Gasit in viata dupa 11 zile petrecute sub daramaturi, a fost eroul cutremurului din martie '77. Familia Ceausescu l-a vizitat in spital si i-a adus portocale. Medicii nu-si pot explica aceasta supravietuire.
Incredibila poveste a lui Sorin Crainic, care a supravietuit 11 zile sub ruinele locului Continetal din Capitala Gasit in viata dupa 11 zile petrecute sub daramaturi, a fost eroul cutremurului din martie '77. Familia Ceausescu l-a vizitat in spital si i-a adus portocale. Medicii nu-si pot explica aceasta supravietuire. Numele lui a intrat in folclorul Capitalei si a devenit subiect de legenda. Caci nu oricui ii era dat, in acei ani negri, sa apara pe prima pagina a ziarului "Scanteia", alaturi de "mult iubitul si stimatul ". Salvarea lui a aruncat in umbra tragica disparitie a Doinei Badea si a lui Toma Caragiu... Supravietuitorul, simbol al rezistentei, a fost, mai intai, iubit de public. Apoi, desfiintat... Nu e greu sa demontezi o legenda. Mai ales ca, pentru Sorin Crainic, nenorocirea din 4 martie 1977 a fost singurul moment de stralucire din viata lui.
Toti cei care au trait groaza acelor zile si-l amintesc. O farama de ici, un crampei de dincolo, fraza cu fraza - se tese povestea. Nu e un personaj pozitiv. Cei mai multi cred ca istoria cu "11 zile sub daramaturi" tine de domeniul SF. "L-a prins intr-un bar cutremurul, a avut acolo ce sa bea si sa manance, n-a stat el chiar cu stomacul gol", spun unii. "Ii aducea mama’sa de mancare si-i strecura cand nu bagau de seama oamenii din jur", cred altii. "Ba, sigur ea cu mainile ei l-a bagat acolo, sa-l scoata erou dupa 11 zile", sustin ironicii. Toate aceste variante pot fi, in egala masura, realitati sau simple fantezii.
La 27 de ani de la nenorocirea care a ingenuncheat Romania, cine ar mai putea sa sape, printre ruinele istoriei acelor vremuri, dupa adevarul-adevarat? Nu ne raman decat marturiile personajelor principale, ale lui Sorin Crainic, ale mamei lui, care nu s-a deslipit de langa ruine pana nu i-a fost gasit baiatul, ale medicului care s-a ocupat de el in zilele de dupa. Prea tarziu pentru a mai fi un subiect de stire, Sorin Crainic se transforma astazi in subiect de legenda urbana. E legenda cutremurului din 1977.
Click pe imagine pentru a vedea o GALERIE FOTO 4 martie 1977
"Sunt prea tanar ca sa mor"
Nu-i face placere sa-si aminteasca de acele zile, spune ca evocarea lor il tulbura. Desi nu pare genul de barbat pe care sa-l tradeze vreo slabiciune. Sigur de el, usor enigmatic, sustine ca dupa '89 a refuzat orice alta propunere de a-si spune povestea in public. "M-am ferit de publicitate, sustine el, nu-mi place sa atrag atentia lumii asupra mea." Suntem in Drumul Taberei, in apartamentul mamei lui, la noua etaje distanta de pamant. Nu-l sperie eventualitatea unui cutremur, spune ca cine a trecut prin asa ceva se vindeca de spaima. Povestea lui e simpla, fara balastul emotiilor din trecut. Ca o recenzie invaluita in fumul tigarilor aprinse printre cuvinte.
In martie '77 avea 18 ani. Abia terminase scoala profesionala si se angajase la Electromagnetica. In acea seara de vineri venise in barul Continental sa-si viziteze un prieten, care lucra acolo ca picolo. Era in jurul orei 21:00. Stateau la masa, la un pahar de vorba, povesteau si radeau, ca intre tineri. "La un moment dat, isi aminteste Sorin, s-a auzit un huruit puternic, zgomot de pietre care se izbesc. Ne-am speriat, fireste, dar nu ne-am dat seama ca e cutremur, pentru ca barul era la subsolul unui hotel... S-a stins lumina, s-a reaprins si iar s-a auzit huruitul. Ne-am ridicat amandoi de la masa si-am fugit inspre usa. Florin, prietenul meu care avea 19 ani, a luat-o inainte. N-am mai nimerit iesirea, pentru ca s-a facut iar bezna. Si era zgomot puternic de pereti care se prabusesc. Instinctiv, m-am lasat in jos si m-am ghemuit. Am asteptat sa se termine... Florin era la un metru in fata mea."
