Născut la 15 februarie 1851, la Hanul Conachi din Iaşi, ca primul dintre cei patru copii ai familiei unui judecător (Costache - descendent al unei vechi familii cu origini armeneşti), Spiru Haret a urmat primele clase acasă, apoi la şcoala din Dorohoi, iar din 28 aprilie 1860, pe când era elev în semestrul al II-lea al clasei a II-a primară, la Şcoala din Sărărie (Iaşi). În anul 1862, băiatul serios cu față smeadă și zâmbet rar era luat de o rudă-tutore la Bucureşti, unde termina clasele primare la şcoala „Cuibul cu barză”, azi Şcoala generală nr. 152, în condica acesteia fiind înscris drept „fiu de boeriu”. Între anii 1862 și 1869, Spiru frecventează studiile liceale, ca bursier, la Liceul „Sf. Sava”, absolvind, cu succes, Bacalaureatul. Și-a continuat studiile la Facultatea de Știinţe a Universităţii din Bucureşti, unde în 1874 a obţinut licenţa în matematici. Va pleca apoi în Franța, la Paris, unde-şi va dubla diplomele de specialist în matematică și fizică. Tot pe Sena, la Sorbona, Spiru Haret și-a susținut teza „Sur l’invariabilite des grands axes des orbites planetaires” („Despre invariabilitatea axelor mari ale orbitelor planetare”), adjudecându-și doctoratul în matematici şi devenind astfel primul român doctor în matematici la prestigioasa universitate.
Academician la 28 de ani
De remarcat că teza sa a iscat rumoare în lumea ştiinţifică a epocii, deoarece a propus elemente neaşteptate, de mare noutate, într-o problemă care făcuse obiectul cercetărilor celor mai mari matematicieni şi mecanicieni europeni, precum francezii Laplace şi Poisson. Presa vremii, în frunte cu reviste de specialitate ca „Bulletin des sciences mathématiques” și „Annalles de l’observatoire de Paris”, i-a adus elogii, iar în ţară a fost primit ca un erou. Între anii 1878 și 1910, Spiru Haret a îndeplinit funcția de profesor suplinitor la Gimnaziul „Mihai Bravul”, apoi pe cea de profesor de mecanică raţională, algebră şi geometrie analitică la Catedra de Mecanică Raţională de la Facultatea de Știinţe din Bucureşti. Încă din 1879, Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii a apelat la experienţa sa. Așa a ajuns tânărul Haret să inspecteze şcoli, să analizeze, să corecteze, să conducă diverse comisii de examinare. La 3 iulie 1879 - la 28 de ani, așadar - devena deja membru corespondent, iar de la 31 martie 1892, membru titular al Academiei Române, fiindu-i recunoscută astfel contribuţia la dezvoltarea învăţământului.
Trei mandate de ministru
Nu împlinise încă 30 de ani când s-a implicat în viaţa politică a ţării, devenind membru al Partidului Naţional Liberal. Preocupat în continuare de reforme menite să îmbunătățească învăţământul românesc, Spiru a onorat funcțiile de inspector general al şcolilor, secretar general al Ministerului Instrucţiunii Publice și ministru al Instrucţiunii Publice şi Cultelor în trei mandate (31 martie 1897-11 aprilie 1899, 14 februarie 1901-22 decembrie 1904 și 12 martie 1907-29 decembrie 1910). Din poziţia de ministru, Spiru Haret a reorganizat pur și simplu învăţământul de toate gradele, introducând, în premieră pentru România, obligativitatea învățământului primar și aceleași programe școlare la sate și la orașe. A dat credit meseriilor și practicilor agricole în mediul rural, dar și educației fizice și muzicale.
A creat 1.700 de posturi de învăţători
Nici cadrele didactice n-au fost lăsate la mâna sorții, Spiru Haret fiind acela care a reorganizat şcolile normale care pregăteau învăţători, înfiinţând pentru aceştia „Biblioteca pedagogică” (1897). După crearea grădinițelor pentru copii, neobositul ministru a conceput, împreună cu Constantin Dumitrescu-Iaşi, „Legea învăţământului secundar şi superior”, instituind astfel cele trei secţiuni ale claselor V-VIII - clasică, modernă şi reală -, iar în anul 1905 a fondat „Revista Generală a Învăţământului”. Par realizări fantasmagorice pentru un ministru din zilele noastre, nu? Dar ce ziceți de următoarele cifre? Pe parcursul mandatelor sale, Spiru Haret a ridicat din temelii 2.343 de şcoli, a creat 1.700 de posturi de învăţători, iar numărul elevilor înscrişi în scolile elementare a crescut de la 300.000 la 600.000!
