Cu puțin înainte de 1 Decembrie, europarlamentara Gabriela Zoană făcea această mărturisire: „Vom sărbători Centenarul peste două zile, având în suflet afirmațiile nefondate din cuprinsul Raportului MCV”. Mărturisire emoționantă pe care,poate, unii o vor eticheta ca fiind exagerată, dacă nu chiar ca invitație la…euroscepticism. Ceea ce, și într-un caz și în altul, este și nedrept și foarte incorect, pentru că această afirmație nu făcea altceva decât să exprime, după cum Gabriela Zoană menționa ,,un sentiment pe care îl trăim noi, românii’’.Fapt explicabil dacă ținem seama că, în aceste zile, în mediile bine informate, circulă zvonul că, nu peste multă vreme, Bulgaria va primi accesul în Spațiul Schengen, pe când România mai are de așteptat. Motivul (de fapt, pretextul!) fiind foarte corect definit prin sintagma „afirmațiile nefondate din cuprinsul Raportului MCV” referitoare la situația din țara noastră.
Existau, așadar, multe și temeinice motive să așteptăm, cu foarte mult și foarte sincer interes, mesajele pe care le vor adresa României- stat membru al Uniunii Europene- înaltele autorități de la Bruxelles și de la Strasbourg cu prilejul Zilei Centenarului Marii Uniri. Pentru ca, din păcate, să constatăm că nici Comisia Europeană și nici Parlamentul European nu au transmis asemenea mesaje. Sau poate că- fapt mai greu de crezut- deși respectivele mesaje au fost transmise înaltelor oficialități de la București, ele nu au ajuns și la cunoștința opiniei publice.
Ar fi, însă,o mare greșeală să credem că o asemenea tăcere suverană dă măsura modului în care toți parlamentarii și demnitarii europeni gândesc despre România. Un admirabil și edificator test fiind cel făcut de către Victor Boștinaru, care i-a invitat pe colegi ai săi din parlamentul uniunii să adreseze câteva cuvinte cu ocazia Centenarului Marii Uniri. Au răspuns, cu bucurie și cu sinceritate, acestei invitații personalități de marcă din Slovacia, Croația, Spania, Polonia, Italia, Marea Britanie și Germania, iar numitorul comun al tuturor mesajelor îl reprezintă recunoașterea și aprecierea față de locul și importanța României în marea familie a Europei Unite.
Tot în zilele anterioare marii noastre sărbători de la 1 Decembrie, din inițiativa lui Adrian Năstase- primul ministru în mandatul căruia România a purtat și a încheiat cu succes atât de dificilele negocieri și a devenit stat membru al Uniunii Europene-, la Bruxelles, a fost lansat un album de fotografii și documente despre război și tratative de pace care au premers și au făcut posibil Actul Istoric al Marii Uniri. Eveniment la care au participat parlamentari europeni din toate grupurile politice din țara noastră, alături de diplomați români aflați la post la Bruxelles. Prilej cu care Adrian Năstase a realizat și o prezentare a Fundației Europene Titulescu,acest prestigios forum al vieții academice și diplomatice românești al cărui principal inițiator și președinte este domnia sa, și a propus ca o sală a Parlamentului European să poarte numele marelui nostru patriot și diplomat Nicolae Titulescu. Supranumit, cu admirație și respect, „marele Tit”, cel despre care, cu respect și recunoștință s-a spus că este și rămâne „omul care a adus România în Europe și Europa în România”.
Cum va fi receptată această propunere, dacă ea se va bucura de susținerea decidenților proiectului european, nu știm, deocamdată. Ceea ce, însă, știm și putem spune cu deplină convingere este că, dacă europarlamentarii români reprezentanți ai întregului spectru politic din țară, care au participat la evenimentul al cărui inițiator a fost eminentul om politic, diplomat și jurist Adrian Năstase, se vom mobiliza și vor acționa cu adevărat împreună, există reale șanse ca ideea unei săli a Parlamentului European care să poarte numele lui Nicolae Titulescu să devină fapt împlinit. Dovedind, în acest fel, că lecția de Unitate Națională și de acțiune comună pentru promovarea Interesului Național și a Adevărului despre România și despre români, pe care a revenit cu o extrem de semnificativă frecvență în cursul manifestărilor omagiale din 1 Decembrie, este și va rămâne o idee perenă și nu doar un slogan festivist, de circumstanță. Însă, pentru aceasta „este momentul- după cum atât de bine remarca și europarlamentara Claudia Țapardel- să punem capăt războiului românilor cu românii”. Adevăr absolut,valabil, deopotrivă, aici, la noi acasă, ca și în Parlamentul European sau în fața Comisiei Europene, așa încât „țara noastră să nu mai fie criticată și tratată cu dublă măsură de către instituțiile europene”.
Cât privește faptul că dirigenții Comisiei Europene, respectiv ai Parlamentului European, nu și-au făcut timp să scrie câteva rânduri de felicitare către oficialitățile românești cu ocazia Centenarului Marii Uniri, eu nu aș face din asta cap de țară și, cu atât mai puțin, un motiv de euroscepticism. Oameni suntem și îi înțelegem dacă ne gândim ce se petrece la Bruxelles, în vecinătatea impunătorului edificiu în care se află nucleul comunității europene, și la Paris, unde „vestele galbene” îl contestă vehement pe președintele Emmanuel Macron, aspirant recunoscut la poziția de lider informal al uniunii, în condițiile declinului ireversibil al Angelei Merkel. Ceea ce, firește, le dă grozave bătăi de cap înalților oficiali ai uniunii, acum, în pragul intrării în anul alegerilor pentru viitorul Parlament European.
Cu toate acestea,mă încumet să cred că există o reală șansă pentru a atenua sentimentul de mâhnire care, încă, ne mai încearcă, pe noi românii, care dorim, cu maximă sinceritate, să fi și să rămânem cetățeni europeni, în absența mesajelor mai marilor Uniunii Europene. Concret, ar fi vorba despre un răspuns, în timp real, la recentul demers al parlamentarului european Maria Grapini care a cerut Comisiei Europene să înceteze a mai aplica politica dublului standard, a cărui expresie este acel nefericit MCV. Parșiv mecanism, instituit la cererea expresă a prokuroarei staliniste Monica Macovei, azi europârâcioasă de lugubru renume și care, din păcate, rămâne,deocamdată,singurul mesaj pentru România și pentru români primit din partea oficialilor UE cu ocazia Centenarului Marii Uniri. Asta în condițiile în care, după cum spuneam și mai înainte,au venit, totuși, asemenea mesaje de felicitare, dar noi, capetele de locuitor, nu am fost informați…
Aceasta ar fi, ca să zic așa, jumătatea goală a paharului! Jumătatea plină putând să ne vină până la Crăciun sau până la Anul Nou, dacă oficialii comunitari vor da dovadă de obiectivitate față de argumentele părții române și le vor evalua cu dreaptă măsură. Până atunci, socotesc cum că cea mai bună concluzie de etapă o avem în tulburătoarea maximă a mereu actualului Nicolae Titulescu: „Românii acceptă toate suferințele, dar tot eu spun că nu acceptă nedreptatea”.