„Absolvent, la finele războiului, al înaltei Școli de Cooperație din București, angajat la Banca Națională, apoi (în 1950, în plin realism socialist) înscris la Litere, Victor Torynopol rămâne un poet notabil doar prin volumul său de debut din 1945 - Cartea cu sânge, pâine și cocs, cu poeme social-expresioniste, post-apocaliptice și întunecate, în linia «generației războiului» (I. Caraion, Geo Dumitrescu & Co), cu o notă militantă acută. Volumele de versuri poststaliniste (Viscolul și armonia, 1967, Zbor prin subcuvinte, 1974, Artere de taină, 1979, Cânepa iubirii, 1982) sunt volume moderniste de pluton, a căror sublimare metaforizantă nu mai are nimic din originalitatea și intensitatea debutului; excepție fac, poate, cele câteva poeme din Viscolul... recuperate din anii ‘40.”, opina criticul și istoricul literar Paul Cernat în pripa unui crochiu schițat lui Victor Torynopol.
Diplomat de cursă lungă
Urmând liniile trasate de profesorul Paul Cernat: „Cu adevărat spectaculoasă (în discreția ei) e cariera diplomatică oficială: pe lângă activitatea ca director de cabinet în Ministerul Cultelor din primii ani ai stalinizării (1948-1950) și cariera universitară la ISE (viitorul ASE) București, Victor Torynopol a fost atașat cultural la ambasada română din Coreea de Nord în anii războiului peninsular (1953-1955), apoi la cea din Elveția (în 1956, anul în care s-a negociat pacea), consilier la ambasada română de la Paris în perioada strângerii relațiilor cu Franța, director adjunct la Direcția Relațiilor Culturale din MAE, ambasador, la începutul anilor ‘70, în Argentina, Uruguay și Chile (în perioada complicată a președinției lui Salvador Allende, a revenirii lui Juan Peron ș.cl.).”
În umbra lui Charles de Gaulle
Aproape de finalizare: „Rezultat (în parte) al experienței de atașat cultural pe lângă Charles de Gaulle (1961-1963) impresiile de călătorie din volumul Franța în patru anotimpuri (1967), cu observații inteligente și avizate, ne fac să regretăm fapul că Victor Torynopol n-a lăsat și memorii diplomatice de sertar - dacă ar fi putut, ar fi avut multe de spus despre culisele marii politici internaționale din anii Războiului Rece.”
Dumnezeu lângă mesele de sudură
Nelipsita „probă” lirică:
„Reșița
La Reșița bucuriile se vând la ghișeu
și cerul umed se proptește-n zgură
se citește biografia lui Dumnezeu
lângă mesele de sudură.
Copiii desenează ciocane și locomotive
pe caietele de caligrafie.
Versurile se scriu lângă rotative,
lângă vagoane și cadavrele scoase
din cazanele cu fier lichefiat,
lângă paginile roase
din sociologie
și ceasul mai lung și pătat.
În loc de clopote, în loc de rugăciuni
sirenele încheie somnul în aer.
Seara îngerii coboară pe cărbuni,
acolo sus la groapa muncitorului Grigore
pe care l-au cules într-o găleată
vâscos, umed și puțind
de lângă calea ferată.
La Reșița plantele sunt cenușii
cu fețele aplecate peste plumb,
cu pâine despletită în felii
și cerul sărac de porumb.
La Reșița cimitirul e mai mare
și mai adânci canalele sub trotuar.
Uzina electrică respiră prin far,
prin laboratoare,
și ora de radioscopie din spital.”
„Angajat la Banca Națională, apoi (în 1950, în plin realism socialist) înscris la Litere, Victor Torynopol rămâne un poet notabil doar prin volumul său de debut din 1945 - Cartea cu sânge, pâine și cocs.”, Paul Cernat, istoric literar
„Cu adevărat spectaculoasă (în discreția ei) e cariera diplomatică oficială a poetului Victor Torynopol.”, Paul Cernat, istoric literar
„Rezultat (în parte) al experienței de atașat cultural pe lângă Charles de Gaulle, impresiile de călătorie din volumul Franța în patru anotimpuri (1967), cu observații inteligente și avizate, ne fac să regretăm fapul că Victor Torynopol n-a lăsat și memorii diplomatice de sertar.”, Paul Cernat, istoric literar