Mișcarea s-a făcut printr-o ordonanță de urgență, printre motivările invocate fiind scăderea numărului de angajați și necesitatea urgentă de a aduce personal de specialitate pentru supravegherea și controlul tuturor activităților pe care le monitorizează. Organigrama noii instituții, care rămâne tot în subordinea prim-ministrului, este una mult mai stufoasă, dar ea nu devine însă mai eficientă în ceea ce privește controlul.
Adică acea parte a structurii care fi trebuit să asigure eliminarea evaziunii fiscale în ceea ce privește exploatarea resurselor minerale și, în special, cea cu produse de balastieră. Aici bugetul de stat pierde foarte mulți bani, pentru că mulți declară una la ANRM și alta la ANAF.
Motivul principal pentru care în urmă cu câțiva ani a fost propusă transformarea agenției în autoritate de reglementare a fost scoaterea ei din subordinea Executivului și plasarea în subordinea Parlamentului, la fel cum sunt Agenția Națională pentru Reglementare în domeniul Energiei (ANRE) și Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF). Din păcate însă, principalul obiectiv al restructurării agenției a fost ratat, după ce Executivul a aprobat OUG 81/2024. Al doilea obiectiv era ca agenția să nu mai depindă de bugetul de stat, după modelul ANRE și ASF. Față de proiectul inițial, Executivul, prin ordonanța amintită, a făcut o struțo-cămilă salarială. Astfel, prin derogare de la prevederile Legii-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare, salarizarea personalului ANRMPSG se face la nivelul maxim al drepturilor salariale prevăzut pentru funcțiile publice și personalul contractual din cadrul aparatului de lucru al Guvernului, majorat cu 50%, conform OUG 81/2024.
S-a ratat descentralizarea
O altă problemă care urma să fie reglementată prin proiectul pentru reorganizarea agenției era organigrama ei, care era descentralizată. Și acest obiectiv a fost ratat. Propunerea inițială a proiectului pornit de la ANRM în urmă cu câțiva ani era să rămână un nucleu de decizii la nivelul central și să se formeze opt inspectorate principale în cele opt opt regiuni de dezvoltare ale țării. Acolo ar fi trebuie adusă forță de muncă, pentru că cei de acolo urmau să controleze modul în care sunt aplicate și respectate prevederile a câteva zeci de mii de acte de reglementare. Vorbim aici despre permise și licențe de explorare, permise de prospecțiune, licențe de exploatare, permise de exploatare.
15 funcționari pentru o țară
În cazul în care agenția nu mai era finanțată de la bugetul de stat, ea nu mai intra sub incidența Legii salarizării funcționarilor publici. Se putea atunci ca la un număr mai mic de oameni să se ofere salarii mai mari din resursele atrase de agenție, în urma unor controale și servicii foarte eficiente referitoare la modul în care se plătesc obligațiile către statul român, modelul fiind funcțional la celelalte autorități de reglementare ale statului. „Acest lucru nu poate fi verificat nici acum, deși s-a făcut restructurarea agenției. Astăzi mulți concesionari declară o anumită cantitate de minerale exploatată, dar în realitate cantitățile sunt mai mari. Datele declarate la ANRM de multe ori nu coincid cu cele de la ANAF. Acum se ocupă de verificarea acestor date circa 15 oameni. Asta arată clar că restructurarea ANRM a fost o chestie făcută pe genunchi, pompieristică”, au declarat pentru Jurnalul surse apropiate domeniului de exploatare a resurselor minerale.
Comisiile mixte de control au murit
În 2019 s-a luat la nivelul ANRM decizia înființării de comisii mixte de control formate din organele direct interesate în verificarea corectitudinii raportărilor privind materialele exploatate în mod real și cele declarate. Aceste acorduri au fost semnate de ANRM cu Garda de Mediu, Agențiile de Mediu, Poliția, Apele Române și ANAF și ele prevedeau inclusiv schimburi de informații între aceste instituții. Ulterior, un an s-au făcut astfel de controale. De exemplu, când se făceau controale, Poliția Rutieră oprea toate camioanele încărcate cu produse de balastieră din zona verificată și li se controlau documente. Atunci a fost scoasă la lumină o întreagă mafie a comerțului ilegal cu produse de balastieră. Deși controalele și-au demonstrat pe deplin oportunitatea, ele nu au mai continuat ulterior. De atunci ANRM tot promite că le va relua, dar acest lucru încă nu s-a întâmplat, iar despre evaziune fiscală în acest domeniu nu mai pomenește nimeni din actuala conducere a ANRM.