Un erudit desăvârșit
Spiru Haret n-a fost activ doar în politică. El a publicat numeroase lucrări științifice, precum „Curs de trigonometrie” (1886), „Aritmetică elementară” şi „Aritmetică practică” (1888), „Despre acceleraţiunea seculară a mişcării medii a Lunii” (1888), „Chestiuni de învăţământ” (1897), „Activitatea extraşcolară a învăţătorilor” (1908), „Mecanica socială” (1910) ori „Pata cea mare roşie de pe planeta Jupiter” (1912). Un erudit desăvârșit!
Fântâna lui Brâncuși
Un episod mai puțin cunoscut în legătură cu Spiru Haret, împărtășit de regretatul istoric Ion Bulei: „Constantin Brâncuşi l-a cunoscut personal pe Spiru Haret și fiind solicitat să facă o machetă pentru statuia acestuia, a prezentat o simplă fântână. Pentru el, aşa fusese Haret, un izvor de apă vie. Aşa a fost, într-adevăr, pentru naţia lui: un izvor dătător de viaţă”.
Crezul unui tată al patriei
„Cea dintâiu datorie a şcoalei, care trece înaintea orcărei alteia, este de a forma buni cetăţeni şi cea dintâiu condiţie pentru a fi cineva bun cetăţean este de a-şi iubi ţara fără rezervă, de a avea o încredere nemărginită într-însa şi în viitorul ei. Toată activitatea şi toată îngrijirea celor însărcinaţi cu educaţia tinerimii acolo trebuie să tindă” - crezul lui Spiru Haret despre rostul şcolii, rezumat într-o Circulară din aprilie 1897, adresată conducătorilor de școli.
Veșnică recunoștință (în variantă dâmbovițeană)
Românii i-au fost atât de recunoscători lui Spiru Haret, încât după moartea prematură a acestuia, în 1912, casa în care a locuit în București (pe strada Gheorghe Manu) - muzeu în anii 1940, naționalizată după război, transferată în proprietatea Ministerului Culturii, apoi în cea a Ministerului Educației - a fost lăsată de izbeliște (după 1989). De altfel, imobilul a fost devastat în anii ‘90 de hoarde de boschetari - strategie tipică în epocă prin care rechinii imobiliari scăpau de casele-monument pentru a face loc proiectelor lor hrăpărețe. În 2014, după o restaurare a fațadei - lucrare executată de ochii lumii -, cea mai mare parte a casei lui Spiru Haret a fost pur și simplu pulverizată cu buldozerele, în locul ei fiind ridicat un bloc cu șapte etaje. Halal mod de a păstra memoria unui loc sfânt.
110 ani se împlinesc pe 17 decembrie 2022 de la moartea lui Spiru Haret
Admis la cursurile Liceului „Sfântul Sava” din București grație unei burse școlare, Spiru Haret avea să petreacă cinci ani din șapte la căminul unde i se repartizase o cămăruță modestă
2.343 de şcoli a construit Spiru Haret în timpul celor trei mandate de ministru al Învățământului
Numărul elevilor înscrişi în scolile elementare a crescut de la 300.000 la 600.000 în perioada în care Spiru Haret a condus destinele educației românești
Fiţi harnici, oneşti, devotaţi binelui public și mai presus de toate iubiţi-vă sfânta patrie”, Spiru Haret
Plec din viaţă cu mulţumirea că nu am pierdut vremea şi că mi-am îndeplinit datoriile atât pe cât puteam să mi le îndeplinesc în împrejurările în care am trăit şi în marginea puterilor mele fizice şi intelectuale”, Spiru Haret
Spiru Haret a murit la 17 decembrie 1912, la Bucureşti, la vârsta de 61 de ani