Spectacolul, în regia Sânzianei Stoican, le reunește în distribuție pe Cristina Juncu, Luminița Erga/ Isabela Neamțu, Victoria Cociaș/ Crenguța Hariton. Traducerea este semnată de Bogdan Budeș, iar scenografia este concepută de Valentin Vârlan.
Piesa dramaturgului american John Pielmeier vorbește azi, într-o distribuție de excepție, despre răni, salvare și, mai ales, despre credință. Un text ce se situează între murder mystery și thriller psihologic, „Agnes, aleasa lui Dumnezeu” este o poveste despre trei femei puternice, o psihiatră, o novice și o stareță, ce aparțin unor lumi fundamental opuse.
Nașterea și moartea neelucidată a unui nou-născut în incinta unei mănăstiri de maici este urmată de o investigație. Psihiatra Martha Livingstone caută, cercetează, încearcă să descopere și să înțeleagă dacă tânăra Agnes, supectată de crimă, este psihic sănătoasă. La rândul ei, stareța Miriam încearcă s-o protejeze pe Agnes și, mai ales, să protejeze ceea ce ea consideră a fi un miracol.
Montarea Sânzianei Stoican sondează cu finețe fragilitatea personajelor și convingerile lor, confruntate cu situații limită, invitându-i pe spectatori să se întrebe ce înseamnă să ajuți, să vindeci și să ierți, și cât de real este adevărul cuiva sau dacă există mai multe adevăruri.
„Am plecat de la întrebarea: cum ne putem raporta la cineva care a făcut ceva abominabil? Oare putem să-l înțelegem, fie cu emoția, fie cu rațiunea, și să-l iertăm? Ce înseamnă cu adevărat a ajuta, mai ales când nu avem capacitatea să înțelegem toate valențele omului pe care încercăm să-l ajutăm? Cred că în acest spectacol ideea de ajutor e explorată și chestionată din toate perspectivele. Oare nu facem mai mult rău atunci când credem, de fapt, că ajutăm? Și oare aparenta intenție altruistă de a ajuta nu este, de fapt, o dovadă de profund egoism? Îmi doresc ca spectatorul să plece de la spectacol cu conștiința faptului că nu poate înțelege tot și că n-are răspunsuri la toate, că există lucruri pe lume, chiar în relațiile simple interumane, la care nu primul răspuns e cel corect și poate că nu vom afla niciodată toate răspunsurile.” – Sânziana Stoican, regizoare.