An de an, la 27 octombrie, creştin ortodocşii îl prăznuiesc pe Sfântul Cuvios Dimitrie, ale cărui sfinte moaşte se păstrează la Catedrala Patriarhală din Bucureşti. S-a născut în satul Basarabov, loca¬litate aflată în apropierea râului Lom, nu departe de oraşul Ruse. De mic a fost nevoit să-şi câştige cele necesare traiului, părinţii săi fiind săraci. Zi de zi păştea vitele şi oile sătenilor apoi, duminicile şi în zilele de sărbătoare, mergea la biserică luând aminte la învăţăturile pe care le auzea în sfântul locaş, de a fi blând şi milostiv cu toţi semenii săi. Postea, se ruga, se îngrijea de cei săraci. Într-una din zile, pe când mâna turmele la păscut, a călcat pe un cuib ascuns în iarbă, zdrobind puişorii. Profund mâhnit de fapta sa, s-a hotărât, spre pocăinţă, să lase desculţ, timp de trei ani, fie iarnă, fie vară, piciorul care strivise cuibul. După o vreme, a părăsit lumea şi s-a călugărit.
N-a rămas multă vreme la schit, ci s-a retras în pădure unde şi-a statornicit adăpostul într-o peşteră, în apropierea râului Lom. Aici a trecut la cele veşnice aşezat între două lespezi de piatră. La mai bine de trei veacuri după moartea Sfântului, apele umflate ale Lomului au urcat până la peşteră, curentul ridicând lespezile. Trupul, rămas nestricat, a fost purtat în albia râului.
După o vreme, Sfântul Cuvios Dimitrie s-a arătat în vis unei tinere care suferea de o boală grea. I-a spus că va fi tămăduită dacă părinţii ei îl vor scoate din apă. Tânăra a povestit părinţilor visul ei şi, împreună cu aceştia şi cu alţi credincioşi din sat, s-au îndreptat spre râul Lom, spre locul în care li s-a arătat o lumină strălucitoare. Acolo au aflat cinstitul trup al Cuviosului Dimitrie, îngropat în prundiş întreg şi neputrezit. Bolnava, atingându-se de ele, şi-a recăpătat sănătatea. Binecredincioşii creştini din satul Basarab, împreună cu preoţii, au dus cinstitele moaşte în biserica satului, iar spre sfârşitul războiului ruso-turc, generalul Piotr Saltikov, ca să salveze sfintele moaşte de profanare, a vrut să le ducă în Rusia. Când a ajuns la Bucureşti s-a întâlnit cu Hagi Dimitrie şi, la stăruinţa acestuia, a lăsat sfintele odoare la Catedrala Patriarhală.
Din acel an, 1774, Dimitrie cel Nou, Basarabov, a intrat în mod special în inima bucureştenilor. În ziua de prăznuire, poporul le urma pe străzile oraşului într-o amplă procesiune religioasă. Pelerinajul la moaştele Sfântului Dimitrie, ocrotitor al Bucureştilor, se desfăşoară anual pe Colina Bucuriei, mii de credincioşi cerându-i Sfântului ajutorul şi binecuvântarea.
Trei rugăciuni puternice către Sf. Dimitrie cel Nou
De Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou tradiția spune că este bine să ajuți oamenii care îți cer ajutorul și nu trebuie sub nicio formă să faci treburi gospodărești în această zi. Dar, cel mai important, este să te rogi cu tot și din tot sufletul!
- Pe noi care te fericim cu credinţă şi prăznuim prin glasuri de laudă pomenirea ta, de tot necazul şi patima, de boli năpraznice, din primejdii şi din nevoi izbăveşte-ne te rugăm; ca să preamărim îndrăznirea ce ai către Stăpânul, ca slugă credincioasă, preafericite Dimitrie.
- Cu nebiruită vitejie, cuvioase părinte, şi cu preaînaltă înţelepciune, luptându-te împotriva patimilor şi toată deşertăciunea urând, nicidecum nu a putut vicleanul vrăjmaş să te înşele, ca oarecând pe strămoşi, prin gustarea celor oprite, sau cu ridicarea firii împotriva Ziditorului; ci cu amărăciunea înfrânării, ca cu o preadulce desfătare petrecându-ţi toată viaţa, desăvârşită smerenie ai câştigat; şi nu numai în viaţă ai petrecut necunoscut, ci şi după moarte ţi-ai ascuns trupul în apa Lomului. Dar Domnul Cel ce preamăreşte pe slugile Sale, te-a descoperit ca o comoară izvorâtoare de tămăduiri, tuturor celor ce pătimesc. Roagă-te dar pentru sufletele noastre.
-
„Apărătorule al nostru din nevoi, pentru lucrarea de multe minuni, laude de mulțumiri aducem ție, noi, nevrednicii. și că cel ce ești minunat și preamilostiv, izbavste-ne pe noi din toate nevoile că să cântăm ție. Bucură-te, facatorule de minuni, Sfinte Părinte Dimitrie! Fiind înălțat Sfantule Dimitrie în vazduhurile cerești, privește către cei ce-l roagă pe dansul și, cu bunătate părintească, tinde milostivă izbăvire din toate nevoile, tuturor celor ce cânta lui Dumnezeu: Aliluia! Putere cerească umbrind sfintele tale moaște, sfinte părinte, că dintr-un soare slobozește razele darurilor tuturor celor ce se ating de ele, și pe toți de boli tămăduind cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!”.