Executivul viitor va avea de înfruntat o provocare: să aplice sau nu majorările salariale anunţate de foştii guvernanţi, care au lăsat „moştenire” şi promisiunea unor bonusuri pentru personalul cu studii superioare. Aceasta, în condiţiile în care, făcând comparaţia cu celelalte state europene, angajaţii noştri atrag în buzunarele lor, incluzând şi contribuţiile sociale, o mai mică parte din economie, şi totodată au încă un standard de viaţă mult mai slab, afectat şi de evoluţia preţurilor din ultimul timp. Practic, cu retribuţia pe o lună, un român ar putea trăi la nivel mediu numai cinci zile în ţări precum Danemarca sau Luxemburg.
Compensaţiile acordate angajaţilor (salarii şi contribuţii sociale) au totalizat anul trecut, în România, 80,9 miliarde de euro. Această sumă reprezintă o pondere de 39,9% din Produsul Intern Brut (PIB), în creştere de la 33,9%, în anul aderării la UE, 2007, potrivit datelor Eurostat. Din acest punct de vedere, ne situăm destul de mult sub media spaţiului comunitar, de 47,3%, nivel care a urcat foarte puţin, de la 46,4% în 2007.
Anul trecut, angajaţii care au beneficiat în cea mai mare măsură de pe urma economiei ţării lor au fost cei din Germania şi Franţa (52,2%), pe locul următor situându-se Danemarca (51,5%). Cele mai mici compensaţii ca pondere în PIB le primesc cei din Irlanda (29,7%), Grecia (33,1%) și Italia (39,4%).
Contribuţii sociale mici
România are însă cel mai mic procentaj din UE la contribuţiile sociale (1% din PIB), alte state modeste la acest capitol fiind Danemarca şi Malta (2% din PIB), în timp ce Franţa se ridică la 13% din PIB.
Creşterea treptată a salariilor ne-a adus după aderare o îmbunătăţire evidentă a standardului de viaţă, deşi ne poziţionăm încă printre cele mai slabe state membre în această privinţă. PIB pe locuitor raportat la puterea de cumpărare a urcat, în România, de la 43% din media UE în 2007 la 64% în 2018. Mai prost decât noi stau numai Bulgaria, cu 50% anul trecut, de la 40% în 2007 şi Croaţia, care a avansat foarte puţin în toată această perioadă, de la 61% la 63%. Cel mai bine se situează Luxemburg, cu 254% din media UE în 2018, urmat la mare distanţă de Olanda (129%) şi Austria (127%).
Majorări lăsate în sertar
Salariul minim brut a fost stabilit la 1 ianuarie 2019 la 2.080 lei pe lună, sumă ce corespunde unui salariu net de 1.263 lei. Pentru persoanele cu studii superioare şi cel puţin un an de muncă, minimumul brut este de 2.350 lei (1.413 lei), iar pentru angajaţii din construcţii, de 3.000 de lei. Anul trecut, salariul minim brut era de 1.900 de lei, minimumul net fiind de 1.162 de lei. Foştii guvernanţi au lăsat, în mapa de lucru, măsuri care prevăd noi majorări. Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale (MMJS) a publicat recent un proiect de Hotărâre de Guvern, conform căruia salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată se stabileşte la 2.262 lei lunar, începând din ianuarie 2020. Acestui nivel îi corespunde, în momentul de faţă, un net de 1.363 de lei.
Bonusuri pentru studii superioare
De asemenea, la Senat există un proiect de lege care prevede coeficienţi de majorare a salariului minim, în funcţie de calificarea angajatului. Astfel, potrivit proiectului, muncitorii calificaţi, absolvenţii de liceu şi şcoli profesionale vor primi un coeficient de 1,2, care aplicat salariului minim brut pe economia naţională de anul viitor, 2.262 de lei, duce la un prag de 2.714 lei. Pentru absolvenţii de studii superioare de lungă durată, coeficientul este de 2,2, deţinerea unui master îţi oferă un coeficient de 2,5, iar doctoratul, de 2,8. Proiectul nu a fost votat în plenul Senatului. Forul decizional în acest caz este Camera Deputaţilor.
Statul plăteşte regeşte
Salariul mediu lunar brut pe economia naţională a fost, în august 2019, de 4.981 de lei, corespunzător unui net de 3.044 de lei, potrivit Institutului Naţional de Statistică (INS). Cei de la stat sunt plătiţi însă mai bine decât cei din mediul privat, astfel că retribuţiile lor depăşesc cu mult media. Astfel, în domeniul „administraţie publică şi apărare; asigurări sociale din sistemul public”, salariul mediu brut este de 7.955 lei, iar cel net, de 4.712 lei. Avalanşa de creşteri salariale din sectorul bugetar, operate începând cu anul 2017, şi siguranţa locului de muncă au transformat statul în cel mai râvnit angajator. Dacă la sfârşitul lui 2017 în acest sector lucrau 1,18 milioane de persoane, la finele lui 2018 numărul lor ajunsese la 1,25 milioane. Asta face ca într-o perioadă de creştere puternică a economiei, unu din patru români să fie angajat la stat. Deşi ca pondere în totalul salariaţilor numărul bugetarilor continuă să fie printre cele mai mici din UE, problema României este că ei produc o valoare adăugată scăzută comparativ cu omologii din alte ţări, în condiţiile în care salariile lor s-au apropiat vertiginos de ale acestora.
Cât am rezista cu banii noştri în Danemarca
Cu 64% din media UE la PIB pe locuitor raportat la puterea de cumpărare, România are un standard de viaţă de 4 ori mai slab decât Luxemburg, ţara cel mai bine situată la acest capitol (254%). Preţurile de la noi sunt însă mai mici, fapt ce influenţează această proporţie. În România, costul mediu cu forţa de muncă se cifrează la 6,9 euro/oră, iar în Luxemburg, la 40,6 euro/oră, de 5,88 ori mai mare. Aşadar, cu un salariu în buzunar, românul şi-ar asigura acolo un standard de viaţă mediu pentru a şasea parte dintr-o lună, adică pentru o perioadă de 5 zile. Danemarca are cea mai mare retribuţie orară medie din UE, 43,5 euro, de 6,3 ori mai mare decât noi, deci tot în jur de 5 zile ar fi intervalul „de supravieţuire”. În Bulgaria, singurul stat membru situat sub România la acest capitol, costul orar mediu cu forţa de muncă se cifrează la 5,4 euro, de 1,28 ori mai mic decât în ţara noastră. La sud de Dunăre, un salariu mediu din România ar fi suficient pentru o lună şi 38 de zile.
Inflaţia ne trage în jos
Ne-am fi apropiat mai mult de „lumea bună” în privinţa nivelului de trai, dar anul trecut am avut cea mai mare rată a inflaţiei, 4,1%, faţă de o medie a spaţiului comunitar de 1,9%, după ce anii anteriori am înregistrat niveluri mulţumitoare, -0,4% în 2015, -1,1% în 2016 şi 1,1% în 2017, mai bune decât media UE, respectiv de 0,1%, 0,2%, 1,7%. Prognoza Comisiei Europene pe anul acesta nu ne avantajează, 3,6% pentru România şi 1,6% media UE.