Ceea ce se intampla in Catalania zilelor noastre, nu este o mirare pentru ca se stiau mai de mult framantarile regiunii. Aceleasi probleme sunt si in nordul Italiei ,Tara Bascilor ,Corsica ,Flandra , Scotia si Insulele Feroe .Daca se cunosc asemenea preocupari ,si in alte parti ale Europei, apare fireasca intrebare : de ce Uniunea Europeana nu a incercat sa abordeze pragmatic aceste tendinte de faramitare , dezmembrare ale unor state europene ?. In culisele politicii europene ele se stiu dar pentru “ publicul larg “ problemele sunt trimise “ spre obisnuit” cu aprecierea “ sunt probleme interne “ ale statelor respective. Catalonia are teritoriul de marimea Belgiei si alaturi de Madrid este una din regiunile bogate ale Spaniei , tara este situata in Peninsula Iberica si este a patra economie a zonei euro . Regiunea are o limba si cultura propie , 6,3% din suprafata tarii ,16 % din populatie si 20 % din PIB . Cunoaste frecvent dispute cu capitala pe tema repartizarii inechitabile a banilor publici . Dispune de prerogative speciale de “ comunitate autonoma istorica “ precum Andaluzia, Tara Bascilor si Galicia. Nemultumirea a crescut dupa anularea partiala a “privilegiilor “ obtinute in 2003 ( administrarea sistemului de invatamant , sanitar si politie ) culminand in 2010 cu reanviierea accelerata a separatismului,totul pe fundalul crizei economice. Guvernul regional separatist , condus de Carles Puigdemont s-a implicat “ in forta” in organizarea referendumului de la 1 octombrie solicitand celor aprx. 5,3 catalani se exprime prin “da” sau “nu” instaurarea unui stat independent sub forma unei republici.Intr-un context aparte , liderul catalan este casatorit cu o fosta jurnalista romana , Marcela Topor , din Vaslui , numita de presa Cataloniei dupa activitatea intensa alaturi de sotul ei in activitatile separatiste drept” Regina Independentei” . Potrivit Guvernului Cataloniei ,42,3% ( 2,26 milioane ) dintre votanti 90% au ales “ da”. Legea votata de majoritata separatista a Parlamentului catalan la 6 septembrie permite proclamarea independentei in 48 de ore de la victorie in referendum. Raspunsul premierului spaniol ,Mariano Rajoy , a venit imediat si a apreciat ca referendumul “ nu a avut loc “ iar “ statul de drept ramane in vigoare cu toata forta “ . Regele Spaniei depaseste traditia mesajelor adresate natiunii numai de craciun si considera evenimentele din regiunea catalana drept actiuni impotriva unitatii poporului spaniol. Evenimentele prezente din Spania capata o dimensiune deosebita pentru ce se va intampla in aceasta tara in viitor. Evenimentele au surprins intr-o anumita masura Uniunea Europena pentru ca nu se stie ce rol va putea juca in acesta situatie in care competentele instiutionale nu sunt clare .In cazul BREXIT , Tratatul avea o portita de iesire din UE dar in problema de fata in afara de apeluri la dialog, responsabilitate si intelegere ,nimic.Recenta reuniune a Parlamentului European nu a consemnat vreo pozitie impotriva orcarei incercari de nerespectare a unitatii statale a Spaniei . Nici presedintele UE, nu s-a pronunta lasand impresia ca orice apreciere ar putea fi considerata ca amestec in treburile interne ale acestei tari. Situatia are o anumita gravitate in conditiile in care Europa se confrunta si cu alte situatii de acest gen.Entitatile care au in agenda lor de mai mult timp asemenea preocupari s-au trezit cu acest cadou nesperat , aducator de alte interpretari. Ne gandim la Republika Srbska din Bosnia – Hrzegovina care are acum si alte evaluari spre succesiune daca nu ar fi teama de reactia externa.. Sigur nu vorbim acum de state membre UE ci de aspirante care si-au exprimat dorinta de a se alatura proiectului european .La care proiect european ,la unul dominat de ambiguitate si nesiguranta in ceea ce privesc competentele si atributiile autoritatii de la Bruxelles si Statele Membre . Pastrarea atributelor privind independenta si suveranitatea a fost acceptata tocmai in ideia rezolvarii problemelor interne de fiecare stat membru.Si atunci cum sa se intervina de la Bruxelles ? Nu se raspunde decat cu o palida sugestie de indemn la calm ,discutii si poate cu mediere . Cine sa medieze ? Aici se intra cu diplomatie in politica strutului iar timpul poate vine cu o solutie. Zilele trecute au consemnat manifestari impotriva actiuni de la Barcelona. Este un semn spre ratiune ,pentru ca Europa confruntata si cu alte idei spre destramare, trebuie sa-si apere proiectul consolidarii stabilitatii si unitatii continentului.In ce forma ar putea fi incadrata in raporturile cu UE ,daca s-ar accepta ,noua republica secesionista ? Cum va fi recunoasterea de catre tariile membre UE a noii entitati spaniole, declarata ilegal pe teritoriul sau de catre Spania ? Mai sunt si alte intrebari care adunate cu cele de mai sus dau complexitatea situatiei de acum care ar trebui sa indemne la ratiune si calm.In discursul sau, tinut in fata aproape un million de oameni la Barcelona, Mario Vargas Llosa, 81 ani ,scriitor peruan cu cetatenie spaniola, laurat al premiului Nobel pentru literatura, a indemnat la ratiune si a exprimat credinta ca” pasiunile nationaliste “ nu vor reusi , “democratia spaniola este aici si va rezista oricaror conspiratii separatiste”. Un optimis necesar acestor zile.