columbiei. Cu o echipă de mari vedete, Columbia era creditată cu şanse la cucerirea Mondialului din America, îi prevăzuse biruinţa şi Pele. Los Angeles era plin de mii de suporteri columbieni, purtând percuci cu părul răsculat după moda idolului lor Valderrama. Recent, Valderrama, acum la peste 55 de ani, îşi amintea: “Le-am spus alor mei că România are o echipă super bună. Nu uit nici acum golul fantastic al lui Hagi. Îi remarc şi pe Gică Popescu şi pe fundaşul înalt, brunet, care mai apoi a jucat în Spania!”. E vorba de Belodedici. Teribil a fost şi fundaşul fără teamă şi reproş Prodan, cel care a ţinut în frâu mustangii Columbiei, Asprilla, Rincon. Am făcut la Jurnal un reportaj după meci, cu râurile de columbieni plecând supăraţi de la meci, îşi aruncaseră la pământ perucile Valderrama şi cu figurile luminoase ale tricolorilor victorioşi. Pe Prodan l-au aşteptat trei sătmăreni de-ai lui, preotul parohiei, un invăţător şi un vecin, l-au rugat să semneze pe un steag tricolor uriaş. Didi Prodan, “Tătuca”, a aşezat pe drapel cuvintele: “Rugaţi-vă pentru noi să învingem şi mai departe, ne e dor de acasă!”. În partida generaţiei de aur de la Cluj a jucat şi fiul lui Prodan, cel ridicat la cer mult prea devreme.