Curtea de Conturi a arătat, în mai multe rapoarte, din 2017 până anul trecut, că o astfel de tragedie s-ar putea produce oricând, în mai multe locuri din țară, tocmai pentru că nu se fac verificările necesare și Administrația Națională Apele Române nu are suficienți specialiști. În schimb, de fiecare dată când au apărut rapoartele Curții de Conturi a venit și câte o dezmințire de la Apele Române. Ceea ce se vede astăzi este doar rezultatul ultimului raport al Curții de Conturi, dar se mai poate repeta tragedia și pe alte 200 de baraje administrate necorespunzător tot de „terți”.
În urma ploilor torențiale de vineri, Administrația Națională Apele Române a anunțat, scurt, că „două baraje piscicole administrate de terți au cedat”, în județul Galați. Până acum sunt cinci morți, zeci de răniți și 5.400 de case distruse. Președintele Consiliului Județean Galați, Costel Fotea, a declarat, ieri, că peste 20.000 de locuitori din 24 de comune suferă din cauza inundațiilor.
Reprezentanții ANAR nu au spus cine trebuia să se asigure că acele baraje nu se vor rupe, în caz de ploi abundente, dar pentru astfel de situații există legislație care prevede clar cine și ce trebuie să facă. Există Legea nr.466 din 18 iulie 2001 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.244/2000 privind siguranţa barajelor, care prevede că aceste baraje se împart în patru categorii: A. baraj de importanţă excepţională; B. baraj de importanţă deosebită; C. baraj de importanţă normală; D. baraj de importanţă redusă.
Barajele piscicole care s-au rupt acum, în județul Galați, fac parte din ultima categorie, pentru care legea specifică și ce trebuie să facă Apele Române, dacă acele baraje prezintă riscuri: „un baraj cu risc sporit este un baraj care este declarat de Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului ca fiind cu potenţial crescut privind consecinţele produse asupra populaţiei, proprietăţii şi mediului, în cazul cedării”, se specifică în lege. Conform prevederilor legii, Ministerul Mediului, prin Apele Române, ar fi trebuit să aibă o evidență a tuturor barajelor cu risc sporit de distrugere a localităților și a câmpurilor agricole, dar și să intervină pentru înlăturarea riscurilor.
Verificarea trebuia să se facă permanent
În aceeași lege este definită expertiza tehnică pentru siguranța barajelor. Un expert tehnic sau specialist verificator de proiecte trebuie să fie atestat de Ministerul Lucrărilor Publice pentru construcţii hidrotehnice şi amenajări hidrotehnice, pentru siguranţa în exploatare, fiecare expert fiind certificat/avizat de Ministerul Mediului pentru evaluarea stării de siguranţă în exploatare a barajelor.
Legea mai spune că: „În scopul protecţiei populaţiei, a proprietăţii şi a mediului Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului poate majora categoria de importanţă a unui baraj faţă de cea declarată de deţinător şi îl poate declara cu risc sporit. „Lista cuprinzând barajele cu risc sporit şi cele cu categorie de importanţă majoră se aprobă prin ordin al conducătorului acestei autorităţi” - ceea ce presupune că Apele Române ar trebui să verifice permanent starea fiecărui baraj și să ia măsuri pentru prevenirea dezastrelor.
În cazul celor două baraje piscicole care s-au rupt în județul Galați, Apele Române aveau de îndeplinit mai multe obligații, conform legii, în caz de creștere a precipitațiilor, când crește și riscul de producere a viiturilor devastatoare. Legea a fost completată, în 2003, prin Ordinul nr. 105 din 22 aprilie 2003, publicat în MO nr. 346 din 21 mai 2003, cu o listă de Instrucțiuni de organizare și funcționare a comisiilor de avizare a documentațiilor de evaluare a stării de siguranță în exploatare a barajelor, din 22 aprilie 2003.
În document se specifică faptul că „pentru barajele aflate în exploatare sau în faza provizorie de punere în exploatare deținătorul sau administratorul acestora, precum și beneficiarii sau titularii de investiție pentru barajele noi sunt obligați să obțină de la Ministerul Apelor și Protecției Mediului sau de la unitățile abilitate de minister autorizația de funcționare în condiții de siguranță”, iar competențele de emitere a acordului și autorizației de funcționare în condiții de siguranță revin Administrației Naționale Apele Române și direcțiilor de ape bazinale aflate în structura sa, pentru barajele încadrate în categoriile de importanță C și D.
