Combinația între satele tradiționale izolate și posibilitățile multiple de a petrece foarte mult timp în natură este ideală, în această perioadă în care revin restricțiile. Turism se poate face și în grupuri mici, iar pentru drumeții, pentru vizitarea cetăților medievale din centrul țării sau a satelor transilvane, pline de oferte culturale, nu este nevoie de excursii organizate pentru un număr mare de oameni. În această zonă nu există hoteluri, restaurante cu un număr mare de locuri sau alte spații care s-ar putea aglomera. Mulți sunt atrași și de traseele pentru biciclete. O pistă de peste 80 de kilometri lungime, între Viscri și Sighișoara, poate fi parcursă integral sau pe porțiuni, nu doar în timpul concursurilor care au făcut celebră această zonă deluroasă, ci și individual sau în grupuri mici.
Cei care își doresc excursii și vacanțe sigure, în această perioadă, pot alege zonele agroturistice unde distanțarea între turiști este asigurată mai ales de amplasarea pe orizontală a spațiilor de cazare și de ariile foarte extinse pe care se pot deplasa, în drumeții sau cu bicicletele. Pistele pentru bicicliști trec prin sate, păduri și arii nepopulate. Pensiunile agroturistice din această zonă oferă și ele posibilitatea păstrării distanței între persoane. Chiar dacă în zonă ajung mulți turiști, nu se strâng în același punct, tocmai pentru că fiecare își poate alege locurile pe care le vizitează. Și obiectivele turistice din această zonă, respectiv Cetatea Saschiz și mănăstirea fortificată de la Viscri, sunt la fel de izolate, astfel încât nu sunt niciodată luate cu asalt de vizitatori. Cetățile medievale și bisericile fortificate din centrul României sunt prinse într-un circuit unic în Europa și în lume. De la Cetatea Sighișoarei la Râșnov, Rupea, Saschiz, până spre sud, la Feldioara, doar vizitarea acestora și a bisericilor fortificate din aceeași zonă se poate transforma în cea mai frumoasă excursie sau vacanță, iar toamna, lumina îi ajută pe fotografi să obțină cele mai frumoase imagini, aici.
Meşendorf 65, cea mai cunoscută gospodărie
Alt avantaj al acestei regiuni în care parcă ne-am întoarce în timp sunt punctele gastronomice locale. Au devenit deja atracțiile zonelor rurale preferate de turiști în această perioadă. Un astfel de concept a fost implementat cu mare succes în satul Meşendorf: un punct gastronomic local unde se pot face degustări de brânză maturată. Povestea punctului gastronomic local de pe harta turistică a Europei a-nceput acum câțiva ani. Soții Oana şi Adrian Udrea au lăsat Capitala și posturile importante pe care le aveau ca funcționari la bancă, pentru a deschide ceea ce astăzi a devenit cel mai atractiv punct gastronomic local, la Meşendorf, un sat din județul Brașov, foarte aproape de Saschiz. În foarte scurt timp, Meşendorf 65 a devenit brand reconoscut pe plan internațional, frecventat de mii de turiști români și străini, anual. Iar un curs de preparat brânză maturată i-a transformat pe cei doi în producători locali de succes, care au transformat o simplă gospodărie în destinație turistică. O mare contribuție la succesul lor a avut-o și traseul de biciclete care leagă Sighișoara de Viscri și trece... prin bucătăria lor. Meşendorf 65 este acum un business de succes, căutat pentru „brunch-urile” organizate, un punct gastronomic local unde Oana prepară şi serveşte mese pentru turiştii care vor să guste din cultura săsească specifică zonei, iar soțul ei este responsabil cu prepararea brânzeturilor maturate.
Punctul gastronomic local nu e nici restaurant, nici fast-food
Meşendorf este unul dintre satele din Transilvania care formează regiunea denumită şi Ţara Ovăzului sau Haferland, întrucât localnicii obişnuiau să cultive cu precădere ovăz, favorizat de climatul mai aspru. Alături de alte sate, precum Viscri, Saschiz sau Criţ, Meşendorf a devenit o destinaţie de neratat pentru cei care sunt atrași de această zonă. Ceea ce trebuie să înțeleagă turiștii care vor să facă degustări de brânzeturi și să încerce preparatele culinare de la punctele gastronomice locale este faptul că acestea nu sunt restaurante sau fast-food-uri. Regulile acestora sunt altele: gătește o singură familie, nu există o echipă de bucătari și de ospătari, deci nu se poate servi cu aceeași rapiditate ca la un restaurant și nici nu există un meniu cu multe preparate. Tocmai de aceea, este nevoie de rezervare, făcută măcar cu o zi înainte, dar și de foarte multă răbdare, pentru că mai importantă este atmosfera de gospodărie rurală și calitatea preparatelor, gătite cu ingrediente proaspete și ecologice.
Cavalerii teutoni ne-au cucerit, dar au și construit...
