Un caz care a făcut vâlvă în urmă cu câțiva ani revine în actualitate. Trei persoane, cetățeni români și israelieni, din grupul de condamnați definitiv la Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul traficului de ovule s-au adresat Curții de la Strasbourg, plângerile fiind în faza întrebărilor trimise Guvernului României de CEDO. Reținerea medicilor care au lucrat ilegal la fertilizările in vitro în București a declanșat și un conflict diplomatic cu Israelul.
Yair Miron, născut în 1982, cu dublă cetățenie, israeliană și română; Cecilia Borza, născută în 1984, cetățenie română, și Harry Mironescu, născut în 1940, cu cetățenie israeliană și română, sunt cei trei contestatari care au deschis o acțiune împotriva României la Strasbourg, în 20 aprilie 2015. După patru ani, în 5 februarie 2019, CEDO, prin Secția a patra a Curții, trimite autorității române un set de întrebări care vor exprima baza apărării. Reclamanţii pretind că procedurile instanței naționale au fost nedrepte deoarece nu au fost informați detaliat despre faptele care constituie infracțiunile penale pentru care au fost acuzați și perioada specifică în care au fost comise. În plus, instanțele naționale nu au motivat hotărârile, întrucât nu au examinat argumentele reclamanților și, în opinia lor, legea română nu are dispoziții care să incrimineze faptele pentru care au fost condamnați. De asemenea, petenții susțin că niciuna din instanțele de judecată prin care a trecut procesul nu a ascultat martorii acuzării, fiind încălcat și principiul nemijlocirii, niciunul dintre membrii completelor de judecată care au pronunțat condamnările nu i-a audiat direct pe reclamanți și martori.
Întrebări pentru București
Pe baza celor reclamate, Curtea a formulat întrebările la care trebuie să răspundă, conform procedurii, autoritățile judiciare de la București. Opinia juridică trebuie să argumenteze în primul rând dacă reclamanții au avut parte de un proces echitabil în condițiile conforme cu articolul 6 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului. O altă întrebare este dacă reclamanții au fost condamnați pentru fapte care constituie infracțiuni conform legislației naționale în momentul comiterii acestora, Curtea dorind precizări legate de posibile interpretări excesive a dispozițiilor penale relevante, care pot aduce atingere articolului 7 din Convenție. Cei trei condamnați care au făcut plângeri la CEDO sunt o parte din lotul de condamnați din procesul traficanților de ovule, care a avut decizia definitivă în 21 octombrie 2014, la Înalta Curte de Casație și Justiție.
„Racheta” pentru Kovesi și Bogdan
O precizare care merită a fi reținută: viteza de melc a analizării cererii - patru ani -, în comparație cu „racheta” pe care au pus-o la dispoziție cei de la Strasbourg Codruței Kovesi și Cameliei Bogdan, ale căror cereri au trecut în câteva săptămâni de la depunere până la formularea întrebărilor pentru Guvernul României. Potrivit unor experți, nu există nicio justificare pentru a considera cazurile Kovesi și Bogdan „urgente”, de natură să sară peste rând și să o ia pe scurtătură, lăsând traficul de ovule în urmă.
„Reclamanții pretind că procedurile instanței naționale au fost nedrepte deoarece nu au fost informați detaliat despre faptele care constituie infracțiuni penale pentru care au fost condamnați”
CEDO, referitor la cererea nr. 19565/15
Scandalul modifică Legea transplantului* Practică interzisă în UE
Istoria cazului penal începe în 2009
Povestea penală a clinicii Sabyc a început în iulie 2009, când o știre a „explodat”: percheziții ale procurorilor DIICOT la un stabiliment medical de elită abia acreditat de o săptămână pentru activitatea de fertilizare în vitro. Sabyc funcționa încă din 1999, dar abia în 2006 legea română a impus acreditarea. Deci, după trei ani de funcționare ilegală, clinica a primit acreditare de la Agenția Națională de Transplant, condusă la acea vreme de Victor Zota. Filiala pe București a agenției era coordonată de Rosana Maria Cristina Turcu, soția lui Zota. Ancheta a descoperit că activitatea ilegală a clinicii consta în racolarea de cupluri din străinătate, dornice să aibă copii, care erau aduse în România pentru fertilizarea în vitro cu ovule recoltate contra cost de la persoane cu venituri mici, devenite „donatori” în circuitul de trafic coordonat de Sabyc. Procurorii au cerut mandate de arestare pentru medicii Harry Mironescu, șeful clinicii, și fiul acestuia, Yair Miron, alături de secretara Cecilia Borza, acuzați de constituirea unui grup infracțional organizat și de organizarea traficului de celule de origine umană. Medicii israelieni Nathan Levitt și Genya Ziskind, care participau nemijlocit în activitatea clinicii, executau procedurile fără să aibă permis de muncă în România și aviz de la Colegiul Medicilor. Secretara oficia serviciile de organizare a cazării clienților și trata cu donatoarele. Cuplurile din Israel, unde procedura de fertilizare in vitro era interzisă, plăteau 3.500 de euro, iar donatoarele primeau 700-1.000 de lei. Scandalul traficului cu ovule umane a impus în 2009 o modificare prin ordinul lui Ion Bazac, ministrul Sănătății, a Legii transplantului, interzicându-se prelevarea de celule și țesuturi umane contra cost. Donarea de ovule în scopul obținerii de profit material este interzisă în toate țările UE. Procesul a început în februarie 2010 și s-a încheiat cu decizie definitivă la ÎCCJ în octombrie 2014. Harry Mironescu, Yair Miron, Cecilia Borza, Nathan Levitt și Genya Ziskind au fost condamnați la trei ani închisoare cu executare, iar Victor Zota și Rosana Turcu au primit trei și respectiv șase luni închisoare cu suspendare. În timpul cercetării penale, medicii Levitt și Ziskind au avut interdicția de a părăsi teritoriul României. Decizia a declanșat un protest la ambasada României din Tel Aviv, în 18 august 2009. Un comitet format din medici israelieni a făcut presiuni pentru ridicarea interdicției, autoritățile române permițând, după câteva luni, revenirea în Israel a celor doi medici.
Afacerea donatorilor falși, greu de stopat
Faptul că procesul traficanților de la clinica Sabyc se tergiversa și nu avea o soluție definitivă la cinci ani după declanșarea anchetei a fost un motiv de încurajare și proliferare a traficului ilegal de ovule pentru inseminări in vitro. În februarie 2013, la clinica privată Med New Life din București, perchezițiile descoperă un caz similar. 11 suspecți, angajați ai clinicii și medici israelieni specializați în domeniul inseminărilor in vitro sunt cercetați de DIICOT pentru implicarea în trafic ilegal de ovule. În august 2013, șase persoane sunt trimise în judecată în acest nou dosar. La Timișoara, în luna mai 2013, s-a deschis un dosar penal pentru trafic de ovule descoperit la clinica privată Athena. Suspecții implicați plăteau unor studente 300 de euro pentru prelevare de ovule, iar cuplurile beneficiare erau taxate cu 4.000 de euro. Managerul spitalului, cetățean grec, Konstantin Giatras, a fost arestat la domiciliu, iar șefa de laborator, Pappa Cherachlea, a fost pusă sub control judiciar.