Potrivit psihologului Laura Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI), putem depista instalarea dependenței urmărind două aspecte: dificultatea persoanei în a controla cât de mult sau cât de des consumă substanţa, practică comportamentul sau agresează o persoană prin a o considera „proprietate”, nedorind să se desprindă fizic și emoțional de aceasta și continuarea consumului sau a comportamentului, chiar dacă acest fapt are consecinţe negative asupra vieţii personale (de exemplu: probleme de sănătate, pierderi financiare sau conflicte repetate cu cei din jur).
„Păcăleala” care hrănește dependența
Totodată, psihologul Bruce K. Alexander conceptualizează în jurul anului 2008 un model al dependenței ca dislocare existențială. În viziunea sa, dependența constituie un răspuns adaptativ al persoanei la percepția propriei stări de dislocare (mai mult sau mai puțin conștientizată). Termenul de dislocare se referă în acest context la experimentarea unei stări persistente de separare, detașare sau dezangajare, eșecul dobândirii sau pierderea unei stări de integrare psihosocială. Persoana dependentă suferă de un deficit la nivelul semnificației vieții („pentru ce trăiesc?”, „ce sens are viața mea?”) și/sau un deficit în a face față aspectelor de bază ale vieții („cum să trăiesc?”).
Mecanism de apărare
„Plecând de la acest aspect evidențiat de Bruce K. Alexander, putem observa că dependența apare inițial ca un mecanism de apărare împotriva acestei stări de dislocare, de separare. Această stare se opune nevoilor noastre naturale de apartenență, acceptare, iubire. De aceea, instinctiv, persoana caută inconștient o metodă de liniștire, de siguranță, de plăcere - de fapt își asigură pe cea mai scurtă și rapidă cale găsită declanșarea hormonilor „fericirii”: endorfine, serotonină, dopamină, oxitocină. Persoana își creează astfel o falsă iluzie a deținerii controlului. În fapt, acel moment poate fi începutul pierderii controlului. Luând în calcul aspectul mai general al cuvântului „dependență”, acesta ne arată că este vorba în sine despre un raport de subordonare. Persoana dependentă devine astfel „subordonată” mental, emoțional și comportamental unei substanțe, unui comportament, unui context sau unei persoane”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI).
Factori care generează dependența
Fiecare caz de dependență este unic; cu toate acestea, printre cele mai comune cauze și cei mai întâlniți factori de risc se numără:
1. Fondul genetic. În unele cazuri, reacțiile chimice din creier favorizează consolidarea unor comportamente adictive. Genetica poate explica de ce o persoană consumă alcool ocazional, din plăcere, în timp ce o altă persoană dezvoltă o dependență de alcool.
2. Mediul. Pentru copii și adolescenți, lipsa implicării părinților poate duce la asumarea unor riscuri mai mari sau la dependență de alcool ori substanțe halucinogene. În aceste cazuri, gestionarea emoțiilor și stărilor negative se face prin crearea unei dependențe.
3. Istoricul medical. Problemele subiacente de sănătate mintală pot crește riscul de adicție. La rândul său, dependența poate crește severitatea altor condiții de sănătate mintală. Acest lucru creează un ciclu vicios în care dependența tinde să progreseze rapid și cu consecințe grave. Persoanele care au avut un diagnostic de ADHD în copilărie prezintă un risc crescut de dependență, din cauza unor tratamente care conțin amfetamine.
4. Vârsta. Comportamentul care creează dependență în adolescență sau tinerețe poate avea un impact semnificativ asupra dezvoltării creierului, făcând o persoană mai predispusă la tulburări de sănătate mintală pe măsură ce înaintează în vârstă și dependența progresează.
Unele forme de dependență evoluează lent, de-a lungul a mai multe luni sau chiar ani, variabilele în acest caz fiind reprezentate de substanța/comportamentul care stau la baza acestei patologii. De exemplu, dependența de cocaină sau heroină poate evolua mai rapid decât dependența de marijuana sau dependența de alcool, pentru că substanțele ajung direct în sânge și la țesuturile cerebrale.
Pașii necesari ieșirii din dependență
Specialistul Laura Maria Cojocaru propune 4 pași prin care putem scăpa de dependență:
- Cel mai dificil, dar și cel mai important pas: acceptarea faptului că există o problemă.
- Solicitarea ajutorului specializat.
- Acceptarea faptului că este nevoie de o investiție constantă de timp, energie și resurse interioare.
- Acceptarea inerentelor eșecuri și recăderi și menținerea deciziei de a merge până la capăt în vindecare.