În aceeași zonă, mai spre sud, Cetatea Feldioara spune povestea începutului istoriei medievale a Transilvaniei. Feldioara este o cetate a Cavalerilor Teutoni, este una dintre atracțiile turistice care au apărut recent pe harta României. Cetatea Feldioara – Marienburg este situată foarte aproape de Brașov. După reabilitarea cetăților Râșnov și Rupea, Feldioara a completat frumosul circuit al obiectivelor medievale din Transilvania. Și biserica medievală fortificată din vecinătatea cetății este un monument fabulos, care atrage mii de vizitatori, anual. Biserica fortificată de la Feldioara este și una dintre cele în care se mai cântă la orgă, singura rămasă în această zonă, după ce s-a prăbușit cea de la Rotbav. Cu aceste puncte de atracție, Feldioara a renăscut, după mult timp de absență din preferințele turiștilor. Istoria Medievală a Feldioarei a început în jurul anului 1150, dar nu aici, în Cetate, ci în apropierea Bisericii Evanghelice. Acolo s-a așezat prima dată o comunitate de oaspeți germani, iar ei au pus bazele Feldioarei. Astfel, Marienburg este cea mai veche așezare înființată de coloniști în Țara Bârsei. Dar Feldioara a intrat în istorie mai târziu, în anul 1211, atunci când a fost donată cavalerilor teutoni, cei care au primit Țara Bârsei și și-au fixat reședința aici. De la ei moștenim numele german al Feldioarei – Marienburg.
Ultima cetate restaurată în Transilvania
Cetatea Feldioara a fost construită în secolul al XIII-lea, fiind cea mai importantă fortificație ridicată de cavalerii teutoni în Transilvania - Țara Bârsei. Până în anul 2012 a fost doar o ruină, dar a fost restaurată în totalitate, în perioada anilor 2012 - 2017. Denumirea în maghiară a localității este „Föld-Vár”, cu semnificația de „cetate de pământ”, iar în germană, Marienburg, adică „Cetatea Mariei”, Fecioara Maria fiind patroana Ordinului cavalerilor teutoni. Cetatea a fost distrusă în anul 1430, de turci, dar și de Vlad Țepeș, în campania din 1457, locuitorii refăcând-o în același an. Zidul de incintă din partea de sud a fost probabil distrus după bătălia de la Feldioara de oștile lui Petru Rareș prin vornicul Nicoară Grozav. Pe zidăria turnului dinspre nord există scrijelit anul 1657, dar nu se știe dacă inscripția este datorată construirii turnului sau a unei renovări. Proiectul de restaurare a început în anul 2012 și s-au restaurat toate zidurile de incintă, toate turnurile din nord, sud, est, vest, precum și zidul Zwinger de protecție. Toate fortificațiile inițiale, de pe vremea teutonilor, au fost conservate în întregime.
Povestea reinventării satului Angofa
În timp ce mulți români cred că turism se poate face doar acolo unde există infrastructură rutieră și de cazare, sașii din Transilvania se bucură deja de vizite din partea a mii de străini, în fiecare an. Ingredientele rețetei succesului sunt tradiționale: voință și acțiune. Cu specific german, dar coordonare britanică, în mare parte, satele sașilor renasc, unul după altul, punându-și în valoare tot ce au mai bun, de la biserici fortificate până la noile puncte gastronomice locale. Turiștii străini sunt foarte încântați de ofertă, pentru că sunt mereu în căutare de experiențe noi, de oameni primitori, de tradiții autentice și mai ales de natură, cu biodiversitatea caracteristică multor zone din România. Angofa este un punct de atracție pentru mii de turiști străini, anual. Din martie 2020 nu au mai putut veni toți cei care-și doreau, din cauza restricțiilor impuse în pandemie, însă numărul lor doar s-a diminuat, temporar. Continuă să vină în România, într-un sat din care a rămas doar o casă. De fapt, este clădirea care a găzduit școala din satul de lângă Sighișoara, rămasă astăzi fără curent electric și fără alimentare cu apă, după ce niciuna dintre cele 87 de case din localitate nu a mai fost în picioare. Dar destinul tragic al satului părăsit și culcat la pământ de timp pare a-i fi acum prielnic, pentru a deveni o atracție pe harta internațională a turismului. Chiar dacă vin să stea în cort, iubitorii de natură care ajung la Angofa aleg această zonă tocmai pentru că este sălbatică. Drumul neasfaltat obligă la safari, iar lipsa utilităților îi ajută se se deconecteze de viața cotidiană. Puțini români au aflat secretul acestui loc, unde singura clădire rămasă a fost renovată și transformată în centru educațional, de Fundația Adept Transilvania, în colaborare cu o organizație internațională care salvează zonele cu natură sălbatică. Turiștii străini sunt atrași de frumusețea naturii sălbatice de la Angofa, la fel ca și de cetatea Sighișoarei, aflată în imediata vecinătate. Lipsa drumului asfaltat s-a transformat în avantaj, iar acum se face safari pe dealurile din vecinătatea Sighișoarei.