Cand s-a lasat linistea a dat sa se ridice in picioare si s-a lovit de planseele sub care era ingropat. Cladirea de deasupra barului se prabusise, ca un castel de carti, doua niveluri in jos. Lui Sorin Crainic i s-a spus, mai tarziu, ca planseul sub care a stat ca intr-un sicriu 11 zile avea o grosime de un metru si jumatate. "Am inceput sa-l strig pe Florin, spune Sorin Crainic, ore intregi cred ca l-am chemat, dar el murise pe loc, la un metru de mine. Daca eram putin mai rapid, as fi fost in locul lui, iar el traia si eu muream... N-a vrut Dumnezeu. Si asta mi-am tot repetat in gand, ca sunt prea tanar si nu vreau sa mor! Am intrat in panica, recunosc, pentru ca nu aveam de unde sa stiu ce nenorocire era la suprafata, auzeam utilajele lucrand, strigam si nu venea nimeni sa ma scoata. Ziceam "nu vor sa ma salveze!". Dar nu m-am lasat batut!"
Visa sticle cu lapte
Cel mai cumplit i s-a parut frigul care se lasa noaptea. Era doar cu un pulover pe el si cu o scurta de piele. Cand l-au scos, hainele ii erau zdrente. Din cauza frigului care i-a intrat in oase atunci, acum sufera de reumatism. Daca foamea si-o putea invinge, setea il chinuia si-n somn. "Visam ca beau apa, spune el, multa apa. Visam sticle de lapte... Notiunea timpului o pierdusem. Probabil ca in tot acest timp dormeam si lesinam, nu puteam face nimic altceva decat sa sper si sa astept. Sub planseu aveam loc doar cat sa ma intorc de pe o parte pe alta si sa stau in genunchi. Incepusem sa cred ca acesta va fi mormantul meu, pana cand am vazut fata unui soldat care-mi spunea: "Ce faci, Lupule, ce cauti aici?". Credea ca sunt vreun coleg de-al lui, Lupu... Eram constient cand m-au gasit."
Mama lui, Ana Viorica Ivan, lucra atunci la o tutungerie din Piata Orizont. N-a patit nimic la cutremur, dar, a doua zi dupa, cand a vazut ca nu i se intoarce baiatul acasa, a plecat in cautarea lui. Statea la coada la morga cand doi ospatari au recunoscut-o si i-au spus ca Sorin era in barul Continental si n-a mai iesit de acolo. Pana pe 15 martie, Ana Ivan nu s-a miscat de acolo. "Aproape in fiecare zi venea Elena Ceausescu pe acolo, ca avea o sora care locuia la Continental. Si cei de la fortele armate au ordonat ca, dupa cateva zile, sa retraga utilajele din zona si sa niveleze, nu mai erau sanse sa fie gasit cineva in viata. I-am iesit in cale Elenei Ceausescu plangand si i-am zis: "Sunteti mama a trei copii, eu unul am si asta e ingropat aici. Ajutati-ma sa-l gasesc!". Iar la o saptamana de la cutremur, din ordinul lui Coman, ministrul Fortelor Armate, au inceput sa sape din nou. Si mi l-au gasit viu! Pe 15 martie, la ora 8 dimineata. La 9 au dat comunicatul!"
Ceauseasca i-a adus portocale
Scos dintre ruine dupa 11 zile in care el spune ca "n-a baut si n-a mancat nimic", Sorin Crainic a fost dus la Spitalul Militar. "In prima zi, povesteste mama, l-au tinut pe perfuzii. Dar, dupa doua zile, ii duceam mancare normala, sa se intremeze. Numai dimineata manca juma de kilogram de muschi, doua franzele Bucuresti, doua kilograme de lapte, mere, banane..." Cum isi explica el supravietuirea? "Medicii mi-au spus ca metabolismul meu e diferit... ca, fata de alti oameni, elimin prin transpiratie doar jumatate din cantitatea de lichid. Acesta a fost norocul meu!"
