Degeaba aflăm că României i s-a furat pur și simplu cea mai veche și cunoscută stațiune balneoclimaterică, dacă statul nu va putea recupera măcar o parte din pagubă. Războiul pentru recuperarea patrimoniului din celebra stațiune Băile Herculane, declarat acum de procurori, este abia la început, de fapt. Rechizitoriului întocmit de DIICOT are 442 de pagini în care e descris, cu lux de amănunte, jaful de peste două decenii, însă pentru a nu rămâne doar o simplă consemnare, mai e nevoie și de acțiuni foarte bine gândite și puse în aplicare, până nu se prescriu toate faptele celor 35 de inculpați acuzați pentru zeci de infracțiuni.
În România s-a discutat foarte mult despre grupul infracțional organizat care a distrus stațiunea Herculane, începând cu anul 2007, însă abia acum a ajuns să se judece pe fond dosarul acestui jaf. DIICOT a găsit vinovații, care vor fi judecați pentru constituire de grup infracțional organizat, abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave, delapidare cu consecințe deosebit de grave, sustragere de sub sechestru, violare de domiciliu, distrugere, șantaj și alte fapte penale.
Problema e că în instanța de judecată s-ar putea constata că multe dintre aceste fapte s-au prescris, așa cum s-a întâmplat, chiar recent, cu alte personaje și infracțiuni devenite celebre. Singura șansă a României ar fi să-și recupereze măcar o parte din pagubă, într-un proces civil, nu în penal. Chiar dacă vinovații nu vor ajunge după gratii, există șanse de recuperare a hotelurilor care au ajuns în stadiu foarte avansat de degradare. Dar nu este simplu.
E nevoie de un avocat abil
„Important este să se recupereze activele. Prescripția în civil e de trei ani și curge de la momentul la care s-a știut sau trebuia să se știe despre fapte și făptuitori. Un avocat abil ar putea întoarce totul în favoarea statului, demonstrând că doar acum începe prescripția, însă acolo sunt foarte multe insolvențe. Activele vândute în insolvență nu se mai pot întoarce la stat. Toate falimentele ar trebui să fie consolidate (conexate) la un singur judecător și un singur lichidator, apoi să fie lichidat la cele mai rapide prețuri, pentru a se mai putea recupera activele înstrăinate fraudulos. E nevoie de acțiuni în răspundere contra administratorilor și acționarilor, acțiuni penale pentru bancrută frauduloasă”, a explicat, pentru Jurnalul, avocatul Gheorghe Piperea.
Depinde de statul român cum va reuși să-și facă dreptate în instanță. Vestea proastă este că aproape toate procesele statului au fost pierdute, în ultimii 30 de ani. Același lucru s-ar putea întâmpla și într-o eventuală încercare de recuperare a hotelurilor jefuite la Herculane.
Distrusă cu zahărul statului
Cercetarea procurorilor începe cu anul 2007, urmărind persoanele și activitățile timp de un deceniu: „În perioada 2007 - 2016, a fost constituit și a acționat un grup infracțional organizat cu scopul de a decapitaliza o societate comercială din orașul Băile Herculane, prin scoaterea activelor/bunurilor din patrimoniul acesteia în dauna creditorilor reali și, totodată, însușirea în folosul membrilor grupului a sumelor de bani obținute. Societatea din Băile Herculane deținea în anul 2001, dată la care a fost privatizată, aproximativ 50 de imobile în stațiune, imobile care reprezentau cele mai importante hoteluri, restaurante și ștranduri termale din stațiune. De asemenea, aceasta deținea licență de exploatare a apelor termale, fiind singurul furnizor pentru celelalte hoteluri și pensiuni funcționale din stațiune”, se menționează în rechizitoriul DIICOT.
La această fraudă au participat mulți oameni de afaceri și politicieni din tot spectrul politic. Unul dintre principalii vinovați identificați de procurori este Iosif Armaș, fost deputat PSD, președinte al Consiliului de Administrație al Hercules SA, acționar majoritar la SC Argirom Internațional SA - acestea fiind principalele firme implicate în dosarul gestionat de DIICOT.
Acesta a cumpărat acțiuni de la statul român, în anul 2001, folosind bani tot de la statul român. Pur și simplu a dat la schimb 5,4 milioane de kilograme de zahăr, care nu era al lui. Zahărul provenea din depozitele Administrației Naționale a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale, unde ar fi trebuit să se întoarcă în maximum 6 luni. Iosif Armaș a vândut zahărul, a cumpărat hotelurile de la Herculane, dar nu a mai dat zahărul înapoi statului.
Prejudiciul calculat de procurori se ridică la 43 de milioane de lei, însă se adaugă două decenii în care stațiunea a fost ținută în paragină, precum și degradarea clădirilor monument istoric, foarte greu de reabilitat, fiind acum în stadiu avansat de degradare.
Trucurile cu împrumuturi fictive, dar executorii
Pe lista vinovaților găsiți de procurori mai sunt fostul deputat Ion Tabugan, Monica Mihu, fosta soție a lui Remus Borza - la rândul lui fost deputat PNL și consilier al premierului Nicolae Ciucă. De asemenea, Mihail Cionca, fost președinte PRM Băile Herculane, și Ilie Iova, fost viceprimar al Caransebeşului şi vicepreşedinte al Consiliului Județean Caraş-Severin.
