La douăsprezece luni de la începutul conflictului, pe linia frontului se duc lupte crâncene. Forțele rusești, suplimentate prin cea mai amplă chemare la arme de la cel de-al Doilea Război Mondial încoace, au schimbat tactica, mizând pe un război de uzură în fosta regiune industrială Donbas, unde se chinuie să stabilească un cap de pod, după luni de eșecuri înregistrate în cadrul a ceea ce Moscova numește „operațiunea militară specială”.
O linie de front de 1.000 de kilometri, pe care se duc lupte sângeroase, traversează sud-estul Ucrainei, unde sunt lansate mii de obuze și - potrivit oficialilor ucraineni - sute de soldați sunt uciși zilnic în scene care amintesc de carnagiul din Primul Război Mondial.
Războiul a devastat Ucraina, orașe și localități întregi fiind distruse de artilerie și rachete. Zeci de mii de civili au fost uciși sau răniți. Aproximativ opt milioane de ucraineni, adică circa 20% din populația dinainte de război, au fugit în străinătate, în timp ce alte milioane de oameni rămân strămutați în interiorul țării.
Loviturile masive cu rachete rusești asupra marilor orașe ucrainene aruncă, în mod regulat, Kievul în întuneric, iar sistemul de metrou al capitalei a devenit un adăpost antiaerian pentru tot orașul. Câmpurile care serveau cândva drept „grânarul Europei” sunt acum pustiite, brăzdate de cratere de artilerie și urme de tancuri.
De la declanşarea invaziei asupra Ucrainei, pe 24 februarie 2022, au existat câteva momente-cheie ale acestui conflict sângeros.
Invazie amplă, din trei direcții
„Am luat decizia unei operaţiuni militare speciale!”. Cu aceste cuvinte, președintele rus, Vladimir Putin, a dat undă verde, pe 24 februarie 2022, invadării Ucrainei vecine, declanşând cel mai grav conflict de pe continentul european după cel de-al Doilea Război Mondial. Într-un context de tensiuni sporite cu Occidentul, preşedintele rus a dat startul agresiunii cu puţin înainte de ora 6.00 a.m. (03.00 GMT), într-o declaraţie-surpriză la televiziune.
Obiectivul este „demilitarizarea şi denazificarea Ucrainei”, declara pe un ton belicos liderul de la Kremlin, reluând acuzaţiile nefondate de „genocid” orchestrat de Ucraina în estul rusofon al ţării şi denunţând politica „agresivă” a NATO. Cu două zile mai devreme, Putin declarase „independenţa” teritoriilor separatiste ucrainene din Donbas, regiune unde se poartă lupte grele între forțele Kievului și insurgenții proruși, încă din 2014.
Preşedintele rus a ameninţat apoi Occidentul cu „consecinţe fără precedent”, dacă intervine.
Armata lui Putin a declanşat imediat o invazie la scară mare asupra Ucrainei, cu bombardamente aeriene pe teritoriul întregii ţări şi pătrunderea de forţe terestre prin nord, dinspre Belarus, aliatul de nădejde al Moscovei, dinspre est şi dinspre sud.
Exploziile puternice au zguduit capitala Kiev, orașul Kramatorsk, cartierul general al armatei ucrainene în est și Harkov, a doua metropolă a ţării, situată în apropierea graniţei cu Rusia. Exploziile au răsunat şi la Odesa, la Marea Neagră, precum şi la Mariupol, principalul port al ţării.
De la un capăt la altul al teritoriului, sirenele de raid aerian au început să sune, iar ministrul ucrainean de Externe, Dmitro Kuleba, a denunțat începutul unei „invazii de mare amploare”.
Masacrul de la Bucea
În câteva zile, trupele ruse au capturat portul-cheie Berdiansk şi capitala regiunii Herson, foarte aproape de Marea Neagră, precum şi mai multe oraşe în apropiere de Kiev, în nordul și centrul Ucrainei.