A fost vizitat in spital de insasi familia prezidentiala. "Intr-o zi, isi aminteste Sorin Crainic, mi-au zis: "Haideti, ca vine!". "Cine vine?" "Seful!". Mi-au schimbat pijamalele, mi-au aranjat patul..." Elena Ceausescu i-a adus portocale si l-a mangaiat pe obraz. Mama lui Sorin poate sa jure ca a zarit lacrimi in ochii ei. Nicolae Ceausescu l-a imbarbatat, iar Nicu Ceausescu i-a daruit, din partea "tineretului", un televizor "Sport". Dupa trei saptamani de la internare a iesit din spital pe picioarele lui. N-a plecat acasa, ci la Paraul Rece, intr-un centru de recuperare. Fusese "adoptat " de partid...
Reflectoarele din viata lui au inceput insa sa se stinga, rand pe rand... A intrat in randul lumii, s-a casatorit, a facut un copil, Cristi, care are acum 25 de ani, apoi a divortat. Din 1990 a plecat pe Litoral, la Eforie-Sud, sa se faca barman. Cel care era sa moara intr-un bar lucreaza vara in baruri, iar iarna si-o petrece langa mama, la etajul IX al unui bloc din Bucuresti...
Topul supravietuitorilor sub ruine
- 1985, MEXIC - doi bebelusi au fost descoperiti vii intre ruine, in patutul lor, la noua zile dupa un seism puternic.
- Iunie 1990, IRAN - La patru zile dupa un violent cutremur, un copil de 6 ani a fost gasit viu de catre tatal sau, sub ruine, in frigiderul in care se refugiase.
- Iulie 1990, FILIPINE - trei persoane au fost gasite in viata sub ruinele unui hotel, la doua saptamani dupa cutremur.
- August 1999, TURCIA - Un copilas de numai 3 ani si o femeie au fost gasiti in viata sub ruine, dupa sase zile de la cutremur. Un barbat de 40 de ani a supravietuit sub daramaturi patru zile.
- Septembrie 1999, TAIWAN - doi frati au supravietuit cinci zile sub daramaturi, mancand fructe stricate si band propria urina.
- Ianuarie 2001, INDIA - O batrana de 90 de ani a fost salvata dupa ce trei zile fusese ingropata de vie sub ruine. 60 de ore au supravietuit fara apa si mancare un baietel de numai 7 ani si mama acestuia.
- Februarie 2001, INDIA - O femeie de 55 de ani a fost scoasa vie de sub daramaturi la cinci zile de la seism. In tot acest timp, ea a stat langa cadavrul fiului ei de 19 ani.
- Mai 2003, ALGERIA - o femeie si copilul sau au fost gasiti in viata dupa 60 de ore de la cutremur.
- Ianuarie 2004, IRAN - Un barbat de 57 de ani a fost salvat, in mod miraculos, la 13 zile dupa cutremurul care a facut aproape 35.000 de morti. Surse medicale au declarat ca el a supravietuit doar datorita faptului ca a avut o sursa de apa - ruinele sub care a fost descoperit erau ude, dar nimeni n-a stiut sa spuna de unde provenea apa... Doctorii iranieni au mai declarat ca barbatul facea parte din etnia Baluch, cunoscuta ca fiind foarte rezistenta la conditii grele de viata.
- Februarie 2004, TURCIA - o femeie de 24 de ani a fost gasita vie la sapte zile de la prabusirea unui bloc din orasul turc Konya. Un baiat de 16 ani a gasit in viata dupa sase zile.
"Devenise opera partidului"
Dr. Maria Soroceanu era in martie 1977 medic primar la Spitalul Floreasca. Specialista in terapie intensiva. Ea a fost cea care a preluat in dimineata zilei de 15 martie cazul Sorin Crainic. "El a venit direct la Spitalul Militar, pentru ca din 5 martie Spitalul Floreasca, subrezit de cutremur, fusese evacuat si mutat aici... Personal n-am crezut nici atunci - si refuz si acum sa cred - ca tanarul supravietuise 11 zile sub daramaturi fara o sursa de apa. Din cate imi amintesc, analizele medicale il contraziceau, aveau valori mult prea bune pentru un om care ar fi stat atata timp fara sa se hidrateze... Deci, toata povestea mi s-a parut neverosimila... Dar partidul si-a asumat rolul de salvator, iar incredibila salvare din morti a lui Sorin Crainic a devenit opera sa. Era la moda atunci..."
