Mult discutata și dezbinatoarea OUG 114 taxează în forma ei inițială active bancare, cifra de afaceri a companiilor din energie, activități din telecom. Evident că aceste taxe noi sunt impuse pentru a asigura cu resurse cheltuieli prevăzute în buget. Ministrul Finanțelor a declarat că banii care ar veni din taxarea băncilor prea lacome nu sunt prinși în bugetul pe 2019, deci măsura respectivă din OUG ar fi un fel de „bau-bau”, ca să-i facă pe bancheri să reducă dobânzile la creditare. Până la o formă corectată de aplicare a ordonanței mai este ceva timp de așteptat, negocierile politice și dezbaterile din Parlament fiind un prilej de arătat cine e „cel mai patriot” din țară. Apropierea alegerilor europarlamentare dă o presiune în plus confruntării pe conținutul OUG 114, care a pornit brusc înainte de Crăciun și va fi amortizată înainte de Paște. Așa cum anticipam, ca soluție care să împace și capra, și varza, taxele se vor aplica la final de trimestru și vor fi apoi corectate substanțial. Anunțul premierului Viorica Dăncilă lasă deschisă această cale.
Când bugetul nu se „închide”, în discuție apare lupta cu frauda și evaziunea fiscală. Viziunea populistă consideră că eliminarea fraudei fiscale poate asigura fondurile necesare pentru demararea unor noi proiecte finanțate de la buget. Nu o dată auzim câte autostrăzi și spitale se puteau construi dacă statul colecta toate taxele și impozitele preconizate. Mai mult, ideile de taxare suplimentară a bogăției sunt avansate ca o rezolvare a problemei sărăciei. Datele „exacte” ale fraudei și evaziunii sunt prezentate de tot felul de rapoarte, evaluări ale UE plasând economia „gri” din România la circa 37 la sută din PIB. Există o evaziune acoperită de lege, care permite folosirea „optimizării fiscale” prin exportarea profiturilor în paradisurile fiscale sau a taxării multinaționalelor în altă țară decât locul producerii profitului. Scandalurile „Panama papers” și taxarea giganților IT (GAFA-Google, Amazon, Facebook, Apple) duc spre limitarea acestor optimizări. Frauda fiscală în forma calificată se concentrează la sustragerea de la plata TVA sau plantarea infracțiunii pe mecanismul intracomunitar al plății TVA, folosind metoda carusel, cu ruperea lanțului între două țări cu o firmă „fantomă”. Creșterea gradului de colectare prin „strângerea șurubului” de către pletora de instituții și organe de control va fi însă rapid amendată politic de opoziția zgomotoasă ca un exces de putere sau abuz de drept într-o țară în care aplicarea legii este relativă și puțin apreciată. Ca atare, este mai simplu să ceri repatrierea aurului din rezerva internațională și să bați toba pe ROBOR.