“Nu plânge, Maică Românie, că am să mor neîmpărtăşit, un glonţ pornit spre pieptul tău cu pieptul meu eu l-am oprit!”. Poezia conţinând aceste versuri a fost scrisă şi găsită în raniţa unui soldat mort în 1918, în luptele din Carpaţii de Curbură. I-a fost greu României să reziste în acest colţ de hartă, bântuit de viscole de istorie. Şi-a păstrat brav fiinţa naţională, sprijinindu-se pe biserică şi pe limba română. “Limba noastră-i graiul pâinii când de vânt se mişcă vara, în rostirea ei bătrânii cu sudori sfinţit-au ţara!”. Limba română este de o muzicalitate, de o diversitate, de o mângâiere, dar şi de o forţă recunoscute de specialiştii din lumea largă. Frumuseţea limbii române se naşte şi din calităţile, farmecul dialectelor diverselor provincii româneşti. Îţi încântă sufletul sprinteneala grăirii olteneşti, mierea din rostirea cu accent moldovenesc, tărăgănarea ca o doină din vorbirea ardelenilor, ilustrând perfect cumpătarea lor. Plecaţi din meleagul lor natal, veniţi în vâltoarea Capitalei, actorii din Moldova, Ardeal, Oltenia reuşesc să rostească limba română academică pe scenă, în film, pe ecranul televiziunilor, fără accentul dialectului unde s-au născut. E normal să revină la graiul cu accente olteneşti, moldoveneşti, ardeleneşti doar când întruchipează personaje din aceste meleaguri de ţară, în rest rostesc limba română fără accent, fără provincialisme. Moldoveanul Mihai Mălaimare mi se destăinuia că a făcut multe exerciţii cu creion în gură, cu metode de dicţie pentru a nu mai avea accente din graiul dulce ca mierea din Iaşi, dar când se ducea acasă, abia se urca în trenul de Moldova, că se trezea vorbind “moldovineşte”. La fel păţea şi Andreea Marin, pe care dacă n-ai şti de copilăria în Roman, facultatea la Iaşi, n-ai bănui că silabele ei se potrivesc cu aroma plăcintelor “poale-n brâu”. La fel pronunţă, ca în tratatele lingvistice, şi alţi moldoveni cunoscuţi: Florina Cercel, Gabriela Vrânceanu Firea, Simona Gherghe, Mihaela Rădulescu şi lista e lungă. Vorbea fără accent moldovenesc şi savantul Nicolae Iorga. Era delicios marele Amza când rostea cu perfect simplu şi viteză monologul lui Nea Mărin. Nimeni nu-l egalează pe Florin Piersic când strecoară accentul ardelenesc în cuplete, deşi el s-a născut în Bucovina pierdută şi abia apoi s-a stabilit la Cluj.