Purtătorul de cuvânt al Consiliului Național de Securitate, John Kirby, a declarat: "Forțele militare americane au lovit peste 85 de ținte la șapte locații utilizate de Corpul Gardienilor Revoluției Islamice din Iran și de grupurile militante pe care le sponsorizează. Trei dintre aceste locații se află în Irak. Patru dintre ele se află în Siria”.
"Numeroase avioane, inclusiv bombardiere B-1, trimise din Statele Unite, au fost implicate în această operațiune, trăgând peste 125 de muniții ghidate de precizie în decurs de aproximativ 30 de minute".
Facilitățile vizate au inclus centre de comandă și control, precum și clădiri de cartier general și centre de informații, instalații de depozitare a rachetelor, dronelor și facilități logistice. Aceste ținte au fost selectate cu atenție pentru a evita victimele civile și pe baza unor dovezi clare și incontestabile că au avut legătură cu atacurile asupra personalului american din regiune, conform Sky News.
"Departamentul Apărării se află în primele etape de evaluare a pagubelor provocate de luptă, dar credem că loviturile au fost un succes".
Potrivit lui John Kirby, Casa Albă nu știe câți militanți au fost uciși sau răniți, dar avioanele americane sunt acum în afara oricărui pericol.
America nu a informat Irakul cu privire la atacuri înainte ca acestea să fie efectuate, a declarat dl Kirby.
El a subliniat că SUA nu caută un război cu Iranul și a spus că nu a existat nicio comunicare cu această țară de duminică, când trei membri ai serviciilor americane au fost uciși în Iordania.
Ce opțiuni avea SUA pentru a răspunde la atacul Iordaniei?
Președintele Joe Biden promisese un răspuns puternic la atacul mortal de duminică asupra unei baze militare americane din Iordania. Însă provocarea pentru SUA a fost să găsească echilibrul potrivit între descurajare și escaladare.
Conform BBC, dacă nu acționează decisiv, riscă să trimită un mesaj de slăbiciune care nu va face decât să încurajeze alte atacuri. Acționând cu prea multă putere, ar putea declanșa un răspuns de escaladare din partea Iranului și a aliaților săi. SUA ar fi avut deja la dispoziție o serie de opțiuni militare din care să aleagă.
Acestea au fost elaborate de Departamentul american al Apărării cu contribuția serviciilor de informații de la CIA și de la Agenția Națională de Securitate. Acestea sunt apoi prezentate Consiliului Național de Securitate al SUA și factorilor de decizie politică, iar președintele ia decizia finală și semnează pentru cursul ales.
Prima opțiune - pe care se pare că SUA a ales-o - a fost aceea de a lovi bazele și comandanții aliați ai Iranului.
A doua opțiune era atacarea Iranului, ceea ce ar fi însemnat o escaladare masivă.
O altă alternativă ar fi fost urmărirea comandanților de rang înalt ai IRGC din Irak sau Siria. Există un precedent în acest sens, cel mai notabil fiind cel de acum patru ani, când președintele de atunci Donald Trump a ordonat un atac cu dronă care l-a ucis pe comandantul Forței Quds a IRGC Qassim Suleimani în Bagdad în 2020. Dar și acest lucru ar fi văzut ca o escaladare și ar fi putut declanșa un răspuns periculos din partea Teheranului.
O altă opțiune ar fi fost să nu răspundă, în condițiile în care există persoane din cadrul establishment-ului american care susțin că, având în vedere tensiunile actuale din Orientul Mijlociu, ar fi iresponsabil din partea Washingtonului să lovească țintele iraniene acum, mai ales într-un an electoral.
(sursa: Mediafax)