De foarte mulţi ani, siropurile şi dulceţurile tradiţionale s-au făcut din fructe şi zahăr. În goana după produse de post şi fără zahăr, românii au uitat un lucru esenţial: este cu adevărat sănătos doar ceea ce este natural. Tocmai de aceea, înlocuitorii zahărului, cu excepţia câtorva îndulcitori naturali, preparaţi tot prin metode tradiţionale, din fructe, nu au nicio legătură cu mâncarea sănătoasă, cu etichetele BIO şi Eco sau chiar cu postul... Siropul, dulceaţa şi nectarul sunt, prin tradiţie, conservate cu zahăr, iar zahărul nu este nociv decât atunci când se depăşesc anumite limite ale consumului. Cei care cred cu tărie că zahărul este otravă ar trebui să se uite cu mai mare atenţie la studiile ştiinţifice care arată cât de nocivi sunt, de fapt, înlocuitorii zahărului şi la efectele E-urilor asupra organismului, înainte de a decide dacă să cumpere dulcuiri tradiţionale, naturale, sau produse pline de substanţe de sinteză.
Zahărul este cel mai bun conservant natural. Tocmai de aceea, dulciurile tradiţionale sunt făcute cu zahăr, nu cu înlocuitori ai acestuia sau cu geluri şi alţi conservanţi sintetici. În perioadele de post, înainte de cele mai importante sărbători, tocmai dulceţurile, siropurile şi nectarul natural au fost mereu alimentele care le-au dat energie credincioşilor ce se abţin, în mod tradiţional, de la mâncărurile pe bază de produse de origine animală. Ingredientele care trebuie să fie scrise şi pe etichetele borcanelor de dulceaţă sau ale sticlelor de sucuri şi nectar sunt foarte simple: “Pulpă de caise, apă, zahăr şi zeamă de lămâie. Toate ingredientele se regăsesc întocmai pe etichetă, cu garanţie şi cu analize de laborator. Vedem cum foarte mulţi români, copii şi adulţi, mănâncă aşa-zise dulceţuri, care de fapt sunt făcute doar din chimicale, beau sucuri sintetice, dar se feresc de zahăr, deşi produsele făcute după reţetele tradiţionale sunt din fructe proaspete şi zahăr. Dulceaţa se face, în mod tradiţional, din fructe şi zahăr, unu la unu, adică la un kilogram de fructe se pune un kilogram de zahăr. Am făcut şi câteva experimente, dar am constatat că atunci când scade caltitatea de zahăr, nu mai iese dulceaţa, iar pentru noi este exclus să adăugăm aditivi sintetici”, ne-a explicat Aurora Ipate, producător de conserve naturale, administratorul firmei Vlavi Cons Serv SRL, de la Feteşti.
Copiii sunt cea mai bună sursă de inspiraţie
Micii producători de conserve tradiţionale, din fructe şi legume naturale, încep să se dezvolte în România, cei mai mulţi pornindu-şi afacerile de la nevoia familiei de a avea produse fără conservanţi sintetici. La fel s-a înfiinţat şi firma Vlavi Cons Serv, după ce creatoarea acesteia s-a specializat în prepararea conservelor pe baza reţetelor tradiţionale, pe care le-a cules din zona natală. “După ce s-au născut copiii, m-am hotărât să prepar în casă sucuri şi dulceţuri naturale. Am vrut, în primul rând, să avem ceva foarte sănătos pentru copiii noştri, apoi ne-am gândit că foarte mulţi părinţi îşi doresc acelaşi lucru şi astfel am devenit antreprenori. Chiar numele firmei l-am ales pornind de la cei doi copii ai noştri, Vladimir şi Victor, pentru că ei m-au inspirat şi m-au condus către ceea ce fac astăzi. Toate reţetele noastre sunt culese din zona judeţului Ialomiţa, multe fiind din familia mea. Fac dulceţurile aşa cum le făcea bunica, aşa cum s-au făcut în zona noastră timp de sute de ani. Reţeta de sirop de fructe este răspândită în multe zone ale României şi se bazează tot pe zahăr, folosit drept conservant. Zahărul este cel mai bun conservant. O dulceaţă făcută doar cu zahăr şi cu lămâie se păstrează proaspătă ani la rând”, mai explică producătoarea. Peste fructele proaspete se pune zahărul, se adaugă apă neîncălzită, apoi se închid recipientele ermetic şi se pun la fiert, cincisprezece minute. Astfel, sucul - sau compotul, aşa cum se numeşte în unele zone – se păstrează până la trei ani. Faţă de sucurile care conţin conservanţi artificiali sau aspirină şi alte substanţe pe care unii producători le folosesc, sucurile naturale de fructe sunt mult mai sănătoase, chiar dacă se prepară cu zahăr, în mod tradiţional.
