Jurnalul.ro › Ştiri › Justitie › Plătim din propriul buzunar incompetența statului

Plătim din propriul buzunar incompetența statului

19 Iul 2022 • 07:31

Țara noastră se află pe locul 5 într-un clasament al numărului total de hotărâri judecătorești date de Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, de la înființarea acesteia până la finalul anului 2021, conform unui raport de activitate dat publicității de instituția europeană.

Cu 1.673 de procese pierdute, România este depășită de țări precum Turcia (3.820 de procese), Rusia (3.116 procese), Italia (2.466 de procese), Ucraina (1.696 de procese) și este urmată de Polonia cu 1.220 de procese.

Din cele 1.673 de hotărâri judecătorești pe care CEDO le-a dat în spețe împotriva României, în 1.469 din ele s-a constatat cel puțin o încălcare a unui drept fundamental și doar în 86 dintre ele Curtea a hotărât că nu s-a încălcat niciun drept fundamental. Mai sunt și 45 de spețe în care părțile au rezolvat amiabil, în timp ce în alte 73 de situații s-au dat alte hotărâri, precum satisfacție echitabilă, revizuire, excepții preliminare și necompetență.

Pentru a observa care sunt motivele pentru care ne situăm pe locul 2 în Uniunea Europeană la procese pierdute am defalcat cifra totală pe drepturile fundamentale pe care statul nostru le încalcă sistematic.

Cel mai des, România încalcă dreptul fundamental la proprietate privată. Sunt 503 procese pierdute pe această speță, număr care ne urcă pe locul 3, după Turcia (698) și Rusia (688). Acesta este și motivul pentru care sumele plătite de România sub formă de despăgubiri au explodat recent. În ultimii 2 ani au fost achitați, conform Ministerului de Finanțe, 34.571.817 de euro din despăgubiri. Majoritatea covârșitoarea a acestor despăgubiri s-au dus către cei cărora nu le-a fost respectat dreptul la proprietate privată. De plătit, sunt plătite fix din buzunarul nostru.

Recordul din 2021

Deși România a plătit mai mult în 2021, conform raportului redactat de Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei - „Supravegherea execuției hotărârilor judecătorești și a hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului 2021” -, anul în care am fost condamnați să achităm cele mai multe despăgubiri a fost precedentul, 2020. Statul român a fost somat să plătească aproape jumătate din totalul despăgubirilor stabilite de CEDO pentru toate statele și anume 37.455.775 de euro. Totalul despăgubirilor este de 76.452.187 de euro, iar într-un astfel de clasament ne urmează Rusia, cu 11.458.094 de euro și Italia, cu 5.134.768 de euro.

Incursiune în istoria naționalizărilor. Tertipul prin care statul încearcă să micșoreze valoarea despăgubirilor

Dacă vrem să încercăm să înțelegem fenomenul, este necesară o lungă incursiune în istorie. Aceste încălcări ale dreptului la proprietate privată privesc restituirea imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist către proprietarii de drept. Concret, vorbim de dosarele în care foștii proprietari s-au luptat în instanțele românești să-și recupereze proprietățile sau să fie despăgubiți.

La puțin timp după ce comuniștii au ajuns la putere, a început procesul de naționalizare a fabricilor, imobilelor, terenurilor etc. După cei peste 40 ani de regim totalitar, statul român, în loc să restituie clădirile proprietarilor de drept sau moștenitorilor lor, prin Legea 112/1995, a vândut respectivele locuințe chiriașilor de la acel moment, de multe ori și la prețuri derizorii.

Proprietarii de drept le-au revendicat în instanțele românești, dar după lungi procese au pierdut, chiriașii fiind considerați cumpărători de bună credință. În punctul acesta, păgubiții au alergat după dreptate la CEDO. Curtea Europeană s-a pronunțat asupra speței și a obligat statul român să creeze un mecanism de restituire a proprietăților naționalizate în perioada comunistă sau de acordare efectivă a despăgubirilor în absența restituirii.

Vorbim de anul 2010, când CEDO a dat o hotărâre-pilot contra României, în cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, prin care obliga statul român ca în termen de 18 luni să ia măsuri pentru remedierea problemei retrocedărilor. În acel moment instanța europeană a blocat mii de cauze pe această speță. Așa a apărut Legea 165/2013, acceptată de CEDO în 2014 ca funcțională.

Chiar dacă în ceea ce priveşte situaţia specifică, în care coexistă mai multe titluri de proprietate asupra aceleiaşi clădiri, Curtea a constatat că noua legislaţie nu a introdus nicio dispoziţie de natură procedurală sau materială de natură să clarifice această situaţie şi să furnizeze un remediu adecvat, ea ar fi putut rezolva într-o mare măsură cele peste 1.000 de spețe blocate de CEDO la momentul 2010. Doar că autoritățile competente, precum ANRP sau primării, nu au respectat termenele și procedurile impuse de legea mai sus-menționată, astfel că reclamanții și-au îndreptat din nou atenția către CEDO pentru a li se face dreptate după ani și ani de luptă birocratică cu autoritățile și justiția autohtone.

Mai mult de atât, Legea 165/2013 a fost modificată de mai multe ori și lucrul acesta a făcut ca multe procese aflate pe rol să trebuiască reluate pentru ca decizia să fie în concordanță cu actualizările făcute legii.