ANAR avizează și e direct răspunzătoare
Astfel, ANAR este, conform legii, autoritatea competentă care avizează funcționarea acestor baraje, fiind și direct răspunzătoare pentru ruperea lor. Regulamentul pentru funcționarea barajelor are prevederi clare referitor la situațiile în care urmează ploi abundente care cresc debitul apelor și riscul de viituri și de inundații: „16. La începutul perioadei de ape mari, funcţie de prognoza anunţată, se stabileşte modul de manevră cu sau fără pregolire, conform regulamentului de exploatare. 17. În timpul viiturilor, unităţile de exploatare trebuie să supravegheze comportarea barajului şi a construcţiilor anexe, conform unui program stabilit. 18. În timpul scăderii viiturilor, modul de evacuare a debitului şi coborârea nivelului în lac spre NNR se va face conform regulamentului de exploatare”. Sunt stabilite reguli și pentru perioada de după o primă viitură.
În cazul celor două baraje care s-au rupt, nu s-au respectat prevederile din legislație și din regulamente.
Raport publicat exact cu un an înaintea dezastrului
Dar la această situație se adaugă și ceea ce prevăzuseră specialiștii de la Curtea de Conturi, iar Apele Române au contestat. Chiar cu un an înaintea producerii dezastrului de la Galați, pe 13 septembrie 2023, Curtea de Conturi a publicat un Audit al performanței în care anunța că „Managementul riscului la inundații se confruntă cu lipsa personalului specializat”.
„În România, capacitatea infrastructurii de protecție împotriva inundațiilor este afectată semnificativ atât în ceea ce privește prevenirea riscului de inundații, cât și în perspectiva limitării efectelor produse de acestea pe teritoriul țării, relevă un audit al performanței realizat de Curtea de Conturi la entitățile responsabile cu gestionarea riscului la inundații. Potrivit datelor analizate de auditorii publici externi, sistemul de protecție împotriva inundațiilor nu este complet funcțional din cauza insuficienței resurselor financiare, umane și materiale alocate. Această situație a condus în timp la o întreținere necorespunzătoare a infrastructurii pentru protecția împotriva inundațiilor, precum și la nefinalizarea unor obiective de investiții începute în urmă chiar și cu 30 de ani”, specifică raportul.
Situația barajelor a fost prezentată ca fiind dezastruoasă: din totalul de 2.013 baraje care existau în România în anul 2021, mai puțin de jumătate, adică doar 983, aveau autorizație de funcționare în condiții de siguranță; 221 de baraje aveau autorizația de funcționare expirată, iar 809 dintre ele nu au fost autorizate vreodată.
Inexistența unei autorizații de funcționare în condiții de siguranță nu implică și avarierea implicită a acestor lucrări în cazul unor inundații, procesul de autorizare/reautorizare fiind unul continuu, însă barajele care nu beneficiază de lucrări de întreținere și reparații, aflate într-o stare accentuată de degradare, abandonate sau cu probleme la echipamentele hidromecanice pot reprezenta pericol la viituri, în funcție de starea acestora, cu riscul unor accidente cu efecte negative asupra siguranței populației și bunurilor din zonă.
Curtea de Conturi mai avertiza că în cazul digurilor de apărare împotriva inundațiilor nu există nicio autorizație de funcționare în condiții de siguranță, una dintre cauze fiind lipsa atestării experților care să evalueze starea de siguranță în exploatare a acestora.
Primul audit al dezastrului, în 2017
Astfel de rapoarte au mai fost publicate și în anii anteriori, începând din 2017, când Curtea de Conturi a specificat că sunt nereguli grave la peste 1.000 de baraje, cu riscul producerii unor catastrofe: „(...) deţinătorii unor lucrări hidrotehnice nu au efectuat toate demersurile în vederea autorizării funcţionării acestora. A rezultat faptul că un număr de 39 de baraje de importanţă excepţională şi deosebită (categoriile A şi B) nu erau autorizate/avizate să funcţioneze în condiţii de siguranţă. Referitor la barajele din categoriile de importanţă C şi D (baraje de importanţă normală şi redusă), la nivelul anului 2017, un număr de 982 de baraje nu erau autorizate/avizate să funcţioneze în condiţii de siguranţă, existând astfel riscul producerii unor catastrofe, cu consecinţe semnificative asupra populaţiei, proprietăţilor şi mediului”, se arată în Raportul Curții de Conturi din 2017, la capitolul destinat activităţii Ministerului Apelor şi Pădurilor.