Cei care cumpără produse tradiţionale conservate prin metode naturale trebuie să fie atenţi la etichetă şi la unele alergii pe care le-ar putea avea, mai ales copiii. Unii pot avea alergie la puf de piersică sau la căpşune, iar în acest caz trebuie să cumpere doar dulceţurile, sucurile sau nectarul din fructele la care nu au alerigii. În reţetele tradiţionale sunt şi câteva secrete prin care se elimină cât mai mult din ceea ce ar putea fi dăunător pentru sănătate. “Pentru nectar şi dulceaţă, întâi invertim zahărul, adică îl fierbem, cu apă, apoi luăm spuma, pentru a elimina din reziduurile pe care le conţine. Înainte de a adăuga fructele, facem sirop din apă cu zahăr, acest sirop se firebe şi eliminăm spuma care se formează, după ce clocoteşte. Pentru nectar este aceeaşi reţetă, iar la final se adaugă restul de apă şi pulpa de fructe”, explică Aurora Ipate. Pentru că spaţiul de producţie este la Feteşti şi producătorul procesează doar fructe şi legume proaspete şi doar în perioada în care le găseşte în livezile din împrejurimi, cantitatea de sucuri, nectar, dulceţuri şi murături este limitată. Aurora Ipate nu s-a oprit la dulciuri, ci a căutat toate reţetele tradiţionale de murături, zacuscă şi chiar salate, toate cu legumele proaspete, de la producătorii din împrejurimi. “Facem gogoşari cu vinete în sos de roşii, mai multe tipuri de zacuscă, pe care doresc să le înregistrez ca produse tradiţionale din zona noastră. Am făcut şi o salată de iarnă, cu maioneză din muştar, care chiar este un deliciu”, mai povesteşte producătoarea de conserve tradiţionale.
Produsele cu adevărat naturale se fac din fructe şi legume proaspete şi în cantităţi mici. “Facem nectar de caise, de căpşune, de piersici, piersici şi caise, de pere. Nectarul de caise îmi place mie în mod deosebit, încă de când eram copil. Soţului meu îi place nectarul de piersici. Producem nectarul de caise doar în perioada în care la noi în zonă sunt caise, pentru că procesăm numai din fructe proaspete, din iunie până la jumătatea lunii august. Pentru nectarul de caise, capacitatea de producţie este, pe fiecare zi lucrătoare, de aproximativ 1.000 de unităţi a câte 300 ml. Nu vrem să ne industrializăm. Nu vom face asta niciodată. Produsele le vindem fie prin comenzi, de pe siteul nostru, vlavi-cons.ro, fie în câteva magazine: o băcănie din Bucureşti, una la Reşiţa, două băcănii la Constanţa şi un supermarket din Slobozia, judeţul Ialomiţa. Dulceaţă putem produce până la 300 de borcane pe zi, cu personalul şi cu mijloacele de producţie pe care le avem acum”, explică administratorul firmei Vlavi Cons Serv.
Facem dulceaţă de trandafiri, de nuci verzi, de flori de salcâm, flori de liliac, din petale de mac. Cea din flori de liliac este spectaculoasă. Facem şi dulceţiurile tradiţionale, inclusiv cele din fructe de pădure, dar şi de pere sau de coacăze roşii. Reţeta tradiţională este una singură: un kilogram de zahăr la un kilogram de fructe.
Aurora Ipate, administrator Vlavi Cons Serv SRL, producător de conserve naturale