De la deficit la încredere politică: cum s-a schimbat miza evaluărilor
Potrivit lui Negrescu, în septembrie 2025 Moody's a confirmat ratingul Baa3 cu perspectivă negativă, iar la revizuirea din martie 2026 agenția a păstrat aceeași poziție. Motivul? Analistul citează avertismentul agenției conform căruia oboseala de reformă, rotația premierului în coaliția de patru partide în prima jumătate a lui 2027 și alegerile parlamentare din 2028 ridică riscuri pentru continuarea reducerii deficitului.
În evaluarea sa, Fitch a mai punctat riscuri legate de aplicarea legii salarizării și o posibilă contracție a PIB-ului, notează Negrescu. Vestea bună, spune analistul, este că Fitch estimează deficitul la 5,9% din PIB în 2026, sub ținta guvernului de 6%, ceea ce reflectă o execuție bugetară mai bună de la începutul anului – o corecție semnificativă de la 9,3% în 2024.
S&P vine cu o perspectivă similară, dar mai optimistă în termeni comparativi: agenția descrie măsurile drept cea mai substanțială încercare de corecție fiscală de la criza din 2008 și estimează reducerea deficitului la 6,5% în 2026 și 5,5% în 2027, de la 7,7% în 2025. Așa cum subliniază Negrescu, în termeni de ajustare brută, România face în doi ani mai mult decât în orice alt episod post-criză.
Citește și Dezechilibre externe și competitivitatea exporturilor: provocări structurale
Riscul s-a mutat din zona fiscală în zona instituțională
Dincolo de cifre, analistul atrage atenția asupra unei schimbări fundamentale de percepție. Fitch avertizează că dinamica politică a redus vizibilitatea asupra strategiei fiscale dincolo de 2026 și a întârziat aprobarea reformelor din cadrul RRF, ceea ce ar putea duce la pierderea fondurilor, iar reducerea deficitului va fi mai lentă după 2026, cu riscuri semnificative în perspectiva alegerilor din 2028. S&P este și mai tranșantă, spune Negrescu, întrucât agenția ar putea reduce ratingul dacă blocajul guvernamental se prelungește sau dacă acesta duce la incapacitatea de a reduce deficitul fiscal în 2027.
„Altfel spus, agențiile de rating nu mai pun la îndoială ce s-a făcut, ci cine va continua," explică Adrian Negrescu, care sintetizează astfel mutarea centrului de greutate al riscului: riscul s-a mutat din registrul fiscal în cel instituțional – de la „poate România să taie deficitul?" la „va rezista consensul politic care a permis tăierea?" Iar acest tip de risc, avertizează analistul, se corectează mult mai greu decât un deficit.
Contul curent și datoria publică, cele două praguri simbolice
Deși deficitul bugetar domină dezbaterea publică, Negrescu atrage atenția asupra unui indicator la fel de important: comparativul cel mai brutal rămâne contul curent – un ecart de peste șase puncte procentuale față de mediana categoriei nu e o abatere ciclică, ci un semnal că modelul de creștere e finanțat din exterior. Pentru investitorii de portofoliu, asta înseamnă, potrivit analistului, că România depinde permanent de disponibilitatea capitalului străin de a-i refinanța dezechilibrul – exact condiția care transformă o retrogradare tehnică într-o problemă de balanță de plăți.
Al doilea prag simbolic ține de datoria publică, care va depăși 60% din PIB în 2026, cu stabilizare estimată de Moody's abia în jurul a 65%. Negrescu amintește un detaliu istoric relevant: România a intrat în UE cu o datorie sub 13% din PIB, iar consumarea acestui avantaj structural în mai puțin de două decenii este, spune el, mai relevantă pe termen lung decât orice literă de rating.
Piața taxează România chiar dacă ratingul rezistă
Analistul insistă asupra faptului că prețul real al riscului se vede nu în etichetă, ci în cotații. Randamentele titlurilor de stat pe zece ani au ajuns până la 6,75%, iar semnalul cel mai concret vine din emisiunile pentru populație: Ediția Fidelis din august 2026 vine cu dobânzi de până la 7,50% în lei și 6,30% în euro, statul majorând randamentele la titlurile în euro atât pe maturitatea de 3 ani, cât și pe cea de 10 ani.
„Detaliul care contează," subliniază Negrescu, „este că randamentul în euro a crescut, nu a scăzut." Titlul în euro, explică el, elimină riscul valutar și izolează prețul pur al riscului de credit suveran, astfel încât un stat care plătește o dobândă de 6,30% pe zece ani în monedă europeană plătește o primă de risc de țară considerabilă, indiferent ce scrie pe eticheta de rating.
Pragul binar și paradoxul confirmării
Analistul explică de ce menținerea ratingului nu aduce niciun beneficiu real: pentru investitorul de portofoliu, pragul BBB-/Baa3 e binar, iar sub el, o parte semnificativă din fondurile de pensii și de investiții cu mandat investment-grade sunt obligate statutar să vândă, indiferent de opinia lor despre România. Tocmai de aceea, notează Negrescu, natura binară a pragului face ca menținerea să nu producă niciun beneficiu: nu îmbunătățește nimic, doar evită o dislocare.
Fondurile europene, variabila cea mai puțin discutată
Poate cel mai important avertisment al analizei privește fondurile europene. S&P consideră că, dacă România nu obține fondurile estimate pentru 2026-2027, perspectivele de creștere vor fi afectate, consolidarea fiscală va deveni mai dificilă, iar riscurile pentru balanța de plăți vor crește. Negrescu subliniază că aceasta este singura variabilă care poate deteriora simultan creșterea, deficitul și contul curent – și singura care depinde aproape exclusiv de funcționarea administrativă internă.
Concluzia analistului: capcana nu este retrogradarea
În final, Adrian Negrescu conturează imaginea de ansamblu: poziția României în prezent nu e cea a unei economii în criză, ci a unei economii care a demonstrat capacitatea de a face ajustarea, dar nu și pe cea de a o face credibilă în timp. Cele trei perspective negative simultane, de la Fitch, Moody's și S&P, transformă anul 2026 într-o secvență de teste, nu într-o decizie unică: 7 august la Moody's, 2 octombrie la S&P, apoi ciclul din 2027.
Așa cum conchide analistul, capcana reală nu e retrogradarea, ci perspectiva de a rămâne ani la rând pe ultima treaptă, plătind prime de risc de junk fără a fi junk.