Începând cu anul 2004, campaniile electorale pentru funcția prezidențială au avut în centrul agendei politice lupta anticorupție, justiția, statul de drept și „penalii”. Aceste sintagme au devenit, cu anii care au trecut de atunci, o adevărată isterie națională. Fapt ce a condus, în ultimii ani, la transformarea instituțiilor de forță ale statului în agent electoral, ca armă „mortală” pentru unii dintre competitorii înscriși în această cursă. Nici campania electorală din anul 2019 pentru Palatul Cotroceni nu face notă discordantă, unde „Justiția” pare a fi elementul principal al dezbaterii publice. Realitatea ultimelor zile face însă ca exact unii dintre cei care reclamă lupta anticorupție și eliminarea „penalilor” din viața publică să aibă ei înșiși probleme grave.
Situația incredibilă în care se află, în aceste zile, candidatul la prezidențiale din partea Alianței USR-PLUS, Dan Barna, un autoproclamat luptător pentru justiție și pentru integritate, pare să se acutizeze. Afacerile pe care acesta le-a derulat în domeniul consultanței cu fonduri europene, în perioada în care nu făcea politică, se apropie, încet, dar sigur, spre zona penală. Un act normativ adoptat de Guvernul Emil Boc, în anul 2011, îi creează lui Barna grele bătăi de cap, în contextul în care Departamentul pentru Luptă Antifraudă (DLAF) verifică deja trei dintre aceste afaceri.
Afacerile cu bani ale lui Dan Barna riscă să ia calea penalului
Este vorba despre Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 66/2011, privind prevenirea, combaterea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor naționale aferente acestora. La articolul 11, alineat 1, litera „b” a acestei ordonanțe de urgență, se arată că nu au dreptul să fie implicați în procesul de verificare, evaluare sau aprobare a cererilor de finanțare a programelor în cadrul unor proceduri de selecție soțul, soția sau afinul până la gradul al doilea, inclusiv, cu persoane care dețin părți sociale, părți de interese, acțiuni din capitalul subscris al unuia dintre solicitanți, ori care fac parte din consiliile de administrație, din organul de conducere sau de supervizare ale unuia dintre solicitanți”.
La alineatul al doilea al aceluiași articol, aceste interdicții se aplică „și persoanelor implicate în procesul de verificare – aprobare – plată a cererilor de rambursare sau de plată prezentate de beneficiari”.
Sora - încasa, fratele - aviza
Din acest punct de vedere, Dan Barna se află deja într-o situație care poate avea o evoluție penală. Asta, întrucât dezvăluirile făcute de Rise Project arată că sora prezidențiabilului USR, Gabriela Popa, a obținut 192.000 de euro subvenție din fonduri europene, cu ajutorul SC Grupul de Consultanță pentru Dezvoltare DCG SRL, în care acționar era Dan Barna. Compania a monitorizat Întreprinderea Socială Hermannstadt Design, unde Gabriela Popa era președinte, lucru interzis de Ordonanța de Urgență nr. 66/2011.
Hermannstadt Design, înființată de sora lui Barna, deține un atelier de croitorie în localitatea Șura Mică, județul Sibiu, iar administratorul - aceeași Gabriela Popa - a fost ales în funcția de președinte al asociației, în timp ce Sorin Pădurariu, prieten și coleg de liceu al lui Dan Barna, a devenit vicepreședinte. În aceste condiții, la începutul anului 2015, între Hermannstadt Design și SC Grupul de Consultanță pentru Dezvoltare DCG SRL a fost încheiat un contract având ca obiect o subvenție din fonduri europene, de 192.000 de euro, firma lui Dan Barna urmând să monitorizeze implementarea proiectului, să coordoneze finanțarea, să aprobe planul de afaceri, să avizeze referatele, contractele de achiziții, deconturile și facturile.
Statutul asociației Hermannstadt Design prevedea oferirea de locuri de muncă flexibile pentru mae din mediul rural, familiilor monoparentale sau familiilor cu mai mult de doi copii și a angajat, pe acest proiect, șapte persoane. Una dintre ele este chiar Gabriela Popa, care a devenit director și și-a dat un salariu de 3.276 de lei, în timp ce croitoresele angajate au primit salarii de 1.185 de lei. Formularul de angajare a fost semnat, în calitate de expert, chiar de fratele ei, Dan Barna. Mai mult, achizițiile făcute de croitorie, respectiv mașinile de cusut, mașinile de surfilat, mobilierul, foarfecele electrice, materialele și consumabilele specifice erau făcute în baza unor referate de necessitate semnate de Dan Barna. Contractele de achiziții erau semnate de sora sa, Gabriela Popa, iar ele primeau „OK-ul” de la Dan Barna.