Vizita lui Ceausescu in spital i-a ramas in memorie doctoritei, fara sa o impresioneze. Era atunci pe baricadele razboiului cu moartea, nedormita de nopti la rand, pentru ca spitalele gemeau de raniti... "Imi amintesc, spune dr. Soroceanu, ca numai la el a venit Ceausescu. S-a dus intins la rezerva de trei paturi, in care Sorin statea singur (desi in alte camere oameni nenorociti de cutremur se inghesuiau claie peste gramada...). Nici nu s-a uitat in jur Ceausescu, nu s-a oprit si la alti pacienti, cu toate ca ma asteptam sa o faca, macar din demagogie. A dat mana cu Crainic, fotografii au facut poze, apoi ne-a intrebat pe noi, doctorii, care-i starea sanatatii lui si dus a fost. M-a frapat graba lui..." Apoi, in rezerva lui Crainic a fost adus un televizor. Zilnic, pe noptiera de la pat, florile erau schimbate. Regimul pacientului era unul special...
"Era un baiat de treaba, dar cred ca a simtit ca poate profita de situatie si a facut-o", marturiseste dr. Soroceanu. "Am ramas insa o vreme in relatii bune, dovada ca peste cativa ani, cand m-a invitat la cununia civila, m-am dus cu placere...."
Ceausescu a facut un compromis
In cartea "Jogging cu securitatea " (dedicata disidentului politic Radu Filipescu) este pomenit si episodul vizitei prezidentiale la spital. Radu Filipescu este fiul doctorului Zorel Filipescu (foto), cel care, in 1977, era seful Sectiei de Terapie Intensiva de la Urgenta.
"La 11 zile de la cutremur, sub ruinele barului unui hotel a fost gasit un barbat inca in viata si dus la Spitalul de Urgenta, la dr. Filipescu. Numele supravietuitorului, devenit celebru peste noapte, era Sorin Crainic. Toate ziarele, televiziunea si posturile de radio relatau despre el. Ceausescu, care nu pierdea nici un eveniment ca sa-si faca popularitate, nu putea sa lipseasca din cazul Sorin Crainic.
Ceausescu fusese pe vremuri cizmar. Ca sa nu-si aminteasca sau sa nu i se aminteasca de obarsia lui, a evitat mereu sa viziteze fabricile de pantofi. Nu vizita nici spitalele, fiindca se temea sa nu se imbolnaveasca. Frica lui era atat de mare, incat a mutat un dispensar de tuberculoza infantila din Calea Dorobanti - traseul lui zilnic cand il ducea masina la CC. Se temea sa nu se contamineze de tuberculoza. Dar acum Ceausescu a hotarat sa-l viziteze pe Crainic la Spitalul de Urgenta. Conducerea spitalului era in fata portii si l-a intampinat pe Ceausescu de la intrare cu uralele: "Ceausescu - PCR, Ceausescu si poporul!". Dr. Filipescu se afla la patul lui Sorin Crainic, cand
Ceausescu a intrat in salon, insotit de o multime de securisti de la paza, de jurnalisti si fotografi.
"- Ei, cum merge?, s-a interesat "primul barbat al tarii". - Bine, a raspuns pacientul.
- Trebuie sa aveti grija, i s-a adresat Ceausescu doctorului Filipescu. Nu aveti voie acum sa-i dati dintr-odata sa manance mult! N-are voie nici sa bea prea mult! - Stiu, a raspuns dr. Filipescu. Suntem medici. Suntem specialisti."
Ceausescu l-a privit pe dr. Filipescu surprins, uluit. Apoi a citit numele de pe ecusonul prins la halatul lui de medic. A facut stanga-mprejur si a plecat impreuna cu suita lui. Vizita durase 30 de secunde...
Articol publicat pe 04 Mar 2004