Cu privire la plămâni şi boli ale aparatului respirator, circulă în populaţie o serie de variante inexacte de tratamente şi modul lor de administrare. Prin urmare, încercăm să limpezim legendele din popor legate de aparatul respirator cu ajutorul unui specialist: medic primar conferenţiar doctor Irina Strâmbu, şef secţie la Institutul de Pneumologie „Marius Nasta”
Florin Condurăţeanu: - Când apare o tuse, toată lumea crede că se pricepe să o trateze şi dă fuga la farmacie să cumpere antitusive sau chiar antibiotice. Ce precizări doriţi să faceţi cu privire la utilizarea antibioticelor şi siropurilor împotriva tusei?
Dr. Irina Strâmbu: - Tusea este un gest reflex menit să ajute eliminarea mucusului în exces şi a substanţelor străine din aparatul respirator. Folosirea medicamentelor antitusive, a siropurilor, fără prescripţia medicului, nu e bună. Tusea trebuie lăsată să elimine mucusul prea mult, substanţele ajunse în aparatul respirator. Recurgerea la antibiotice în caz de tuse se face când sunt semne de suprainfecţie, sputa este purulentă, tusea nu mai este seacă, iritativă. Numai după parcurgerea testelor care arată că tusea nu este de natură pulmonară se îndreaptă atenţia supra altor motive de tuse, reflux gastro-esofagian, boli cardiace, stări nevrotice.
F.C.: - Aţi afirmat că tuberculoza este o boală de plămâni vindecabilă...
Dr. I. S.: - Tratată corect, decoperită devreme, tuberculoza este o boală de plămâni vindecabilă. Trebuie luate cu seriozitate medicamentele prescrise în TBC, nu se întrerupe tratamentul din iniţiativa pacientului, chiar dacă după 2 săptămâni apare o îmbunătăţire evidentă, bolnavul nu mai tuşeşete, îşi recapătă pofta de mâncare. Tratamentul se ia 6 luni, după plecarea din spital; după 2 luni, bolnavul de TBC este chemat pentru a înghiţi pastilele sub supravegherea unui cadru sanitar. Bolnavul este internat 2 luni, când tuberculoza este în faza contagioasă. Cei care renunţă la terapie sunt expuşi recidivei, tuberculoza revine în forme mai grave, rezistente la medicamentele clasice.
F.C.: - De ce, în cazul BPOC, abandonarea fumatului este prima măsură? De ce aceşti suferinzi trebuie să facă multă mişcare?
Dr. I. S.: - În primul rând, denumirea corectă este boală pulmonară obstructivă cronică (BPOC), mai mult decât bronşită cronică obstructivă, căci este vorba şi de emfizem pulmonar. Capacitatea de respiraţie este micşorată, pe bronhii se depune mult mucus şi au loc şi spasme constrictive. Plămânul este ca un burete, există mulţi săculeţi mici cu aer, alveole, astfel se asigură o suprafaţă foarte mare de contact între aerul proaspăt şi sânge, se face corespunzător încărcarea cu oxigen a sângelui. În BPOC, aceste alveole, săculeţi mici şi numeroşi, se sparg şi golurile mari nu mai satisfac suprafaţa de schimb de oxigen între sânge şi aer. Tutunul trebuie lăsat imediat: se stopează deteriorarea în continuare a capacităţii de respiraţie. Vechea capacitate respiratorie nu se mai redobândeşte, dar nu se mai deteriorează pe mai departe. Bolnavii de BPOC trebuie să facă mişcare pentru ca muşchii toracelui să lucreze şi să ajute respiraţia. Suferinzii e indicat să-şi împrumte acasă acele aparate de îmbogăţire a aerului cu oxigen.
În astm, sunt obligatorii două spray-uri. Unul este bronhodilatator şi se foloseşte în timpul crizei, pentru ca bolnavul să nu se mai sufoce, să scape de senzaţia de lipsă de aer. În celălalt spray, antiinfalamator destinat cauzelor bolii cornice, se găseşte şi cortizon în concentraţie mică, nepericuloasă, şi este obligatoriu să fie administrat zilnic.