Jurnalul: Stimată doamnă Debora Mackenzie, înainte de a deveni jurnalistă ați lucrat în cercetare biomedicală. Ce v-a determinat să renunțați la cercetare pentru a deveni jurnalistă? Sau n-ați renunțat niciodată la cercetare, îmbinând cele două preocupări?
Debora Mackenzie: Bună ziua, domnule Saiu! Primul meu articol în cercetare, legat de toxicologie, a fost publicat în anul 1974, după care am lucrat ca medic în domeniul electrofiziologiei, în Statele Unite, timp de șase ani. După ce m-am confruntat cu un comportament lipsit de orice etică din partea superiorilor, am decis să public toate rezultatele mele și, în 1980, să mă retrag. Am început să public articole în calitate de ziarist independent, simultan cu articole de specialitate în domeniul farmacologiei, o activitate cu jumătate de normă. După ce articolele scrise de mine s-au bucurat de o receptare foarte bună, am devenit, în 1984, reporter cu normă întreagă la New Scientist. Am ales jurnalismul pentru că simțeam, mai ales, că existau prea puține scrieri obiective în domeniul științific. Tendința era să existe fie o respingere ideologică a argumentelor științifice, fie o acceptare nefiltrată de niciun fel de critică a acestora - sincer, încă se întâmplă așa. Am simțit că mă aflu într-o poziție datorită căreia pot înțelege ce anume vor să comunice oamenii de știință și să fiu și obiectivă în a transmite mai departe informațiile lor. Și știam că pot scrie.
- Un om de știință metamorfozat în jurnalist / scriitor! Ați conceput o carte prizată - „Pandemia care nu trebuia să existe și cum să fie oprită următoarea”, publicată în România de Editura RAO. Verticalizez, să nu irosim timpul și spațiul cu piruete protocolare inutile: volumul dumneavoastră abordează două aspecte fundamentale legate de Covid-19 - cum a fost posibil să apară acest virus și cum poate fi prevenită pe viitor apariția unor asemenea crize sanitare. Ne puteți răspunde la aceste două mirări și aici?
- A fost posibilă această pandemie deoarece nimeni nu a reacționat la atenționările repetate și explicite transmise de virusologi, referitor la coronavirusurile asemănătoare SARS, prezente la lilieci. Reacțiile ar fi trebuit să fie următoarele: inițierea unor supravegheri atente a infecțiilor descoperite la oamenii prezenți în zonele unde liliecii erau purtători ai acestor virusuri, pe care oamenii de știință chinezi le-au descoperit și despre care au atenționat lumea încă din 2005; alertarea rapidă a tuturor dacă se descoperea că începe să existe o transmitere umană; stoparea utilizării de către oameni, ca hrană sau medicamente, a substanțelor derivate de la lilieci; și dezvoltarea de medicamente, teste și vaccinuri pentru aceste virusuri, lucru care nu a fost niciodată făcut, în ciuda recomandărilor intense lansate de OMS, în anul 2016. Calea prin care se poate preveni apariția unei asemenea crize în viitor este reprezentată de înfăptuirea tuturor aspectelor menționate, pentru toate virusurile provenite de la animale, în general, și pentru cele aflate pe lista de priorități a OMS - cele care îi sperie cel mai tare pe virusologi -, în particular. Supravegherea este, cu siguranță, cea mai importantă.
„SARS-CoV-2 nu este produs de oameni”
- Pandemii au fost și probabil vor mai fi, din păcate, atât cât va exista viață pe Pământ. Dar ce a avut aceasta de acum atât de deosebit încât ne-a scăpat pur și simplu de sub control? Credeți că a fost un produs de laborator, așa cum s-a speculat în media mondială (s-a vehiculat inclusiv varianta unui altfel de război între China și SUA)?
- Înainte de toate, permiteți-mi să afirm categoric: SARS-CoV-2 nu este produs de oameni. Există multe tipuri de dovezi tehnice care sprijină această afirmație, dar pentru mine cea mai convingătoare este reprezentată de recunoașterea de către virusologi de top că nimic din ceea ce știam despre aceste virusuri înainte de Covid-19 nu sugera că prezentele gene și proteine aparte din SARS-CoV-2 vor furniza un asemenea virus periculos. Cu alte cuvinte, pur și simplu noi nu știam suficient de multe despre coronavirusuri, încât să putem produce așa ceva. Mă întrebați dacă eu cred în aceste informații, dar nu este o problemă de a crede sau nu. Este o problemă de a avea dovezi verosimile.
