Preparate care, la prima vedere, par puțin ciudate, dar despre care se spune că au un gust ce merită testat. Potrivit cumvaplace.ro, unele sunt exotice, altele ceva mai aproape de cultura noastră, dar ce au în comun este că ori le iubești, ori le detești, nu prea există cale de mijloc.
Oare pe câte dintre acestea le-ați încercat deja? Pentru măcar unul dintre acestea putem băga mâna în foc, deși s-ar putea să fie cel puțin trei!
Oul de un secol / mileniu vine din China
OK, nu are nici un secol, nici un mileniu, dar nici proaspăt nu este. După ce a fost conservat timp de câteva luni într-un amestec de clei, cenușă și var nestins, gălbenușul devine verde închis sau chiar negru și se înmoaie, în timp ce albul se transformă într-un fel de jeleu translucid maro închis. Se pare că miroase puternic a sulf și amoniac, dar are gust ca un ou fiert.
Ochi de ton, în Japonia
Nu arată deloc apetisant, dar se spune că seamănă la gust destul de mult cu calamarul sau caracatița. Totuși, sunt exact ceea ce le spune numele, ochi de pește, mai exact ton.
Supă din cuib de pasăre – Asia
Aşa-numita „supă din cuiburi de rândunele” este făcută din cuiburile a două specii de păsări asiatice. Acestea îşi construiesc cuiburile din filamente de salivă, care se întăresc în contact cu aerul. Un kilogram de astfel de cuiburi costă în jur de 2000 dolari. Totuşi, cererea este enormă, iar întreprinzătorii pun la punct metode noi de a spori producţia.
Supă de broască țestoasă– în China, Singapore sau în Statele Unite
În multe zone, supa de broască țestoasă este ilegală și bine că e așa, deoarece multe specii sunt amenințate de dispariție și, prin urmare, pescuitul lor este interzis. Dar pentru unii rămâne o delicatesă.
Ouă murate – Marea Britanie
Sunt exact cum le spune numele, ouă fierte și murate, des întâlnite în pub-urile din Marea Britanie. Nu e de mirare că ouăle, în general, sunt asociate cu băutura, pentru că albumina ajută procesele ficatului. Este motivul pentru care, dacă suntem mahmuri, tindem să mâncăm bacon, ouă sau brânză. Organismul știe de ce are nevoie pentru recuperare!
Burtă
La noi de vită, dar sunt locuri în lume unde poate fi burta provenită de la alte animale. Știm cu toții cum arată ciorba de burtă, iar unii se jură că nu pot sub nicio formă să o guste. Ce-i drept, textura nu te îmbie, te duce cu gândul la cauciuc, dar același lucru se întâmplă și cu inelele de calamar, iar pe acelea le mănâncă. În rest, ciorba de burtă este o nebunie. Dacă treci de aspect și mai ales dacă nu te simți foarte încrezător să o prepari singur acasă. Până nu deveniți fani împătimiți, alegeți să o mâncați doar la restaurant!
Creier (de porc sau de vită)
Creierul pane nu e agreat de oricine, chiar am putea spune că mai degrabă nu l-am alege din meniu. Este o mâncare grea, foarte consistentă, de aceea îl vedeți aproape tot timpul alături de jumătăți de lămâie. Dar se știe că organele de animale sunt bogate și în minerale, fier, potasiu seleniu ori fosfor, așadar nu e de mirare că sunt recomandate. Dar, grijă mare! Mâncați încet, altfel riscați să vi se facă rău.
Haggis – Scoția
Preparatele din organe se regăsesc în multe bucătării ale lumii, dar probabil că acesta este cel mai apropiat de drobul nostru. Este inclusiv gătit în prapure și am putea spune că nu e foarte apetisant la prima vedere, dar cine mănâncă drob, îl poate încerca cu încredere!
Black Pudding
Sângeretele nostru e cel mai aproape de Black Pudding sau Blood Sausage și apare în meniuri de pe întreg globul, fără îndoială, deși nu am crede la prima vedere. Dar îl regăsim în Africa, pe ambele continente americane, în Asia și Europa deopotrivă. Practic, sângele animalului sacrificat este folosit ca agent de îngroșare pentru cârnații produși. Dacă e doar budincă, sângele se gătește, ca un sos, cu amidon de porumb pentru a-i da consistență. Nu arată prea bine, dar rămâne în meniul multor pub-uri sau la noi, la tăiatul porcului. Unii chiar îl apreciază!
Melci – Escargots à la Bourguignonne – Franța
Melcii gătiți în sos de vin alb cu usturoi, unt și pătrunjel sunt serviți direct în cochilie, ca midiile ori stridiile. De altfel, se spune că au aceeași consistență, totuși, pentru mofturoși ar putea fi și aceștia un pic prea gumoși. Asta dacă treceți peste ideea că sunt, totuși, melci.
Steak Tartare – Franța
Este pur și simplu carne crudă, motiv pentru care ar fi bine să fi făcut cunoștință cu animalul de la care provine, altfel nu este recomandată. Riscurile de a mânca ceva crud sunt mari. Recomandarea este valabilă și pentru sushi, de altfel. În plus, și oul cu care vine garnisită carnea tocată, crudă, este tot crud. Evident, nici pătrunjelul ori ceapa de decor nu sunt preparate termic, dar în context ar fi fost hilar de-a dreptul.
Picioare de broască, pane
“Pui de baltă” cum le zicem noi, sunt tot o moștenire franceză, dar astăzi le găsim în mai multe locuri din lume. Dacă intenționați să le încercați, gustul este, într-adevăr, apropiat de cel al puiului, dar nu faceți greșeala de a da paneul la o parte. Masa voastră ar putea să se sfârșească acolo.
Stridii Rocky Mountain – Statele Unite
În pofida numelui, nu prea sunt stridii, dar probabil avea mult umor cel care le-a botezat așa. Ca să nu vă stricăm surpriza chiar acum, știți vreun banc cu toreadori și tauri? Ei bine, la o tavernă de lângă o arenă, în meniu erau mereu momițe. Într-o zi însă, acestea erau foarte mici. Un client mirat, întreabă de ce este așa de mică porția. Răspunsul a fost concis: astăzi a câștigat taurul.
Revenind la stridiile noastre Rocky Mountain, bănuiesc că v-ați dat seama că sunt, de fapt, momițe.
Stridiile
Că tot am amintit de ele, oricât ar fi de scumpe, tot sunt greu de înghițit. La propriu. Oricum, nu toate speciile sunt comestibile, însă au alte avantaje, produc perle. Stridiile se consumă crude de cele mai multe ori, dar pot fi și fierte, prajite, la cuptor, afumate, murate, la grătar. Gustul lor unic se spune că e o combinație de apă de mare și iod, iar aspectul gelatinos. Sunt din aceeași categorie: le iubești sau le urăști, nu există cale de mijloc. Stridiile crude se consuma ca atare: se sorb direct sucul și carnea scoicii, cu un strop de zeamă de lămâie și sare, uneori cu unt. Aveți nevoie de un cuțit special pentru a le desface. Legenda spune că sunt afrodisiace, așadar poate merită efortul!