Compania care a stat la baza primei fraude a intrat apoi în insolvență, iar grupul infracțional organizat care a comis faptele a mers mai departe, printr-un nou mecanism, pentru a pune mâna și pe activele acestei companii. Astfel, firma a făcut o serie de împrumuturi, de la „oamenii de casă”, persoane fizice: fiul directorului general, soția directorului economic, contabila societății și alții. S-au împrumutat fictiv sume mici de bani, dar au fost semnate contracte de împrumut între persoanele fizice și companie, fiind incluse dobânzi anuale mult mai mari decât cele ale băncilor, contractele constituind titluri executorii.
Prin acest mecanism, firma nu mai restituia sumele împrumutate fictiv, iar astfel au fost scoase la executare silită hotelurile - adică activele obținute fraudulos de compania falimentară, care le furase de la statul român, cu ajutorul primului mecanism fraudulos. În total au fost scoase 22 de imobile din patrimoniul companiei și două licențe privind exploatarea apelor termominerale, care au ajuns la grupul infracțional organizat, conform descrierii făcute de procurori în rechizitoriu.
Au vândut și bunurile sub sechestru
Deși fraudele au fost comentate de mass-media, Băile Herculane au fost lăsate pe mâna jefuitorilor, iar dosarul este abia acum judecat. O primă acțiune a procurorilor DIICOT a fost în anul 2016, când s-au făcut și primele arestări, dar restul grupului infracțional și-a continuat acțiunile, nestingherit.
Aceștia au reușit să vândă, după anul 2016, bunurile pe care procurorii DIICOT puseseră deja sechestru asigurător, dar la tranzacțiile imobiliare au fost folosite documente antedatate. Și pentru acestea s-a calculat un prejudiciu de peste 123 de milioane de lei.
Deși dosarul DIICOT era complet, după 2016, instanțele de judecată au întârziat foarte mult pedepsirea vinovaților și recuperarea activelor statului. Anul trecut, acest dosar a ajuns pe rolul Curții de Apel Timișoara, iar instanța a dispus retrimiterea lui pentru refacerea anchetei. Abia acum, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis contestația făcută de DIICOT la această decizie, trecându-se astfel la judecarea pe fond a dosarului.
În acest moment se așteaptă condamnarea definitivă a vinovaților și recuperarea prejudiciului. Însă abia de acum încep problemele, pentru că s-ar putea constata că faptele penale s-au prescris, deci nu mai intră nimeni la pușcărie. Mai mult, prejudiciul ar putea să nu fie recuperat, dacă grupul infracțional organizat mai are și alți ași în mânecă, după ce a demonstrat în câte feluri se poate jefui statul român, cu trucuri simple
Renovarea costă peste 1 miliard de euro
Chiar dacă, în cel mai optimist scenariu, s-ar recupera cele 22 de clădiri de patrimoniu din centrul istoric al stațiunii Herculane, costurile reabilitării lor ar fi uriașe. De exemplu, pentru a renova o clădire monument istoric cu amprentă de numai 250 de metri pătrați și două etaje, aflată într-un stadiu mediu de degradare, este nevoie de circa 3,5 milioane de euro. Hotelurile care sunt acum în paragină în stațiunea Herculane au nevoie, fiecare, de cel puțin 50 de milioane de euro, conform calculelor făcute de o firmă care se ocupă cu astfel de lucrări de reabilitare.
„Este nevoie de expertiză tehnică, de obținerea tuturor avizelor pentru reabilitare, de consolidare, de proiect tehnic, de materiale speciale, în funcție de rezultatele expertizei și de perioada în care a fost ridicată fiecare clădire istorică. Toate acestea costă mult mai mult decât reabilitarea unei clădiri care nu este de patrimoniu”, spune unul dintre specialiștii companiei. Se adaugă decorațiunile, pentru care nu se poate face nici măcar o estimare, în acest moment. În total, statul ar mai trebui să investească peste 1 miliard de euro doar în renovare.
Astfel, în cel mai optimist scenariu, dacă măcar acum s-ar putea opri jaful de la Herculane, mai important decât pedepsirea vinovaților ar fi să se recupereze acele clădiri și să se poată reface, pentru a fi redate circuitului turistic.
În centrul istoric al stațiunii Herculane a funcționat doar Hotelul Ferdinand, renovat după 2007, iar în ultimii patru ani au început să fie redate circuitului turistic alte câteva imobile pe care le-au reabilitat, din banii lor, actualii proprietari. Unele dintre acestea fac obiectul fraudei, iar asta va îngreuna și mai mult misiunea statului de a readuce la viață stațiunea, dacă în urma procesului se va constata că singurele clădiri funcționale de acum ar trebui să facă obiectul unui nou proces, de această dată între statul român și cei care au cumpărat de bună credință de la grupul infracțional organizat. O astfel de acțiune ar degrada și mai mult stațiunea.
La Herculane a funcționat, din 2007 până acum, partea nouă a stațiunii, cu hotelurile construite în regimul comunist, în timp ce partea istorică s-a degradat de la un an la altul.