- Clar!
- De aceea cred că atunci când oamenii de știință recunosc că nu erau capabili, pur și simplu, să creeze așa ceva, deoarece nu aveau habar cum s-o facă, afirmația este perfect plauzibilă. De asemenea, pare puțin probabil ca virusul să fi scăpat din laboratorul supradotat din Wuhan, de unde s-au făcut publice secvențele tuturor virusurilor izolate și studiate acolo - deoarece cu așa ceva se ocupă cercetătorii, cu așa ceva și-au câștigat încrederea. Niciuna dintre aceste secvențe nu s-a potrivit mai mult de 96% cu SARS-CoV-2. Ceea ce înseamnă că cele două virusuri au avut, probabil, un strămoș comun, cu 40 de ani în urmă, care a fost adus, posibil, de aceiași lilieci. Dar nu a fost unul dintre virusurile pe care acel laborator l-a izolat și l-a studiat. Este de departe mult mai posibil ca virusul să fi scăpat direct de la un liliac. Există informații că un alt laborator, unul guvernamental din apropierea pieții de animale sălbatice vii din Wuhan, asociată cu unele dintre primele cazuri, avea o colonie de lilieci... Dar aceste virusuri sunt prezente oricum la liliecii sălbatici din regiune, iar produse derivate de la aceste animale sunt comercializate frecvent - fecalele de lilieci, de pildă, se utilizează ca tratament oftalmologic. Așa că e mult mai credibilă această sursă de virus.
Condiții de stopare a pandemiei
- Uluitor!
- Motivul pentru care SARS-CoV-2 nu a putut fi ținut ușor sub control este reprezentat de faptul că se transmite înainte să producă simptome. Primul focar al acestui tip de virusuri aproape a devenit pandemic în 2003 și a produs infectări în multe țări, dar a putut fi ținut sub control cu ajutorul unor eforturi masive mondiale, organizate de OMS, deoarece nu trebuia decât să fie izolată orice persoană care intrase în contact cu un caz cunoscut și la care apăruse febra. De asemenea, nici nu s-a răspândit atât de ușor ca SARS-2 și, de fapt, nu s-a transmis cu adevărat în comunități, în general. În cazul SARS-CoV-2, până la simptomele de febră, persoanele purtătoare deja răspândeau virusul. Agenții patogeni care se răspândesc înainte de apariția simptomelor sunt foarte greu de limitat - uitați-vă la HIV sau chiar la gripă.
- Cum credeți că va lua sfârșit această nebunie? Și când?
- Pandemia se va încheia când vor exista suficiente persoane imunizate în lume, prin expunerea la virus sau în urma administrării unui vaccin cu adevărat eficient, pentru a împiedica răspândirea virusului. Cercetări recente sugerează că, foarte probabil, este suficient ca doar jumătate din populație să devină imună pentru ca răspândirea să nu se mai producă. Practic, aceasta înseamnă că o persoană care are virusul și îl împrăștie în jur nu întâlnește prea frecvent o persoană neimună căreia să-i transmită virusul, pentru ca acesta să rămână în circulație. Virusul poate muri în interiorul purtătorului în două feluri: ucis de sistemul de imunitate al individului ori prin decesul purtătorului însuși.
- Cum sună!
- Da, dar să știți că așa s-a reușit, de fapt, victoria contra SARS fără a avea un vaccin - oamenii care prezentau simptomele infectării cu virus, fiind așadar contagioși, au stat izolați până în momentul când nu mai erau contagioși, iar virusul a murit în interiorul organismului uman, deoarece nu au mai existat șanse să se transmită mai departe.
Ipoteze, teorii, mutații
- Ce simplu pare așa...
- Dar pentru ca aceasta să se întâmple, expunerea la virus sau vaccinul trebuie să te oprească atât de la a contacta virusul, cât și de la a-l transmite mai departe. Unele vaccinuri pot opri îmbolnăvirea, apariția simptomelor - dacă ești deja infectat cu virusul -, dar nu pot opri infectarea și transmiterea acestuia. Acest tip de vaccin poate determina mutații ale virusului în direcții care-l vor face și mai amenințător pentru noi. Prin urmare, evoluția depinde de ceea ce înțelegeți prin vaccin viabil. Cu siguranță, unul sau mai multe vor fi disponibile în viitor. Dacă vaccinul ar fi capabil să oprească atât infectarea, cât și transmiterea, atunci aproximativ jumătate din populație ar trebui să fie vaccinată, pentru a elimina virusul SARS-CoV-2 definitiv. Cercetări recente sugerează că imunitatea dobândită după contactarea virusului persistă, dar nu se știe încă dacă aceasta oprește transmiterea mai departe sau determină doar absența îmbolnăvirii acelei persoane, dacă se infectează din nou. Există multe dovezi concrete potrivit cărora imunitatea pe care o dobândim prin trecerea prin boală oprește manifestarea ei. Nu este clar încă dacă aceasta poate preveni și transmiterea virusului.