Candidații, Procuratura și distrugerea imaginii publice
Iată cum nici campania electorală aferentă alegerilor prezidențiale din anul 2019 nu este deloc lipsită de probleme care au legătură cu zona penală. Unde nu doar Dan Barna are o implicare. Luând istoricul recent al alegerilor prezidențiale și candidații care au cerut votul electoratului, putem constata că dosarul, plângerea, ancheta, judecata și, în anumite cazuri, condamnarea și închisoarea reprezintă un modus-operandi al scrutinurilor electorale care au în centru cea mai importantă funcție în stat. „Jurnalul” prezintă, în continuare, cele mai importante candidaturi din ultimii ani și problemele penale cu care acestea s-au confruntat fie în campaniile electorale, fie postalegeri, fie, în cazul primului președinte al Românei, după 30 de ani de la săvârșirea unor presupuse fapte. Este vorba despre Ion Iliescu, trimis în judecată anul acesta pentru crime împotriva umanității, în dosarele „Revoluția din 1989” și „Mineriada din 13-15 iunie 1990”.
Dan Diaconescu – 5 ani și 6 luni cu executare
Cunoscutul jurnalist și realizator de televiziune Dan Diaconescu a candidat, în anul 2014, pentru funcția supremă în stat, din partea partidului pe care l-a fondat (PPDD). A pierdut. Iar la scurt timp după alegeri, mai exact în luna martie a anului 2015, Diaconescu a fost condamnat definitiv la o pedeapsă de cinci ani și jumătate de închisoare cu executare, într-un dosar în care a fost acuzat de DNA că i-ar fi șantajat pe fostul primar al comunei arădene Zărand, dar și pe omul de afaceri Petre Paul Țârdea.
În luna noiembrie a anului 2017, Dan Diaconescu a fost liberat condiționat din penitenciar, cu interdicția de a mai apărea la televizor, de a administra firme private și de a lucra în presă. Fostul prezidențiabil a declarat, la ieșirea din închisoare: „Dacă vreți să vedeți cum este la pușcărie, faceți-vă televiziuni de succes, faceți-vă partide de succes și candidați la prezidențiale”.
Adrian Năstase, condamnat în două dosare
Adrian Năstase, considerat, până în 2004, unul dintre cei mai puternici oameni politici din România, a candidat, la alegerile prezidențiale din anul 2004, împotriva lui Traian Băsescu. A pierdut „la mustață”, în turul al doilea. Din anul 2005, Năstase a început să aibă probleme, după ce DNA i-a deschis mai multe dosare și, timp de șapte ani, a fost defăimat public. În 2012, chiar de ziua lui, Năstase a fost executat de sistem. Pe 20 iunie, Completul de 6 judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție l-a condamnat definitiv la doi ani de închisoare cu executare în dosarul „Trofeul Calității”, care avea ca obiect exact finanțarea campaniei prezidențiale din anul 2004. Adrian Năstase a încercat să-și ia viața, după aflarea sentinței, cu ajutorul unui revolver cu care a intenționat să se împuște în cap. A fost salvat, în ultimul moment, de unul dintre polițiștii sosiți la reședința sa, pentru a-l aresta.
Adrian Năstase a fost liberat condiționat în 18 martie 2013. Însă sistemul a reacționat pe măsură. În ianuarie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție l-a mai condamnat la încă patru ani de închisoare cu executare în dosarul „Zambaccian”. A fost din nou încarcerat și s-a liberat condiționat în luna august a aceluiași an.
Băsescu, vizat de 68 de spețe penale. Și acuzat de poliție politică
Traian Băsescu a candidat la alegerile prezidențiale din anul 2004 și 2009, reușind să obțină funcția supremă în stat de fiecare dată. În cei zece ani de mandat, numele său a apărut în nu mai puțin de 68 de dosare penale. În timpul președinției sale, procurorii au considerat că acesta se bucură de imunitate totală în fața legii, astfel încât nu l-au cercetat și nici nu l-au trimis în judecată.
În 2015, după ce și-a consumat al doilea mandat la Palatul Cotroceni, șapte din aceste dosare se aflau în curs de urmărire penală. Fără să se întâmple, practic, nimic.