Tentativa lor de a cuceri capitala Kiev s-a lovit însă de rezistenţa forţelor ucrainene, stimulate de preşedintele Volodimir Zelenski, transformat în comandant de război.
Apoi, pe 2 aprilie, Ucraina a declarat că toată regiunea Kiev a fost eliberată, după o „retragere rapidă” a forţelor rusești, care au fost redesfăşurate spre est şi sud, pentru a „păstra controlul” asupra teritoriilor pe care acestea le ocupau deja.
În oraşul Bucea, devastat de lupte, cadavre de civili executaţi cu sânge rece au fost descoperite zăcând pe străzi. Rămăşiţele mai multor sute de civili, unele prezentând semne de tortură, au fost descoperite în gropi comune, în acest mic oraş de la periferia Kievului.
Imagini cu aceste masacre imputate Rusiei au provocat indignarea în Occident şi la ONU, iar acuzaţiile de crime de război s-au înmulţit, în pofida negărilor Moscovei.
Căderea Mariupolului
Pe 21 aprilie, Kremlinul a anunţat cucerirea oraşului Mariupol, port strategic la Marea Azov, pe care forţele ruse l-au asediat şi l-au bombardat de la începutul lui martie, tăind infrastructurile vitale, apa, electricitatea şi încălzirea.
Cucerirea acestui oraş urma să permită Rusiei să asigure legătura între forţele sale din Crimeea - peninsulă a Ucrainei anexată de Moscova în 2014 - şi regiunile separatiste din Donbas.
Aproximativ 2.000 de combatanţi ucraineni, baricadaţi în labirintul subteran al uzinei Azovstal, împreună cu sute de civili, au continuat însă lupta. Ei au rezistat până la mijlocul lui mai, înainte de a se preda.
Potrivit Kievului, oraşului Mariupol este distrus în proporţie de 90% şi cel puţin 20.000 de oameni au murit acolo.
Contraofensiva ucraineană
De la începutul lui septembrie, comandamentul ucrainean a anunţat o contraofensivă în sud, înainte de a realiza, de fapt, o străpungere surprinzătoare a liniilor ruse în nord-est, care a forțat armata lui Putin să abandoneze regiunea Harkov, scena unor lupte violente.
În sud, operaţiunea a vizat eliberarea oraşului Herson, pe malul vestic al râului Nipru, singura capitală regională căzută în mâinile forţelor ruse, la începutul invaziei.
Pas cu pas, armata ucraineană, dotată cu sisteme occidentale de armament, a recucerit zeci de localităţi, bombardând neîncetat depozitele de muniţii şi liniile de aprovizionare din regiune ale rușilor. Podul Crimeei, simbol al ocupației rusești, a fost grav avariat de o explozie, pe 8 octombrie.
În pofida anexării de către Moscova, la sfârşitul lui septembrie, a patru regiuni ucrainene ocupate - Lugansk, Doneţk, Herson şi Zaporojie -, în urma unor „referendumuri” nerecunoscute de comunitatea internaţională, forţele rusești au fost constrânse să abandoneze Hersonul pe 9 noiembrie. Două zile mai târziu, Ucraina a preluat controlul total asupra oraşului.
Iarnă sângeroasă
Începând din luna octombrie, Rusia bombardează sistematic centralele şi transformatoarele electrice ucrainene, cu rachete şi drone, cufundând populaţia ucraineană în frig şi întuneric.
În ianuarie, armata rusă, întărită cu circa 300.000 de rezervişti mobilizaţi încă din septembrie şi sprijinită de paramilitarii din grupul Wagner, a trecut din nou la ofensivă, în special în Donbas.
În acest moment, au loc lupte sângeroase, în special în jurul Bahmut, oraş din est, pe care Rusia încearcă să-l cucerească încă din vara trecută.
În faţa cererilor repetate ale preşedintelui ucrainean şi după ce au tergiversat mult timp de teamă să nu provoace o escaladare, SUA şi europenii au promis Kievului, la începutul lui februarie, că îi vor livra zeci de tancuri grele, provocând furia Moscovei.