- Mai e nevoie de timp.
- Pe de altă parte, dacă vaccinul este sigur și face ca boala să fie mai ușoară sau chiar asimptomatică, dar permite infectarea oamenilor în continuare și transmiterea virusului mai departe, atunci virusul va continua să circule, chiar dacă noi reușim să vaccinăm un procent ridicat din populație, și oricine care nu e vaccinat va putea avea Covid-19. Nu cred că știm deocamdată dacă un vaccin care să stopeze circularea SARS-CoV-2 este posibil. Nu știm nici măcar dacă imunizarea dobândită după infectarea cu virus face acest lucru. Dacă un asemenea vaccin este creat, atunci chiar am putea să eradicăm complet virusul, dacă vor fi vaccinați destul de mulți oameni. Având în vedere însă că noi nu am eradicat nici rujeola, în ciuda faptului că am avut un vaccin foarte sigur și foarte eficient din anii ’60, mă întreb dacă este măcar probabil așa ceva. Dacă vaccinul va preveni apariția unor îmbolnăvi grave, dar va permite virusului să circule în continuare, exact ca în cazul rujeolei, Covid-19 va produce îmbolnăviri și îi va ucide, ocazional, pe cei nevaccinați.
O lucrare validată științific
Ce semnale a primit Debora Mackenzie după publicarea cărții dinspre mediile academice, dinspre lumea științifică / medicală? „Oamenii de știință respectați și recunoscuți cărora le-am trimis cartea, au lăudat-o”, ne-a dezvăluit, râzând, Debora. Aceasta a mai precizat: „Joshua Gans, de la Universitatea din Toronto, care și el a scris o carte despre impactul economic al Covid-19, a menționat într-o recenzie publicată pe blogul său: «Este, de departe, cea mai bună carte despre Covid-19 apărută până acum», inclusiv comparativ cu a sa - idee care reflectă modestia lui, dar sunt sigură că a afirmat acest lucru deoarece el a abordat doar un aspect foarte specific al problemei”.
Recomandată studenților
Și asta nu este totul: „Paul Offit, un expert de frunte al vaccinurilor, de la Spitalul de pediatrie din Philadelphia, mi-a spus că s-a îndrăgostit de cartea mea și că «nu a putut s-o lase din mână». Stefania Strathdee, Peter Hotez, Peter Piot și Tim Sly, cu toții experți în sănătate care pot fi cu ușurință descoperiți pe internet, au afirmat și ei public că le-a plăcut cartea, așa cum au spus și cunoscuții scriitori în domeniul științific Molly Crosby, Laura Spinney și Philip Ball, ultimul dintre ei publicând în reputata revistă medicală The Lancet, citită de către oamenii de știință”. Concluzia? „În general, deși cartea se adresează publicului larg mai degrabă decât mediului academic, mulți dintre specialiști au sugerat că este indicat să fie recomandată studenților atunci când li se vor preda cursurile care explică apariția unei pandemii”, a încheiat Debora Mackenzie. Felicitări!
„SARS-CoV-2 n-a fost produs de oameni. Pur și simplu noi nu știam suficient de multe despre coronavirusuri încât să putem produce așa ceva”, Debora Mackenzie, medic electrofiziologie
„Fecalele de la speciile de lilieci asociate cu SARS-CoV-2 sunt comercializate frecvent. Se utilizează ca tratament oftalmologic. E mult mai credibilă această sursă de virus”, Debora Mackenzie, medic electrofiziologie
„Pandemia se va încheia definitiv când vor exista suficiente persoane imunizate, prin expunerea la virus ori în urma administrării unui vaccin cu adevărat eficient”, Debora Mackenzie, medic electrofiziologie
„Dacă vaccinul va preveni apariția unor îmbolnăvi grave, dar va permite virusului să circule în continuare, exact ca în cazul rujeolei, Covid-19 va produce îmbolnăviri și îi va ucide, ocazional, pe cei nevaccinați”, Debora Mackenzie, medic electrofiziologie