Dacă ar mai fi existat semne de îndoială că, de acum, președintele Klaus Iohannis se află, cu arme și bagaje, în campanie electorală pentru un nou mandat, atunci declarațiile făcute, azi, la orele 12 fix trecute, ne-au lămurit, în mod definitiv și irevocabil, cum stau lucrurile! Mă refer, în primul rând, la faptul că domnul președinte a transmis Curții Constituționale prețioasa indicație de a nu se grăbi și de a aștepta opinia Comisiei de la Veneția. Ceea ce înseamnă că promulgarea și aplicarea legilor justiției vor fi amânate, dacă se poate chiar ,,sine die’’. În egală măsură, însă, rețin că, în discursul prezidențial de azi, au fost lansate două noi sloganuri ultra-alarmiste care oferă muniție protestatarilor de certă inspirație sorosistă; ,,infama ordonanță 13’’ respectiv ,,structuri care să timoreze magistrații’’. Acuzatul din oficiu fiind,și de data aceasta, tot PSD.
După cum era de așteptat, această nouă ieșire la rampă a președintelui Klaus Iohanis, este intens dezbătută, asupra ei pronunțându-se și fiind așteptați să se pronunțe entități reprezentative și personalități ale lumii justiției. De unde nu rezultă că alte multe și serioase probleme pe care ale actualității noastre politice trebuie să treacă în plan secund sau, mai rău, să fie șterse din agenda publică. Motiv pentru care îmi îngădui să atrag atenția asupra unui eveniment foarte semnificativ și având serioase conotații în sfera relațiilor internaționale pe care, in maniera clasică și patentată a manipulării politice, președintele Klaus Iohannis se face a nu îl lua în seamă. Sau, poate, nici nu dorește să îl discute în mod deschis, sincer și corect.
Mă refer la afirmațiile lansate în spațiul public de către fostul președinte, Traian Băsescu, din care ar reieși că asupra președintelui în exercițiu al României se exercită presiuni pentru recunoașterea statului Kosovo. Presiuni care,potrivit tot lui Traian Băsescu, vin din partea Germaniei și, mai direct spus, din partea cancelarului Angela Merkel. Foarte adevărat, după cum îi este obiceiul,nici acum, Amiralul Dezastrului Național nu vine cu probe sau cu argumente, ci pur și simplu aruncă pe piață afirmații incendiare, după care se retrage în culise savurând scandalul și frecându-și mâinile de plăcere. Dar, după cum au remarcat deja cunoscători temeinici în domeniul afacerilor externe și ai practicii diplomatice, nu este exclus ca fostul deținător al celor două mandate prezidențiale de dinainte de Klaus Iohannis să aibă de partea sa ceva date și fapte din experiența personală care să îi dea posibilitatea de a formula asemenea foarte grave afirmații.
Motive pentru care consider că este pur și simplu inexplicabilă tăcerea de care dă dovadă, în acest caz, cel direct vizat, adică președintele Klaus Iohannis. Lucru cu atât mai de mirare cu cât, mai zilele trecute, domnia sa a intervenit spre a contracara bănuiala că în spatele nefericitei afirmații că Liviu Dragnea ar fi făcut ,,cine știe ce înțelegeri secrete cu israelieni’’ s-ar afla cine știe ce afinități cu ideologia antisemitismului. Că, în termenii confuzi în care a fost redactată și declamată în public, replica prezidențială nu a prea convins asta este o realitate. Dar, cel puțin, a fost ceva, acolo, mai mult decât nimic…
De ce,atunci, de data asta, președintele Klaus Iohannis (sau măcar serviciile sale specializate pe domeniul comunicării publice) nu au găsit de cuviință să răspundă afirmațiilor lui Traian Băsescu?- treaba asta rămâne de neînțeles. Iar nedumerirea noastră crește dacă ne gândim că, și în acest caz, este vorba despre o problemă extrem de sensibilă, intens dezbătută la nivel european și nu numai. În discuție, concret, recunoașterea de către alte state a statului Kosovo și, într-un context mai amplu, însăși ideea de recunoaștere a unor entități statale rezultate în urma războaielor. Or,după cum o demonstrează analiștii politici, diplomatici sau militari care au avansat raționamentele menționate anterior, în condițiile în care România ar recunoaște statalitatea provinciei Kosovo, acest fapt ar constitui un precedent foarte riscant. Pentru că s-ar putea, în aceeași logică, să ni se ceară, de exemplu, recunoașterea statalității Transnistriei. Acesta fiind, doar unul dintre riscurile posibile în extrem de complicatul context geopolitic actual.
Foarte adevărat, Traian Băsescu nu a adus dovezi care să îi susțină scenariul, dar asta nu însemnă, automat, că impactul afirmațiilor sale poate fi subestimat, de vreme ce suspiciunile și neîncrederea pe care le-ar putea induce partenerilor noștri externi o asemenea ipoteză nu sunt de natură să îl vizeze doar pe președintele Klaus Iohannis ci vizează însăși politica statului român, stat membru al Uniunii Europene și al alianței nord atlantice. Pe cale de consecință, rămân valabile numai următoarele două posibilități:
1) Traian Băsescu fabulează, drept pentru care președintele Klaus Iohannis trebuie să îl pună neîntârziat și în termeni categorici la punct; 2)Traian Băsescu nu fabulează, drept pentru care președintele Klaus Iohannis trebuie, tot neîntârziat, să spună cum stau lucrurile.
Știm cu toții câtă de multă înțelepciune are proverbul german: ,,alle gute dinge sind drei’’, dar, trebuie să recunoaștem că, de data asta, supremația absolută în discuție nu o are decât principiul logicii clasice: ,,tertium non datur’’!