Partidul Socialist al premierului Pedro Sanchez (PSOE) a câştigat alegerile parlamentare anticipate desfăşurate duminică în Spania, obţinând 123 de locuri în Parlament, insuficiente, însă, pentru a avea majoritatea care să-i permită formarea guvernului. Concomitent, pentru prima oară de la sfârșitul dictaturii militare din anii ’70, un partid de extremă dreapta, ce se opune vehement independenței Cataloniei și concesiilor acordate separatiștilor basci, intră în Parlament.
Victoria PSOE nu este destul de categorică pentru a pune capăt incertitudinii politice care afectează Spania de mai mulţi ani. Partidul lui Sanchez mai are nevoie de cel puţin încă 53 de locuri pentru a forma noul executiv. PSOE a „înroşit” însă harta politică a țării, dominată până acum de albastrul conservatorilor din Partidul Popular (PP), socialiștii reuşind să se impună în regiuni unde nu câştigaseră de zeci de ani. Formațiunea politică a actualului premier a obţinut 123 de locuri în Parlament, aproape dublu faţă de PP, care a primit doar 66 de locuri. De altfel, PP de centru-dreapta este considerat marele perdant al acestor alegeri, în condițiile în care avusese 137 de mandate în legislativul precedent. Conservatorii conduseseră țara până în mai 2018, când au fost înlăturați de la putere în urma unei moţiuni de cenzură parlamentară. A fost momentul când Pedro Sanchez a câştigat în fața lui Mariano Rajoy, liderul din acel moment al PP, partid puternic afectat de corupţie. Sanchez a obținut atunci sprijinul altor grupări parlamentare de stânga, a susţinătorilor independenţei Cataloniei şi a naţionaliştilor basci pentru formarea majorității parlamentare necesare. În alegerile de duminică, pe poziția a treia s-a clasat formaţiunea de dreapta Ciudadanos, care se opune independenţei Cataloniei, cu 57 de locuri, iar pe locul patru se află formaţiunea de stânga Podemos, care a obţinut 35 de locuri în Parlament, urmată de partidul Vox, de extremă dreapta, cu 24 de locuri. Până acum, singura dată când extrema dreaptă a fost prezentă în Parlament a fost între 1979 şi 1982, printr-un singur deputat, Blas Pinar, reprezentantul nostalgicilor dictaturii lui Franco. Extrema dreaptă a intrat astfel în forţă în Parlamentul spaniol, în condițiile în care formațiunea Vox, constituită în 2013, obținuse 47.100 de sufragii la alegerile din 2016, iar duminică a adunat 2.676.000 de voturi. Vox se opune cu vehemență independenței Cataloniei și oricăror concesii acordate separatiștilor basci.
Matematică electorală
Deoarece rezultatele finale nu permit niciunui partid să formeze singur guvernul, o eventuală alianţă de stânga, naturală, formată din Partidul Socialist şi Podemos, ar aduna 158 de locuri, în timp ce o posibilă alianţă de dreapta, formată din Partidul Popular, Ciudadanos şi Vox ar deţine 147 de locuri. Astfel, pentru a rămâne la putere și a atinge majoritatea de 176 de locuri, Sanchez şi partidul său vor avea nevoie, pe lângă o eventuală alianţă cu Podemos, şi de susţinerea a cel puţin un partid separatist din Catalonia.
Prezenţa la vot a fost una ridicată, aproximativ 75,8% din cetăţenii cu drept de vot exprimându-şi opţiunea electorală, mai mulți cu 9% decât în scrutinul legislativ din 2016.
Premierul Pedro Sanchez este obligat să negocieze formula de guvern alături de separatiștii catalani