La un moment dat, la nivelul ANRM a fost pregătit un proiect de hotărâre, care urma să fie înaintat Secretariatului General al Guvernului, în subordinea căruia activa, pentru constituirea „Poliției Balastierelor”, ceva similar cu sistemul digital SUMAL aplicat în cazul urmăririi în timp real a transporturilor de lemn. Ea viza monitorizarea tuturor mișcărilor cu agregate de balastieră unde evaziunea fiscală este extrem de mare, aducând mari prejudicii bugetului de stat, dar și mediului.
Inspectoratele teritoriale funcționează ca acum 30-40 de ani
Un singur lucru a rezultat din restructurarea agenției. O structură mult mai stufoasă, dar fără ca acest personal să fie concentrat pe punctele cele mai importante și fără reorganizarea inspectoratelor teritoriale. Din cauza salarizării scăzute nu au putut fi atrase persoane calificate pentru asemenea activități. Astăzi, inspectoratele teritoriale sunt organizate la fel cum erau înainte de revoluție, pe bazine miniere. Aceste unități teritoriale trebuiau redimensionate pentru a face față noilor provocări, iar unele reamplasate în alte zone cu o activitate de exploatare a resurselor minerale mult mai puternică, mai ales că în unele zone activitatea minieră a încetat, atrag atenția specialiștii consultați de cotidianul Jurnalul. „Practic, aceste inspectorate, înființate în urmă cu 30-40 de ani, nu mai corespund cu realitățile noastre. Deci trebuie reorganizate și ca locație, și ca număr de persoane și atribuții”, au precizat sursele consultate de Jurnalul.
Statul habar nu are ce resurse minerale are
O problemă rămasă nerezolvată este și finalizarea înscrierii rezervelor în Registru Unic de Proprietății Publice al Statului. În acest registru nu s-au actualizat rezervele și resursele disponibile la nivel național. Inițial au fost făcute câteva inventarieri ale acestor resurse, dar ulterior operațiunea s-a blocat. Aceeași situație este și în ceea ce privește cartea minieră și cadastrul minier, cartea petrolieră și cadastrul petrolier. Au murit și ele. Aceste documente inventariază resursele disponibile la ora actuală și încorporează resurse nou descoperite. Trebuie spus că în carte era inclusă descrierea fiecărui agent economic care are o concesiune, ce statut are, ce fel de companie e, ce capital are, câți angajați, ce producție, ce redevențe plătește, ce taxe plătește, date care ofereau o imagine completă a companiilor care extrag resursele minerale, proprietatea statului român. Dorința de a nu realiza acest registru, precum și cadastrul este clară, firmele croite să lucreze la negru, beneficiind uneori chiar de sprijin unor politicieni locali, au drum liber în continuare. Pentru a face aceste inventarieri, care necesită foarte multă muncă, la un moment dat au fost aduși la ANRM specialiști care deja erau la pensie, dar, suspect, operațiunea s-a oprit rapid.
Noua lege a minelor, blocată de lipsa normelor
Ultima formă a legii minelor adoptată acum câțiva ani, aflată practic în vigoare, nu s-a aplicat niciodată. Nu s-au adoptat nici acum normele de aplicare, deși ele erau făcute. S-a spus că nu mai este nevoie de ele, dar totul este încă blocat. Astăzi se aplică prevederile aceleiași legi a minelor din 2003. Adoptată înainte de intrarea României în UE, ea este complet depășită. Mai mult, Legea minelor are acum prevederi contrare cu legi adiacente, cum ar fi legile referitoare la ape, la gestionarea pădurilor și a terenurilor.