Este vorba, printre altele, despre dosarele „Casa din Mihăileanu”, „Schimbul de terenuri cu Cășuneanu”, „Retrocedările ilegale către afaceristul Nicholas Jordan”, „Furtul telefonului unei jurnaliste”, „Răpirea jurnaliștilor în Irak”, „Demisia în 5 minute”.
Anul acesta, chiar în timpul alegerilor europarlamentare, Traian Băsescu a fost descoperit colaborator al Securității, Curtea de Apel București admițând cererea CNSAS. În prezent, cauza se află în apel, la Înalta Curte de Casație și Justiție. Dacă sentința rămâne definitivă, Băsescu riscă încă un dosar penal pentru fals în declarațiile pe care le-a depus, în care a scris că nu a colaborat cu Securitatea.
Klaus Iohannis, anchetat și „spălat” de Augustin Lazăr
Klaus Werner Iohannis, președintele în funcție al României, a candidat, în anul 2014, împotriva lui Victor Ponta și a câștigat, în al doilea tur de scrutin, la o diferență de peste un milion de voturi. Iohannis candidează și în 2019, pentru un al doilea mandat la Palatul Cotroceni, fiind susținut de Partidul Național Liberal, cu un mesaj electoral de luptător împotriva corupției.
Conform unor date oficiale, furnizate de Parchetul General, Parchetul Curții de Apel Alba Iulia și Inspecția Judiciară a CSM, Klaus Iohannis a fost vizat în nu mai puțin de 27 de dosare penale referitoare la fapte petrecute pe vremea când ocupa funcție de primar al municipiului Sibiu. Multe dintre aceste dosare au fost instrumentate și închise de Parchetul Curții de Apel Alba Iulia, pe vremea când această unitate de procuratură era condusă de Augustin Lazăr, cel pe care Iohannis l-a numit, în anul 2016, în funcția de procuror general al României. Și pe care același Klaus Iohannis a refuzat să-l revoce, la cererea ministrului Justiției, menținându-l în funcție până în luna aprilie a acestui an, când Lazăr a ieșit la pensie, cu o indemnizație lunară de 30.000 de lei.
Victor Ponta – dosar penibil, desființat de Înalta Curte
Victor Ponta, cel pe care Klaus Iohannis l-a învins, a candidat și a pierdut în al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidențiale din anul 2014. Din 2015, Ponta a început să aibă probleme cu DNA, atât structura centrală, cât și cu „Unitatea de Elită” de la Ploiești. Urmărirea penală în dosarul privind asistența juridică pe care cabinetul său de avocatură a dat-o casei de avocatură a lui Dan Șova a fost începută în timp ce Ponta exercita funcția de prim-ministru al Guvernului României. Iohannis i-a cerut în mod repetat demisia, act care a avut loc după tragedia de la Clubul „Colectiv”, din octombrie 2015. Atunci, Ponta a demisionat și de la conducerea PSD.
Dosarul a fost trimis în instanță la 18 octombrie 2018, însă Înalta Curte de Casație și Justiție l-a achitat definitiv.
Dăncilă, dată pe mâna DIICOT de Ludovic Orban pentru înaltă trădare
Viorica Dăncilă, președinte PSD, premier interimar și candidat la alegerile prezidențiale de anul acesta, a fost vizată, la rândul ei, de o anchetă penală. În 17 mai 2018, liderul PNL, Ludovic Orban, a depus la Parchetul General o plângere penală pentru înaltă trădare pe numele lui Dăncilă, pe care a acuzat-o că a promis premierului statului Israel că Guvernul de la București va muta Ambasada României de la Tel Aviv la Ierusalim.
Dosarul a fost înaintat la DIICOT, care l-a clasat abia în 28 septembrie 2018, pentru că faptele sesizate nu există.
Mircea Diaconu – vânat de ANI, achitat în ambele instanțe
Mircea Diaconu este candidat independent la alegerile prezidențiale, Fost senator, fost ministru al Culturii și fost eurodeputat, Mircea Diaconu a avut și el dosar penal, după ce, în anul 2012, Agenția Națională de Integritate l-a acuzat de conflict de interese pentru activitatea pe care a derulat-o în calitate de director la Teatrul Nottara din București.
Parchetul General l-a trimis pe Diaconu în judecată, însă acesta a fost achitat. Mai întâi, de Curtea de Apel, apoi, definitive, de Înalta Curte de Casație și Justiție.