Ultima sâmbătă din Postul Mare este numită Sâmbăta lui Lazăr şi, pe lângă pomenirea morţilor din neamurile noastre, Biserica Ortodoxă face şi pomenirea lui Lazăr, pe care Mântuitorul Iisus Hristos l-a înviat.
Despre Lazăr nu cunoaştem foarte multe, însă din Sfintele Evanghelii aflăm că era din Betania, fiind fratele Martei şi al Mariei. “Iar Maria era aceea care L-a uns cu mir pe Domnul şi I-a şters picioarele cu părul capului ei, al cărei frate, Lazăr, era bolnav. Deci au trimis surorile la El, zicând: «Doamne, iată, cel pe care-l iubeşti e bolnav». Iar Iisus, auzind, a zis: «Această boală nu este spre moarte, ci pentru slava lui Dumnezeu, pentru ca prin ea să Se slăvească Fiul lui Dumnezeu». Iar Iisus îi iubea pe Marta şi pe sora ei şi pe Lazăr” (Ioan, 11, 2-5). Lazăr ocupa un loc aparte în inima Mântuitorului, mai ales că Betania nu era departe de Ierusalim, Domnul mergând deseori în casa celor trei fraţi pe care îi iubea. Se spune chiar că Lazăr ar fi fost fiul fariseului Simon, în casa căruia ar fi avut loc Cina cea de Taină.
După ce a rămas două zile în locul în care se afla, Mântuitorul le-a spus ucenicilor că va merge în Iudeea însă “ucenicii I-au zis: «Învăţătorule, mai acum căutau Iudeii să Te ucidă cu pietre, şi Tu, din nou Te duci acolo?...»“ (Ioan, 11, 8). Răspunsul Domnului (“Lazăr, prietenul nostru, a adormit, dar Mă duc să-l trezesc” (Ioan 11, 11), n-a fost înţeles iniţial de Sfinţii Apostoli însă Mântuitorul le-a spus atunci limpede: “Lazăr a murit; şi Mă bucur pentru voi că Eu n’am fost acolo, pentru ca voi să credeţi... Dar să mergem la el” (Ioan 11, 14-15). Însoţit de ucenici, Domnul Iisus Hristos ajuns în Betania a patra zi după moartea lui Lazăr. Marta şi Maria erau îndoliate şi îndurerate, astfel că “mulţi dintre Iudei veniseră la Marta şi Maria ca să le aline pentru fratele lor” (Ioan, 19). De cum a auzit că vine Iisus, Marta I-a ieşit în întâmpinare la marginea satului, spunând: “Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit” (Ioan, 11, 21). Dar Iisus i-a răspuns: “Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi” (Ioan 11, 25).
Deşi Lazăr fusese cuprins de putreziciune, Domnul Iisus Hristos a cerut să fie dată la o parte piatra de la uşa mormântului şi, mulţumindu-I Lui Dumnezeu Tatăl că I-a ascultat rugămintea, “a strigat cu glas mare: «Lazăre, vino afară!». Şi a ieşit mortul, legat la picioare şi la mâini cu fâşii de pânză; şi faţa lui era înfăşurată cu maramă. Iisus le-a zis: «Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă!». Atunci mulţi din Iudeii care veniseră la Maria şi au văzut ce făcuse Iisus, au crezut în El” (Ioan 11, 43-45).