Livrări de arme tot mai grele
La fel ca în cazul livrărilor de tancuri occidentale, aşteptate de Zelenski pentru a ieşi din războiul de uzură din ultimele luni, necesitățile ucrainenilor încă de la începerea invaziei - aşadar şi transporturile de arme din partea aliaţilor - oglindesc evoluţiile de pe câmpul de luptă.
Inițial, imediat după invazie, ucrainenii au beneficiat rapid de primele livrări de arme din partea Occidentului. În februarie şi martie, ei au primit peste 40.000 de arme uşoare, 17.000 de sisteme portabile de apărare sol-aer, precum şi echipament (25.000 de căşti și 30.000 de veste antiglonţ), conform datelor Institutului Kiel, care monitorizează de la începutul războiului armele promise şi livrate Ucrainei.
Grecia a trimis 20.000 de puşti automate Kalaşnikov AK-47, SUA - 6.000 de sisteme portabile de apărare sol-aer, 5.000 de carabine Colt M4 şi 2.000 de rachete antitanc portabile Javelin, Suedia - 10.000 de sisteme portabile de apărare sol-aer, Republica Cehă - 5.000 de puşti de asalt Vz58 şi 3.200 de mitraliere Vz59.
În faţa unei rezistenţe îndârjite la Kiev şi Harkov, al doilea mare oraş ucrainean, armata rusă s-a retras la finalul lunii martie pentru a-şi concentra eforturile pe teritoriile din Donbas şi din sud.
Astfel, în aprilie încep livrările de artilerie - obuziere, lansatoare de rachete - capabile să ajungă în spatele liniilor inamice pentru a lovi stocurile de muniţii şi a bloca lanţurile logistice ale rușilor.
Au fost livrate, până în toamnă, 321 de obuziere, dintre care 18 tunuri Caesar franceze, 120 de vehicule de infanterie, 49 de lansatoare de rachete, 24 de elicoptere de luptă, peste 1.000 de drone americane, precum şi 280 de tancuri de producţie sovietică, trimise în principal de Polonia, cu care armata ucraineană este obişnuită.
În pofida ripostei sale în estul şi sudul Ucrainei, Rusia a lansat în paralel valuri de lovituri aeriene (rachete şi drone kamikaze) asupra infrastructurii energetice și centrelor urbane, departe de linia frontului.
Pentru a face faţă, ucrainenii au cerut sisteme de apărare antirachete. SUA au furnizat opt sisteme, Regatul Unit şase, Spania patru şi Germania un astfel de sistem.
SUA au acceptat recent să livreze Kievului sistemul său sol-air Patriot, cu rază medie de acţiune, considerat drept unul dintre cele mai bune dispozitive occidentale de apărare antiaeriană.
În cursul ultimelor luni, în est s-a instalat un război al tranşeelor şi Ucraina se teme că rușii pregătesc o ofensivă majoră pentru a străpunge liniile sale, odată cu sosirea noilor recruți. În acest context, Kievul cere tancuri occidentale pentru a prelua iniţiativa şi a ieşi din războiul de uzură.
Mai multe ţări occidentale au promis, la finalul lui ianuarie, că vor livra tancuri grele şi moderne. Washingtonul a anunţat 31 de tancuri Abrams, Londra 14 tancuri Challenger 2, Berlinul 14 tancuri Leopard 2, renumite ca fiind printre cele mai bune din lume. Unda verde a nemților le-a permis și altor state occidentale să promită tancuri Leopard 2.
De asemenea, Berlinul a promis cel puţin 100 de tancuri Leopard 1, un model mai vechi.
Rusia şi Ucraina nu au dat de luni de zile bilanţuri credibile privind pierderile lor. Potrivit șefului armatei norvegiene, Eirik Kristoffersen, războiul din Ucraina a făcut până acum aproape 180.000 de morţi sau răniți în rândurile armatei ruse şi 100.000 de morți sau răniți de partea ucraineană, pe lângă cei aproximativ 30.000 de civili ucişi. El nu a explicat însă cum a obținut aceste cifre.