România a câștigat prima medalie de aur la Jocurile Olimpice de la Tokyo 2020. Simona Radiș și Ancuța Bodnar spun că au muncit pentru această medalie 2 ani: „Încă nu conștientizăm tot ce s-a întâmplat”. În urmă cu câțiva ani, Ancuţa Bodnar a fost la un pas să renunțe la canotaj.
Româncele au finalizat cursa de 2000 de metri în 6 minute, 41 de secunde și 3 sutimi, ceea ce reprezintă un nou record olimpic pentru această probă.
„Am muncit pentru această medalie doi ani de zile, chiar și anii de dinainte au fost munciți cu greu, pentru că nu se câștigă ușor”, a spus Simona Radiș, la Aleph News.
Sportiva a adăugat că încă nu conștientizează tot ce s-a întâmplat: „Avem timp noi cu noi, să ne liniștim ca să ne dăm seama că noi chiar am reușit și am cucerit această frumoasă medalie”.
„Este foarte importantă legătura din barcă, dar și din afara ei. Suntem foarte bune prietene și extra, ne susținem și acest lucru se vede și atunci când concurăm împreună”, declară Simona Radiș.
Sportiva adaugă că urmează o pauză pentru ele, vor merge acasă pentru că nu i-au mai văzut pe cei dragi de foarte mult timp, după care vor începe din nou munca pentru că vor concura și la alte competiții.
La rândul ei, Ancuța Bodnar a spus că emoțiile au fost mari, „pentru că până nu treci linia de finish nu ești câștigător. Toată lumea este fericită pentru noi, toată lumea s-a trezit de dimineață pentru noi, să ne susțină și să se roage pentru noi, ca medalia de aur să fie a noastră”.
„Pregătirea pentru Jocuri a decurs bine, am avut un cantonament de patru luni în Italia, unde ne-am antrenat la apă caldă, apoi am continuat pe Snagov”, a adăugat sportiva.
Pe de altă parte, Mariana Lupou (fostă Maliş), antrenoarea care a lucrat cu Ancuţa Bodnar, a povestit, în exclusivitate pentru MEDIAFAX, că sportiva a fost aproape să renunţe la canotaj, după ce i s-a spus că „rupe bărcile”, adică nu e bună.
„În 2015, când am fost coordonator al lotului feminin de junioare, a fost primul moment în care cele două, Ancuţa şi Simona, au fost alese din 25 de fete să alcătuiască această echipă. Au urmat ani în care au promovat la tineret sub oblăduirea lui Mircea Roman, iar Ancuţa a stat pe la colţuri, pentru că i se spunea că rupe bărcile, adică nu e bună! Norocul ei a fost că era îndrăgostită de un sportiv din lot, Mihăiţă Ţigănescu, care trage în barca de 4 rame, şi am stăruit cu copilul ăsta să o facem să nu renunţe. Şi, iacă, acum este deasupra lumii!”, spune Mariana Lupou.
Antrenoarea adaugă că sportiva a crescut lângă cele două campioane mondiale la junioare, Logofătu şi Paşcanu, fiind mai mică decât ele cu un an: „a muncit de rupea halterele! Atunci când avea verificări la argometru, pe 2000 de metri, ultimii 500 metri închidea ochii, ca să nu-i iasă din cap, atât de dăruită era!”.
(sursa: Mediafax)