După gânduri, răzgândiri, reveniri și crize de nervi prelungite, PNL a decis, ieri, să-și convingă liderul proaspăt ales în 25 septembrie, Florin Cîțu, să renunțe la ambiția de a se menține în poziția de prim-ministru, votând ca Nicolae Ciucă să fie propunerea partidului pentru a conduce un guvern de Coaliție PNL-PSD-UDMR. Cel mai negru scenariu de care Florin Cîțu s-a temut, în ultimele două luni, de când a izbucnit criza politică în România, a fost că, odată pierdută funcția de premier, riscă să rămână și fără fotoliul de șef de partid. În ciuda asigurărilor pe care le-a primit din partea tuturor prim-vicepreședinților PNL, anume că și fără să mai fie șef al Executivului, partidul va rămâne strâns unit în jurul său, Florin Cîțu are cel puțin nouă exemple de președinți de partide care au fost „zburați” de la conducerile acestor formațiuni, odată ce nu au mai condus România de la Palatul Victoria. La ultimul episod de acest gen a contribuit decisive chiar Florin Cîțu, care, cu sprijinul funcției guvernamentale și cu aportul decisiv al președintelui României, Klaus Iohannis, i-a suflat, la propriu, lui Ludovic Orban șefia partidului, după care l-a și exclus pe acesta din formațiunea politică. Iar temerea actualului lider liberal este justificată și de greutatea altor politicieni, care, spre deosebire de Cîțu, au avut ani grei de carieră în spate, și care au pățit-o unul după celălalt, aproape fără excepție.
Ales de nici două luni în funcția de președinte al Partidului Național Liberal, în urma unei campanii mai mult decât agresive care a început încă din primăvara acestui an, Florin Cîțu a pierdut aproape totul. A fost demis prin moțiune de cenzură, pare să nu se mai bucure de sprijinul lui Klaus Iohannis, a intrat în conflict cu membrii cu greutate ai propriului partid și, în cele din urmă, s-a văzut nevoit să accepte realitatea conform căreia nu mai poate ocupa funcția de prim-ministru.
Istoria politică a ultimilor 16 ani a dovedit că toate partidele își devorează liderul care pierde alegerile sau care pierde puterea conferită de funcția de prim-ministru. Cel puțin opt astfel de lideri au trecut prin aceste furci caudine, începând cu Adrian Năstase și terminând cu Ludovic Orban.
Puternicul Adrian Năstase
Adrian Năstase, politician greu chiar și până să devină președinte de partid, a fost ales, la conducerea vechiului PDSR (devenit, între timp, PSD), în luna ianuarie a anului 1997, ca prim-vicepreședinte. După ce Ion Iliescu a câștigat ultimul mandat la Palatul Cotroceni, în luna ianuarie a anului 2001, Congresul PSD l-a ales pe Adrian Năstase ca președinte, fiind instalat în funcția de prim-ministru.
În 16 iunie 2001, a avut loc un nou congres, prin care partidul și-a schimbat denumirea în actuala titulatură, Adrian Năstase fiind reales în funcția de președinte.
Adrian Năstase a ocupat funcția de prim-ministru al Guvernului României din decembrie 2000 și până în decembrie 2004, când, în urma alegerilor prezidențiale la care a candidat, a fost înfrânt de Traian Băsescu. Înfrângerea a condus nu doar la pierderea șefiei Executivului, dar și la pierderea conducerii partidului. PSD a organizat, în aprilie 2005, un congres, în care a fost ales președinte fostul ministru de externe din Guvernul Năstase, Mircea Geoană. Adrian Năstase a fost, totuși, votat ca președinte executiv și a ocupat, pentru o perioadă, funcția de președinte al Camerei Deputaților.
Mircea Geoană, ales de congres, candidat la președinție, apoi exclus din PSD
Mircea Geoană, devenit președinte PSD în anul 2005, nu a ocupat funcția de prim-ministru, ci pe cea de șef al Senatului. Iar, la alegerile prezidențiale din anul 2009, a candidat din partea formațiunii pe care o conducea, reușind să câștige al doilea tur de scrutin, după anunțarea rezultatelor Exit-Poll din interiorul granițelor. Până a doua zi dimineață, însă, după ce au venit „miraculoasele voturi din diaspora”, Geoană a fost declarat înfrânt, câștigătorul fiind Traian Băsescu.