Deblocarea dosarelor

Anul 2020 a reprezentat un moment de vârf, deoarece s-au reluat multe din dosarele blocate cu 10 ani în urmă și au fost acordate despăgubiri pentru dosare în care s-a constatat nerespectarea dreptului de proprietate. Aceste condamnări puteau fi evitate, dacă autoritățile competente ar fi soluționat dosarele în termenele stabilite de Legea nr. 165/2013, conform obligațiilor asumate de statul român în fața instanței europene.

Pentru a înțelege dimensiunea acestui fenomen am discutat cu avocatul Călin Ispravnic, care este și președintele Asociației pentru Proprietatea Privată. Acesta consideră că Legea 165/2013 este aproape la fel de nefuncțională ca și cea veche, chiar dacă din alte motive, dar scopul final este de a crea un mecanism de despăgubiri care să le acorde drepturile foștilor proprietari, fie la o valoare mult mai mică, fie foarte târziu.

Conform acestuia, dacă cele peste 1.000 de dosare blocate de instituția europeană ar fi fost soluționate la ANRP, s-ar fi acordat despăgubiri la valoarea din grilele notarilor publici, în cinci tranșe anuale, așa cum era stabilit în legea mai sus amintită, însă CEDO, după atâția ani de tergiversare din partea statului, a stabilit sume reprezentând valoarea de piață și de achitat integral, în termen de 3 luni.

„De exemplu dacă un imobil construit în 1930 a fost preluat în 1950 de către comuniști și el nu se poate restitui în natură, pentru că a fost vândut chiriașilor, din diferite motive, ar trebui să se plătească despăgubiri pentru o clădire cu o vechime de 20 de ani, pentru că aceasta era vârsta ei când a fost naționalizată, dar în momentul de față se restituie contravaloarea unei case de 90 de ani. Acest lucru este făcut tocmai ca să scadă valoarea despăgubirilor” - Călin Ispravnic, avocat și președinte Asociația pentru Proprietate Privată.

Cum stau celelalte țări din blocul comunist

Dacă ne uităm și la celelalte țări din fostul bloc comunist care fac parte din Uniunea Europeană, observăm că nu sunt la fel de copleșite ca noi de această situație. Bulgaria are doar 134 de procese pierdute la CEDO, în perioada 1959-2021, pentru nerespectarea dreptului la proprietate privată, urmată de Polonia și Ungaria, cu câte 58, topul este încheiat de Croația, care are 49 de astfel de decizii din partea instanței europene.

Noi, Rusia, Turcia și Ucraina

Un alt motiv pentru care România este condamnată la CEDO îl reprezintă nerespectarea dreptului la un proces echitabil. Cu 471 de procese pierdute în această speță, țara noastră se situează pe locul 4. Practic, suntem din nou într-o „companie selectă” alături de țări recunoscute pentru problemele legate de nerespectarea drepturilor oamenilor, precum Rusia (988 de procese) și Turcia (975). Înaintea noastră se mai află și Ucraina (601), în timp ce ne urmează îndeaproape Italia (247 de procese).

Condițiile din cele 46 de pușcării ale României le dau dureri de cap judecătorilor de la CEDO

A treia cauză ca număr de procese pierdute se referă la tratamente inumane sau degradante, motiv pentru care România a pierdut 343 de procese. Cu acest număr reușim „performanța” să ne situăm peste țări ca Turcia, este adevărat doar cu un proces în plus. Lider detașat la această categorie este Federația Rusă, cu 992 de procese pierdute. Și aici suntem primii din Uniunea Europeană, următoarea țară membră fiind Grecia (123 de procese), între noi și eleni se mai află și Ucraina, cu 332 de cauze pierdute.

Deși nu generează nici pe departe despăgubirile colosale pe care le aduce nerespectarea dreptului la proprietate privată, aceste două categorii la care suntem fruntași scot în evidență carențele pe care statul nostru le are în respectarea drepturilor fundamentale ale cetățenilor săi. Condițiile foarte proaste din penitenciare, respectiv din aresturile preventive, precum și comportamentul polițiștilor, jandarmilor sau personalului din penitenciare sunt motive care ne țin la sute de dosare distanță de restul țărilor Uniunii Europene și la o percepție publică negativă asupra modului în care autoritățile statului își tratează cetățenii.

„Monitorizez la nivel național toate închisorile din România, ele sunt 36, la care se adaugă 7 penitenciare-spital, mai sunt două de minori și unul de femei. Exceptând 3 penitenciare care s-au finalizat în ultimii 32 de ani, toate celelalte sunt de pe vremea vechiului regim, cu condițiile de atare. Condiții mai proaste decât la noi în penitenciare sau în aresturi rar mai găsești. Norma europeană precizează că nu este permis nici în subterane și nici la demisol să existe astfel de spații privative de libertate. Eu cred că doar cu voință politică și cu finanțare se poate schimba situația”, spune profesorul doctor Florentin Scalețchi, președintele-fondator al Organizației pentru Apărarea Drepturilor Omului.

Hotărâri CEDO prin care se constată cel puțin o încălcare a unui drept fundamental între 1959-2021