Distribuție: Maia Morgenstern, Dorina Păunescu, Darius Daradici, Nicolae Botezatu, Arabela Neazi, Nicolae Călugărița, Anka Levana, Lorena Luchian, Andrei Miercure, Neculai Predica, Mihai Prejban, Mircea Drîmbîreanu, Veaceslav Grosu, Viorica Predica, cu participarea E. S. domnul David Saranga, Ambasadorul Statului Israel în România
Hanoch Levin (1943-1999) a fost un dramaturg, poet, regizor de teatru și prozator israelian. Unul din principalii reprezentanți ai dramaturgiei și ai satirei ebraice din a doua jumătate a secolului XX, el a scris 63 piese de teatru, regizând 22 dintre ele.
Comediile sale satirice „întruchipau concepția sa chintesențială despre lume: în război «toți sunt învinși», aroganța celor oprimați deveniți ocupanți, nevoia inerentă de teritoriu a oamenilor, nevoia omenească de definiții și limite: «noi» și «ei», «învingători» și «învinși», orbirea omenească în fața proceselor sociale și istorice, obtuzitatea învingătorilor, fuga de răspundere a vinovaților, forțele definitorii ale dezastrului, ale memoriei, mai ales modul în care sunt comemorați morții - toate provenind dintr-o viziune lucidă, dacă nu profetică, și din geniul sau poetic.” (N.Yaari, Sh.Levy)
Deși centrul de greutate al creației sale a fost teatrul, Hanoch Levin s-a impus și ca un talentat autor de texte de cântece care au fost puse pe muzică de către Poldi Shatzman și alți compozitori.
Autor a două volume de povestiri: „Veșnicul bolnav și iubita” și „Om stând înapoia unei femei șezânde”, și al unui volum de versuri - „Viața celor morți”, Hanoch Levin a fost distins în anul 1994 cu prestigiosul premiu „Bialik”, acordat de municipalitatea din Tel Aviv pentru realizări semnificative în literatura ebraică.
NUNTĂ SAU ÎNMORMÂNTARE
Nu mai e niciun dubiu cu privire la faptul că Hanoch Levin a fost cel mai mare dramaturg al Israelului. Nu e niciun dubiu, bunăoară, nici cu privire la faptul că Levin rămâne, până în ziua de astăzi, unul dintre cei mai semnificativi și complecși artiști ai culturii ebraice. Opera sa totalizează douăzeci de volume publicate, incluzând o paletă largă de stiluri și de genuri: de la comedii și tragedii, la cabaret satiric, nuvele, precum și proză, versuri, cântec, schițe umoristice.
Levin s-a născut în sudul Tel Avivului în anul 1943, al doilea copil al unor părinți care au emigrat din Polonia în 1930. Și-a petrecut copilăria într-un apartament sărăcăcios. Tatăl său, un evreu pios, era proprietarul unei băcănii, luptându-se din greu pentru a-și întreține familia. Pe când avea doar 13 ani, Hanoch și-a pierdut tatăl, așa că a fost nevoit să muncească pentru a-și ajuta familia. Studiile și le-a finalizat la seral. A renunțat la stilul de viață religios la o vârstă fragedă, îndreptându-se către Universitatea din Tel Aviv după satisfacerea stagiului militar obligatoriu. În 1965, a publicat poezii în jurnale literare și cuplete umoristice pentru ziarul studențesc. Aceasta a marcat începutul unei activități literare prolifice, ce avea să continue până la moartea sa.
Pentru cei care nu sunt familiarizați cu opera lui Hanoch Levin, le facem o sugestie: gândiți-vă la el ca la o combinație de Eugen Ionescu, Teodor Mazilu, Trey Parker și Matt Stone. Ca la o întâlnire promiscuă, dar lucrativă, între „Undeva la Palilula” și „Asfalt tango.
Cât de departe pot merge niște părinți pentru a-și căsători fiica? Cât de mare este loialitatea unui fiu pentru mama sa? Ce primează în ciclul vieții? Începutul sau sfârșitul? Cum ne raportăm la ele? Fără putință de tăgadă, textul genial al lui Levin este pentru genul umoristic ceea ce este primăvara pentru cireși, în Japonia.
Vă așteptăm cu drag la Teatrul Evreiesc de Stat să aflați răspunsul la întrebările de mai sus!