ANAR a contestat Raportul, una dintre declarațiile pentru presă fiind că „e făcut de incompetenți și induce un sentiment de panică”. Apele Române ofereau date pentru înlăturarea panicii: în România erau 181 de baraje de importanţă excepţională și peste 2.200 de baraje din categoriile C şi D (aceeași categorie din care fac parte și cele două care au cedat vineri, la viitură). Dintre acestea, 330 sunt deținute de ANAR, iar 1.672 de alte entități (terți). Din 982 de baraje neautorizate, 27 erau ale Apelor Române, dar Administrația a specificat, într-un comunicat de presă din 2023, că multe dintre ele aveau în desfășurare lucrări de punere în siguranță sau se aflau în procedură avansată de reautorizare. Între timp, procesul de acreditare s-a finalizat, în cazul acestora.
În schimb, despre barajele neautorizate ale „terților”, ANAR specifica faptul că sunt deținute „de regulă, de societăți aflate în insolvență, diferite alte entități comerciale private (societăți comerciale, persoane fizice autorizate, asociații familiale etc.) și au termen de conformare permanent”.
Autoritatea a dat și asigurări în legătură cu monitorizarea permanentă a barajelor. „Ministerul Apelor şi Pădurilor (MAP) şi Administraţia Naţională Apele Române (ANAR) monitorizează şi controlează în permanenţă, prin Inspecţia Bazinală a Apelor, starea barajelor, iar în urma verificărilor se stabilesc măsuri şi planuri de conformare şi/ sau se aplică sancţiuni pentru nerespectarea legislaţiei din domeniul siguranţei barajelor şi gospodăririi apelor. Ca urmare a controalelor, dar şi a conştientizării proprietarilor, procentul barajelor neautorizate a scăzut semnificativ comparativ cu 2017”, declara ANAR.
Anul trecut, Raportul Curții de Conturi arăta o situație și mai gravă: dezastru în sistemele de apărare împotriva inundațiilor, tehnologie veche și de peste 100 de ani și 121 de baraje lăsate în paragină, pentru care nu există sau nu este cunoscut un proprietar sau un administrator legal și prezintă risc de accidente. Plus lipsa personalului calificat pentru expertize.
Bilanțul dezastrelor anunțate
Curtea de Conturi a făcut un bilanț al inundațiilor din perioada 2014-2021: 17 oameni morți, peste 8.700 de persoane evacuate, mai mult de 36.000 de case și anexe gospodărești inundate și 1.500 de obiective culturale afectate. Pagubele materiale s-au ridicat la 8,847 miliarde de lei, iar sumele totale acordate de Guvern din fondul de intervenție sau din fondul de rezervă au depășit 3 miliarde de lei. La acestea se adaugă pagube de peste 108 milioane de lei produse de inundaţii în 2023.
Bilanțul inundațiilor din ultimele zile, conform unui comunicat de presă al MAI transmis ieri, adaugă la dezastru cinci morți, 28 de localităţi afectate, în 7 judeţe (Argeş, Bacău, Galaţi, Iaşi, Neamţ, Timiş şi Vaslui), unde s-a intervenit pentru salvarea a 320 persoane. De asemenea, au fost afectate parţial sau total peste 5.400 de gospodării şi peste 15.000 de persoane.
Putem lua lecții de la Republica Moldova
Barajele neautorizate sau ilegale provoacă și secetă, nu doar inundații. Apele Române nu verifică nici captările de apă pentru microhidrocentrale, bazine piscicole sau pentru irigații, cu baraje construite sau care funcționează ilegal și stau la baza secării cursurilor de apă, a lacurilor și a fântânilor.
Deși legea spune că apa nu trebuie să fie captată pe timp de secetă, nimeni nu verifică activitățile acestea, mai ales în zone montane, unde este greu de mers pe teren și nu sunt nici suficienți oameni angajați care ar putea să facă verificările. Acesta a fost și răspunsul pe care l-am primit de la Apele Române, anul trecut, când am solicitat o evidență a verificărilor.
În schimb, Republica Moldova a reușit să facă ceea ce România nu poate: să identifice și să demoleze barajele ilegale sau fără autorizație, chiar în această perioadă.