Ca și Adrian Năstase, Mircea Geoană a fost „eliminat” de partid, în data de 21 februarie 2010, când, la congres, a fost înlocuit de Victor Ponta în funcția de președinte PSD. Iar, în octombrie 2010, a fost suspendat pentru o perioadă de șase luni din partid, Pentru ca, în 22 noiembrie 2011, Mircea Geoană să fie exclus din PSD. În prezent, el ocupă funcția de secretar general adjunct al NATO.
Victor Ponta, dublu demisionar
Urmașul lui Geoană la șefia PSD, Victor Ponta, a ocupat această funcție până în luna octombrie a anului 2015, când a demisionat. Ponta a devenit premier al primului Guvern USL, instalat după demiterea, prin moțiune de cenzură, a Cabinetului lui Mihai Răzvan Ungureanu, în luna mai a anului 2012.
După alegerile parlamentare din 2012, câștigate decisiv de USL, Ponta a fost reînvestit prim-ministru. Însă, în februarie 2014, PNL a decis să părăsească Alianța. Ponta a rămas premier al unui guvern PSD, care a stat în funcție până în noiembrie 2015, premierul demisionând ca urmare a protestelor generate după tragicul eveniment de la Clubul Colectiv. Însă, între timp, Victor Ponta pierduse alegerile prezidențiale din 2014, câștigate în cel de-al doilea tur de scrutin de actualul președinte, Klaus Iohannis.
Mărirea și decăderea lui Liviu Dragnea
Liviu Dragnea a devenit președinte al PSD în 25 octombrie 2015, fiind votat de 97% din delegații prezenți la congres. Iar partidul a câștigat alegerile parlamentare din noiembrie 2016 cu 47%. Împreună cu ALDE, PSD a obținut dreptul de a conduce Guvernul. Nu însă și Liviu Dragnea, care, din pricina unei Ordonanțe adoptate încă de pe vremea lui Năstase, nu a avut dreptul să devină premier, deoarece suferise o condamnare cu suspendare în dosarul „Referendumului de demitere al lui Traian Băsescu” din 2012.
Ca atare, Dragnea a fost nevoit să cedeze această poziție. Lucru care a scindat partidul. Mai întâi, în ianuarie 2017, a fost numit premier Sorin Grindeanu. Care, în iunie 2017, a fost dat jos, prin moțiune de cenzură, chiar de către PSD, deoarece a refuzat să demisioneze. Al doilea premier PSD, Mihai Tudose, a demisionat la începutul anului 2018, după ce partidul i-a cerut acest lucru. Atunci, al treilea premier PSD învestit a fost Viorica Dăncilă.
Pe data de 27 mai 2019, Liviu Dragnea a fost condamnat definitiv la închisoare cu executare, în dosarul „Angajărilor fictive de la DGASPC Teleorman”, pierzându-și automat funcția de președinte PSD.
Viorica Dăncilă, silită să candideze, silită să demisioneze
Conform cutumei nescrise, dar aproape unanim existentă, PSD și-a ales noul președinte, printr-un congres extraordinar organizat în 23 iulie 2019. Viorica Dăncilă, care era premier în funcție, a fost votată în această calitate, însă mandatul ei a fost unul scurt. PSD a silit-o, practic, pe Viorica Dăncilă să candideze din partea partidului la funcția de președinte al României, riscând în acest fel Coaliția de guvernare cu ALDE.
Lucru care s-a și întâmplat, în 10 octombrie 2019, când Guvernul PSD a fost demis, prin moțiune de cenzură, de către PNL și USR, cu sprijinul Pro România, ALDE și al unor social-democrați. Viorica Dăncilă a pierdut, ulterior, și turul al doilea al alegerilor prezidențiale, în fața lui Klaus Iohannis, fapt ce a condus și la pierderea funcției de președinte PSD, demisia sa fiind „operată” o săptămână mai târziu. Viorica Dăncilă nu a mai fost nici măcar pusă pe lista PSD pentru alegerile parlamentare de anul trecut. La noul congres, PSD și-a ales un alt președinte, în persoana lui Marcel Ciolacu, ce să vezi, desemnat, ieri, prin vot, ca propunere de premier din partea acestui partid.