„Drama unei familii de români din Germania scoate oamenii din case”. Așa titrează colegii de la Antena 3 și jurnalul.ro relatările de la mitingurile care au avut loc azi în București și la Suceava în sprijinul soților Camelia și Petru Furdui. Familie de români care, în prezent, locuiește în Germania și este supusă unor revoltătoare abuzuri de către Jugendamt, Oficiul german de protecție a copiilor și tineretului, care i-a despărțit de cei șapte copii ai lor sub pretextul că fiind „foarte religioși nu oferă (acestora n.n.) acces la toate subiectele relevante din societate”.
Deloc întâmplător, despre protestul de la București am aflat, încă de ieri, dintr-un comentariu postare pe care l-am citit pe pagina de Facebook a senatorului Titus Corlățean. Scriu că am aflat deloc întâmplător de pe această pagină având în vedere faptul că domnia sa, împreună cu Ben Oni Ardelean, au fost acele voci puternice și determinate care, cu cinci ani în urmă, s-au ridicat împotriva unui alt abuz de aceeași factură. Abuz comis, de data aceasta, de autoritățile din Norvegia, tot împotriva unei familii de români, familia Bodnariu. Demersuri care au avut un fericit rezultat, așa încât Marius și Ruth Bodnariu și-au văzut cei cinci copii revenind în familie, după care au decis să se întoarcă acasă, în România.
Motiv pentru care Marius și Ruth Botnariu s-a aflat azi în Piața Universității, alăturându-se protestului împotriva „unui sistem răutăcios’’ care, sub pretextul apărării drepturilor omului sau sub masca așa-zisei corectitudinii politice, nu face decât să comită, el însuși, intolerabile abuzuri și discriminări. Termenul „discriminare” fiind adus în discuție de prestigioși reprezentanți ai mediului juridic și care au denunțat discriminarea sistematică împotriva părinților care nu au cetățenie germană. Realitate pe care, și în cazul de față, o probează atât maniera brutală în care copiii soților Furdui au fost răpiți de lângă părinți lor, cât și aberațiile invocate în acest scop.
După cum spunem, în apărarea familiei Bodnariu, Titus Corlățean și Ben Oni Ardelean au activat mecanismele complexe ale diplomației parlamentare și au avut alături cei peste 120 de mii de semnatari, din țară și din diaspora, ai petiției pe care au înaintat-o autorităților norvegiene. De aceea, nu am motive să cred că, și de data asta, mesajul de solidaritate, de încurajare și de susținere pe care l-au transmis, astăzi, familiei Furdui, participanții la adunările de la București și de la Suceava va rămâne fără ecou. Este de așteptat, așadar, ca, în zilele următoare, autoritățile statului român să înceapă acțiunile necesare pentru ca drama soților Furdui să ia sfârșit, iar cei șapte copii ai lor- cu vârste între un an și jumătate și șaisprezece ani - să revină acolo unde le este locul. Adică acasă! Am și sunt convins că aveam aceasta așteptare, gândindu-mă că, încă în luna mai, senatorul Titus Corlățean a cerut premierului în exercițiu, Florin Cîțu și ministrului de externe, Bogdan Aurescu, să acționeze pentru a pune capăt coșmarului soților Furdui. Dar, cu toate acestea, lucrurile trenează. Sper, însă, că noua solicitare pe care tot senatorul Titus Corlățean a adresat-o premierului Nicolae Ciucă și șefului diplomației române, Bogdan Aurescu, își va produce efectele atât de mult așteptate. Demers la care ar fi de dorit să se alăture și președintele Klaus Iohannis, știute fiind relațiile deosebit de bune pe care domnia sa le are la Berlin și nu numai acolo.
În același timp, consider că este imperios necesar ca acest revoltător abuz al funcționarilor de la Jugendamt să fie adus și la cunoștința înaltelor autorități ale Uniunii Europene, în mod special președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen. Avem în Parlamentul European oameni de toată isprava care au dovedit că pot, vor și știu să promoveze Interesul Național al României Europene, apărând, totodată, drepturile și libertățile tuturor cetățenilor săi, inclusiv a celor aflați peste hotare și sunt convins că aceștia nu vor întârzia să se mobilizeze în apărarea soților Camelia și Petru Furdui. Cât privește referirea la deținătoarea calități de premier al executivului comunitar, Ursula von der Leyen, mai am și argumentul că este vorba despre Germania, patria domniei sale, pe care și noi, românii, o considerăm o țară-fanion a democrației și a respectării drepturilor omului, implicit a aplicării lor fără deosebire de naționalitate sau de religie. În plus, dar deloc în ultimul rând, am în vedere faptul că în octombrie 2019 Parlamentul European a organizat o Conferință la nivel înalt consacrată împlinirii a trei decenii decât Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite a adoptat Convenția cu privire la drepturile copilului. Document de care nu avem cunoștință că s-au disociat autoritățile din Germania.
Și nici nu cred că ar putea să o facă doar pentru a ascunde sub preș abuzurile comise împotriva familiei Furdui de către asemenea funcționari cu comportament de polițai din vremuri de tristă amintire cum sunt cei de la Jugendamt!