Este deja recunoscut că diversificarea resurselor este cheia pentru a asigura securitatea energetică a UE. Se construiește - prin diversificare - o protecție în fața riscurilor de aprovizionare și în fața volatilității prețurilor energiei pe piața globală și se construiește reziliența spațiului comunitar european, implicit a țării noastre.
Dar România are un atribut aparte în peisajul energetic european și are datoria să-și valorifice acest atribut, având o șansă istorică de a juca un rol de prim-plan în furnizarea de diversitate în mixul energetic european.
În primul rând, prin exploatarea resurselor proprii, România poate atinge o formă de securitate și de independență energetică, diminuând riscul de perturbări în aprovizionare și construind o bază solidă pentru dezvoltare pe termen lung. Gazele naturale din Marea Neagră devin astfel un element-cheie în politica de securitate națională a României, consolidând securitatea energetică a țării, dar și securitatea energetică a UE și diminuând semnificativ vulnerabilitatea regională la fluctuațiile prețurilor din piața energiei. Gazul natural din Marea Neagră poate contribui la reducerea impactului potențialelor șocuri energetice asupra întregii regiuni și poate contribui la dezvoltarea tehnologiilor moderne necesare tranziției energetice.
În al doilea rând, pentru România se deschid noi frontiere în direcția unui sistem energetic mai eficient și mai adaptabil. Tehnologiile inovatoare devin astfel un alt atribut al noii ere energetice românești.
Un exemplu este captarea și stocarea carbonului (CCS), o tehnologie crucială în lupta împotriva schimbărilor climatice. Prin captarea CO2-ului emis de industrii și centralele electrice și stocarea acestuia în straturile geologice, CCS reduce emisiile cu până la 90%. Sectoarele precum producția de oțel, de ciment sau de chimicale sunt printre cele greu de electrificat sau de trecut la surse de energie regenerabilă. CCS oferă astfel o soluție pentru aceste industrii, permițându-le să-și reducă amprenta de carbon și contribuind direct la dezvoltarea economiei aflate în tranziție energetică. Această tehnologie este considerată a fi una dintre piesele esențiale în puzzle-ul strategiilor de combatere a schimbărilor climatice. Utilizând CCS, infrastructura existentă poate fi adaptată pentru a reduce emisiile de CO2 în loc să fie înlocuită complet. Astfel, resursele deja investite în infrastructura energetică pot fi conservate și optimizate.
CCS acționează ca un facilitator în tranziția de la sistemele energetice bazate pe combustibili fosili către energii mai curate și mai durabile. În unele cazuri, poate servi ca o punte către viitoare tehnologii de energie verde, permițând reducerea imediată a emisiilor până când sursele regenerabile devin mai prevalente.
CCS contribuie la menținerea securității aprovizionării de energie, oferind o modalitate de exploatare mai sigură și sustenabilă a resurselor convenționale de combustibili fosili. Implementarea CCS pe scară largă necesită investiții semnificative și un cadru de reglementare specific pentru a face față provocărilor tehnice, economice și de acceptare socială.
Cu eforturi continue și sprijin adecvat, CCS va juca un rol esențial în reducerea emisiilor de carbon și protejarea mediului pentru viitor.