Plăcintele codrenești, cunoscute și sub denumirile de plăcinte pe lespede sau plăcinte ardelenești, sunt o delicatesă tradițională întâlnită mai des în nord-vestul României, din Apuseni până pe Crișuri în sus, transmite cumvaplace.ro. Deși rustice, sunt apreciate pentru gustul lor autentic și simplitatea ingredientelor, fiind un simbol al gastronomiei locale, transmis din generație în generație.
Istoria plăcintelor codrenești
Denumirea de „plăcinte pe lespede” vine de la modul tradițional de coacere, folosind o piatră încinsă (lespede), așezată direct pe foc. Aceasta le conferă o crustă crocantă și un gust inconfundabil. Deși astăzi se folosesc în general tigăile, în multe sate ardelenești se păstrează și metoda tradițională.
Cum e și normal, povestea lor este strâns legată de viața rurală din Ardeal, unde femeile le pregăteau nu neapărat pentru răsfăț, ci ca masă rapidă într-o zi grea de muncă. De-a lungul secolelor, plăcintele pe lespede au devenit un element esențial al bucătăriei ardelenești, preparate acum mai ales cu ocazia sărbătorilor sau în zilele de sărbătoare, dar pe vremuri își găseau loc în cuptoare odată cu marile pâini de casă. În unele zone, inclusiv pe Valea Târnavelor, se numesc pupuri și se umplu cu varză dulce călită sau cu brânză frământată (caș de vară zdrobit și păstrat cu sare, la borcan).
Cum se prepară plăcintele codrenești
Rețeta este una simplă, dar necesită atenție la detalii pentru a obține gustul autentic. Aluatul este din făină de grâu, apă, sare și puțin ulei și se amestecă până când devine elastic și ușor de întins. Se întinde apoi destul de bine, pentru a permite umpluturii să fie vedeta.
Umplutura tradițională pentru plăcintele pe lespede este brânza de oaie, amestecată cu ouă și uneori mărar. După ce aluatul este umplut și împăturit, plăcintele se coc pe lespedea încinsă sau într-o tigaie de fontă, întorcându-se pe ambele părți până devin aurii și ușor crocante la exterior.
Cele mai potrivite combinații
- Deși rețeta clasică folosește brânză sărată de oaie, plăcintele codrenești pot fi umplute cu o varietate de ingrediente, fiecare adăugându-le o notă proprie. Una dintre cele mai populare variante este plăcinta cu cartofi și ceapă, ideală pentru o masă sățioasă. Această umplutură oferă un gust rustic și este perfectă pentru a fi savurată în zilele mai reci.
- Pentru o combinație mai ușoară, puteți încerca plăcintele cu spanac și brânză sau cu leurdă, care adaugă prospețime și o aromă deosebită. O altă variantă de umplutură este cea cu varză călită, perfectă pentru cei care preferă un gust mai intens.
- Dacă preferați ceva dulce, plăcintele pot fi umplute cu mere sau dovleac, transformându-le într-un desert tradițional delicios. Pentru un gust deosebit, adaugă scorțișoară și puțin zahăr brun.
Pup cu varză, rețeta bunicii
Aluatul este cel de pâine, iar atunci când se pregăteau pupurile odată cu pâinea, erau din aluat cu maia, nu erau cu drojdie. Dar în zilele când se coceau doar pupuri, se pregăteau de cele mai multe ori cu drojdie și se coceau în casă, în tigaie de fontă și pe sobă de fontă, încinsă cu lemne. Rețeta am redus-o la doar 5 plăcinte, așa ca pentru o familie care se bucură de o seară rece lângă cuptor.
- 450 g făină tip 650
- 250 ml apă caldă
- 25 g drojdie proaspată
- 2 linguri de ulei
- 1 linguriță de zahăr
- sare
- varză tocată, călită
Cum se face:
- Într-un bol se amestecă drojdia cu zahăr și un pic de apă călduță și se lasă acoperit, la cald, să crească.
- Într-un vas mai încăpător se cerne făina și după ce drojdia a dospit se răstoarnă deasupra și se amestecă bine, se adaugă apa călduță și uleiul și se frământă până aluatul se desprinde de pe degete și este elastic și strălucitor.
- Se lasă din nou acoperit, la cald, până își dublează volumul, apoi se împarte în 5 bile care se întind cu sucitorul în foaie rotundă, de aproximativ 5 mm.
- Cât timp aluatul dospește, se toacă o varză de dimensiune medie și se călește cu piper (și ardei iute) până se înmoaie.
- Umplutura cu varză călită și condimentată se pune cu lingura în mijlocul plăcintelor întinse cu sucitorul și marginile se aduc peste umplutură, apoi se mai întind cu sucitorul să se lipească bine, având la final forma și dimensiunea unei tigăi.
- Se coc în tigaie de fontă în doar atâta ulei cât să nu se lipească.
Plăcintele ardelenești, codrenești sau pe lespede, coapte tradițional, în cuptor sau pe lespede ori în tigaia de fontă în bucătăriile moderne, rămân un deliciu culinar autentic, care păstrează farmecul și tradițiile bucătăriei de altădată.