Am dorit ca telefonul meu să sune cu un cântec de inimă, „Doamne, ocroteşte-i pe români”, cu versuri aduse la zi de Adrian Păunescu şi în interpretarea de forţă a lui Andrei Păunescu. Generaţii şi generaţii au călătorit prin viaţă de braţ cu piesele şi amintirile din Cenaclul Flacăra, veritabil fenomen cu suflare românească, care aduna în fiecare seară, şi pe ger, şi pe caniculă, mii şi mii de tineri, de maturi, de părinţi cu fii alături, cu tic-tac-ul inimii armonizat cu sufletul Ţării. După ridicarea la cer a Poetului, fiul, Andrei Păunescu, n-a lăsat să se stingă acest spirit al Cenaclului Flacăra şi, după spectacole prin ţară şi în mijlocul românilor duşi de privaţiuni la mii de kilometri depărtare, iată, pe 1 noiembrie, are loc la Sala Palatului un mare spectacol „Cenaclul Flacăra Simfonic”. Este organizat şi cu ocazia împlinirii celor 50 de ani ai lui Andrei, din care 40 de ani în spectacolele Cenaclului. Urmând succesului din spectacolul de anul trecut, tot de la Sala Palatului, în sfârşitul acestei săptămâni, vedetele Cenaclului vor cânta toate îndrăgitele melodii folk şi rock şi cu orchestraţii simfonice realizate de dirijorul Daniel Jinga cu bagheta în mână la pupitrul Orchestrei Mitropolitane. Teribile efecte a adus de-a lungul timpului fenomenalul Cenaclul Flacăra. În miez de noapte, după terminarea spectacolelor, tinerii plecau pe străzi de braţ, cântând „Clopotul lui Ştefan la Putna”, „Veniţi, români, la Alba, Mecca noastră”, se înstăpânea atmosfera de catedrală când se cânta de părinţi, s-a transformat în bun de mase poezia de mare valoare. Cenaclul Flacăra a lansat importanţi artişti, invitaţi din public pe scenă şi apoi deveniţi mari vedete. Într-un spectacol de la Galaţi, cum îi era obiceiul, Adrian Păunescu a chemat pe scenă şi a fost impresionat un profesor de sport, cooptat pe loc în Cenaclu datorită evoluţiei remarcabile. A doua zi dimineaţă, pe drumul spre spectacolul din Constanţa, Adrian Păunescu îi dictează lui Andrei o nouă poezie, curgând genial versurile, şi îi dă sarcina noului membru al Cenaclului să compună melodia pe aceste strofe. „Hai mai iute, eu am dictat poezia în 20 de kilometri şi tu fă melodia în următorii kilometri să începem spectacolul la Constanţa cu această piesă caldă!”. Îi tremurau degetele pe chitară debutantului, dar a compus cântecul. „Mă treceau toate transpiraţiile de emoţie, dar după prima strofă a explodat stadionul, mii de spectatori fredonau cu noi melodia proaspătă: «Iubito, să ne aruncăm în valuri şi să ne luăm trei săptămâni concediu pe pământ!»”, povestea, peste ani, debutantul de atunci Vasile Şeicaru.