Actorul Papil Panduru, soţul regretatei regizoare Cătălina Buzoianu, s-a stins din viaţă, a anunţat Teatrul Mic, într-un comunicat.
Cei care vor să-i aducă un ultim omagiu actorului Papil Panduru pot face acest lucru marţi, de la ora 16,00, la Capela Cimitirului Bellu, iar slujba de înmormântare va avea loc miercuri, de la ora 13,00, pe Aleea artiştilor, informează sursa citată.
Născut la 13 octombrie 1934 în localitatea Menţii din Jos, judeţul Gorj, Papil Panduru a absolvit în anul 1961 Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti alături de actorii Gheorghe Dinică, Marin Moraru, Dorina Lazăr.
Pe scena Teatrului Mic a jucat timp de peste două decenii, iar dintre ultimele spectacole amintim - "Cum gândeşte Amy" de David Hare, regia Cătălina Buzoianu (premiera 2005), "Furtuna" de William Shakespeare, regia Cătălina Buzoianu (2009) şi spectacolul "Primăvara doamnei Stone la Roma", dramatizare de Martin Sherman după romanul omonim al lui Tennessee Williams, în regia Lianei Ceterchi (2012).
Pe 27 mai 2019, în cadrul celei de-a 47-a ediţie a Galei Premiilor Uniunii Cineaştilor din România (UCIN), actorului Papil Panduru i-a fost decernat Premiul de excelenţă pentru întreaga activitate.
Papil Panduru a jucat în 80 de filme, dintre care: "Pruncul, petrolul şi ardelenii" (regia Dan Piţa, 1980), "Ştefan Luchian" (regia Nicolae Mărgineanu,1981), "De ce trag clopotele, Mitică?" (regia Lucian Pintilie, 1982), "Trandafirul galben" (regia Doru Năstase, 1982), "Mircea" (regia Sergiu Nicolaescu, 1988), "Casa din vis" (regia Ioan Cărmăzan, 1991), "Doi haiduci şi-o crâşmăriţă" (regia George Cornea, 1992), "Terente - regele bălţilor" (regia Andrei Blaier, 1995), "Omul zilei" (regia Dan Piţa, 1997), "Corul pompierilor" (regia Cristian Mungiu, 2000), "În fiecare zi Dumnezeu ne sărută pe gură" (regia Sinişa Dragin, 2001), "Maria" (regia Călin Peter Netzer, 2003), "Examen" (regia Titus Muntean, 2003), "Italiencele" (regia Nap Toader, 2004), "Detaşamentul orb" (regia Vlad Feneşan, 2014), "Aniversarea" (scenariul şi regia Dan Chişu, 2017).