Pe ordinea de zi a plenului de astăzi al Camerei Deputaţilor figurează proiectul de Cod Administrativ. Una dintre prevederile acestuia se referă la instituirea pensiilor speciale pentru aleşii locali (primari, viceprimari, preşedinţii şi vicepreşedinţii consiliilor judeţene). Încă o categorie vastă intră în sistemul pensiilor speciale, sistem care nu doar că s-a reconstruit după ce a fost amputat serios în timpul crizei economice, ci a proliferat, semn că din criză nu s-a învăţat nimic, iar sistemul privilegiilor apasă chiar mai greu asupra contribuabililor de rând decât o făcea în 2010.
USL a intrat la guvernare în 2012, având ca punct central al programului de guvernare „reîntregirea pensiilor tăiate de guvernul Boc”, cu toate că tentativa de tăiere a tuturor pensiilor cu 15% de către guvernul PDL a fost blocată de către Curtea Constituţională. Cert este guvernările PSD s-au îngrijit mai mult de „reîntregirea” pensiilor speciale, care nu sunt calculate pe principiul contributivităţii, fiind suportate de către ceilalţi plătitori de taxe. În doar câţiva ani sistemul a fost restabilit la scara dinainte ca Fondul Monetar Internaţional să impună, în 2010, stoparea sistemului privilegiilor. Mai mult, categoriile de beneficiari s-au înmulţit peste nivelul din anterior crizei economice, pensiile speciale pentru aleşii locali dând noi dimensiuni dezmăţului din bani publici. În iunie, de pensii speciale beneficiau magistraţii, militarii (Ministerul Apărării, Ministerul de Interne, SRI, SPP, SIE), diplomaţii, personalul aeronautic navigant, parlamentarii. Aceste categorii beneficiau de pensii echivalente a 80% din salariul brut obţinut fie în ultima lună, fie în ultimul an. Cu excepţia magistraţilor şi militarilor, pensiile speciale au fost eliminate prin asumarea răspunderii de către Guvern în iunie 2010. Anul 2015 a fost anul restauraţiei pensiilor speciale, sub oblăduirea guvernului Ponta şi cu complicitatea discretă a opoziţiei de atunci. Astfel, au fost reconstituite pensiile speciale pentru personalul navigant şi grefieri (aprilie 2015), pentru personalul auxiliar de specialitate al instanţelor şi parchetelor, pentru parlamentari (iunie 2015), pentru funcţionarii publici parlamentari şi pentru diplomaţi (iulie 2015). Cu excepţia parlamentarilor, care-şi primesc pensiile din bugetele celor două Camere, pensiile sunt plătite de Casa Naţională de Pensii. Din 2016, sistemul a depăşit limitele dinainte de 2010, prin acordarea de pensii speciale pentru auditorii publici externi ai Curţii de Conturi. Prin adoptarea de către Parlament a Codului Administrativ celor aproape 9.000 de pensionari de lux (dacă eliminăm pensiile militarilor care sunt plătite de casele de pensii ale instituţiilor în care lucrează), li se vor alătura alte câteva mii, număr estimativ întrucât cei care au propus introducerea pensiilor pentru aleşii locali nu au prezentat o statistică exactă a potenţialilor beneficiari şi nici impactul asupra bugetului de stat, în condiţiile în care aceşti bani vor trebuit plătiţi de către Ministerul Administraţiei şi Dezvoltării Regionale.
Până şi jurnaliştii s-au trezit printre beneficiarii de pensii speciale. Pentru a tempera scandalul legat de restaurarea pensiilor parlamentarilor, fostul senator Haralambie Vochiţoiu a iniţiat un proiect prin care jurnaliştii pot obţine pensie speciale dacă s-au înscris într-o uniune proprie de creaţie, pe modelul celorlalte categorii de artişti.
Un licăr de raţiune
Social-democraţii şi-au dat seama târziu de grozăviile pe care le-au votat anterior, în condiţiile în care pensiile speciale sunt indexate în funcţie de salariile aflate în plată pentru funcţiile echivalente. Astfel că în mai 2017 s-a decis îngheţarea pensiilor speciale până în 2019, urmând ca eventualele majorări să se facă doar în funcţie de rata inflaţiei, ca şi la românii de rând care nu sunt printre cei „aleşi” de pronia guvernanţilor să primească pensii umflate multe pentru nivelul contribuţiilor.